Picătura de istorie

Alexandru Cornea – o domnie trecătoare, un domnitor uitat / 21 decembrie 1540 – 16 februarie 1541

Între domnitorii care pentru scurtă durată de timp au ocupat tronul Ţării Moldovei, şi a căror domnie a fost de scurtă durată şi colbul uitării s-a aşezat peste a lor domnie a fost şi Alexandru Cornea cel despre care cronicarul Macarie scria Abia şi-a uns gura cu mierea stăpânirii şi a pierit înainte de vreme (Cronicile slavo -române, p.87, 102).

Despre acest domnitor Grigore Ureche în Letopiseţul său scria Acest Alexandru vodă au domnit numai 2 luni şi 3 săptămâni, adăugând de fapt o lună domniei lui Alexandru Cornea, făcând socoteala, desigur, de când acesta se manifestase ca pretendent la Tronul Moldovei în noiembrie 1540. 

Şi totuşi domnia scurtă şi trecătoare a lui Alexandru Cornea trebuie înscrisă în Cartea de Aur a rezistenţei româneşti antiotomane.

În ziua care a urmat nopţii sângeroasse a asasinării lui Ştefan Lăcustă (21 decembrie 1540) , primul regicid din istoria Moldovei, a avut loc, alegerea la domnie, urmată de ungerea şi încoronarea noului domnitor Alexandru Cornea, personaj pregătit din vreme de gruparea boierească a Găneştilor şi Arbureştilor, în frunte cu Mihu Hatmanul şi Gavril Trotuşanu mare logofăt, cei care l-au asasinat în Cetatea Sucevei pe Ştefan Lăcustă.   

Noul domnitor a rămas multă vreme o enigmă pentru istoriografia perioadei. Nu i se cunoştea numele de botez, nu se ştia cu adevărat al cui fiu era, fiind de obicei eronat identificat cu fiul pretendentului Ilie din 1501, deci nepotul lui Petru Aron, el însuşi pretendent la domnie în 1504 şi 1523, sub numele de Alexandru, confundat adesea cu pretendenţii purtând acest nume între 1504-1540.

În fapt numele de botez al lui Alexandru Cornea  ra Alexie, după cum ne relatează contemporanul său Paul Giovio în a sa Historia sui temporis (Paris 1558) când spune adolescentul moldovean numit Alexe de neam domnesc, iar la sfârşitul secolului al XVI -lea N. Isthvanfi în a sa lucrare Historia de rebus ungaricis libri XXIV. îl numea Alexie.

Alexandru a devenit noul său nume domnesc, luat de abia o dată cu urcarea pe Tronul Moldovei. Cornea era porecla sa, aşa după cum consemnează şi Cronicarul Macarie  Alexandru, poreclit Cornea iar Grigore Ureche spune că ucigaşii lui Ştefan Lăcustă au rădicat domnu pre Alixandru vodă ce-i ziciia Cornea .....Şi dacă l-au rădicatu domnu, i-au pus numele de Alexandru Vodă.

De fapt cine era Alexandru Cornea ? Într-un document, singurul cunoscut până acum de la domnitorul Alexandru Cornea, aflat în Polonia, este vorba de scrisoarea acestuia către Gh. Jazłowiecki, starostele de Cameniţa, de la începutul lui februarie 1541, însuşi Cornea îşi vădeşte originea intitulându-se Alexandru voievod, fiul lui Bogdan voievod , nepotul bătrânului Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei.

Trebuie subliniat faptul că domnitorul Alexandru Cornea nu a continuat o răscoală antiotomană pornită de Ştefan Lăcustă cel care fusese asasinat tocmai pentru că s-a opus la aceasta, - ci a fost ridicat la domnie pentru a conduce lupta pentru redobândirea pe cale militară a ţinuturilor moldoveneşti răpite de turci la 1484 şi 1538. Răscoala antiotomană la nivel de ţară a început după ce boierii l-au ucis pe Şrefan Lăcustă.

Din datele pe care le găsim în cronici aflăm că domnitorul Alexandru Cornea a dus, în ultima decadă a lunii decembrie 1540 şi la începutul lui ianuarie 1541 un adevărat război antiotoman în zona Tighinei, Chiliei, Cetăţii Albe, până spre Oceakov, stârnind neliniştea şi iritarea lui Suleiman Magnificul.

În ianuarie 1541 domnitorul Alexandru Cornea a jurat credinţă, prin trimisul său luiFerdinand I de Habsburg, ca rege al Ungariei lângă Viena, şi o altă solie era trimisă din Suceava la fratele acestuia, împăratul Carol Quintul cu propuneri de luptă antiotomană, rămase fără răspuns.

Cu toate că Suleiman Magnificul l-a destituit pe Ştefan Lăcustă, indignat de primele atacuri ale boierilor din familia Găneştilor şi Arbureştilor asupra raialelor otomane din sud-estul Moldovei, a hotărât, după cum relata chiar el, să acorde din nou domnia lui Petru Rareş, preferând mâna de fier a acestuia, aflat la Constantinopol, iar opozantul Alexandru Cornea fiind ignorat, sultanul nici nu a luat în discuţie cererea acestuia de a-i fi recunoscută domnia.

Coborând de la Suceava la Cetatea Neamţ la începutul lunii februarie 1541 Alexandru Cornea s-a deplasat la Roman – Cetatea Nouă în centrul Moldovei, locul tradiţional de concentrare a oastei domneşti, pentru a pregăti lupta cu Petru Rareş care trecuse Dunărea la Silistra sosind la Brăila.

Înaintea bătăliei de lângă Galaţi, domnitorul Alexandru Cornea a fost trădat de majoritatea boierilor săi, în frunte cu Efrem Hurul, marele vornic al Ţării de Jos, comandantul oştii sale trecând de partea lui Petru Rareş, care drept mulţumire l-a ridicat mai târziu în fruntea Sfatului domnesc. 

Alexandru Cornea nu a mai apucat să fugă, a fost prins şi predat de cei din jurul său lui Petru Rareş şi a fost dat pradă armelor şi ca hrană săbiei în anul 7049 (1541) luna februarie 16 zile într-o zi de miercuri (Cronica lui Macarie).

Decapitarea lui Alexandru Cornea a însemnat în mentalitatea epocii o obişnuită răfuială între unchi şi nepot de frate. Dar trebuie să vedem aspectul tragic al acestui eveniment ambii rivali luptau pentru acelaşi scop, reîntregirea hotarelor Moldovei, primul cu mijloace militare, al doilea, cu mijloace diplomatice, cu mult mai mulţi sorţi de izbândă.

Astfel s-a sfârşit, acum 480 de ani, domnia scurtă a lui Alexandru Cornea neştiindu-se nici astăzi unde a fost înmormântat.

Adăugați un comentariu