Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Data prăznuirii: 
2 Iunie

Mulţi au vieţuit în lume viaţă bună şi plăcută lui Dumnezeu, după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi după învăţătura Sfinţilor Lui Apostoli. Dintre aceştia este şi Sfântul Ioan, Marele Mucenic al lui Hristos, care deşi s-a arătat cu mult timp mai târziu, însă nu este mai mic decât cei de demult. Căci Stăpânul Hristos şi Dumnezeul nostru, dătătorul de nevoinţe, a încununat nu numai pe ucenicii cei din vremea cea de demult, ci şi acum, în vremea cea mai de pe urmă, deschide uşa mărturisirii celor ce vor a se face mucenici şi îi cinsteşte cu aceeaşi cinste, încununându-i cu aceleaşi cununi.

Dintre puținele date rămase în legătură cu pătimirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, se pot desprinde și câteva date biografice. Acesta era originar din orasul Trapezunt, oras situat pe tarmul sud-estic al Marii Negre. De vreme ce a pătimit în jurul anului 1330, presupunem că s-a născut spre sfârșitul veacului al XIII-lea. Statornicia sa în dreapta credință, ne face să credem că a primit o frumoasă educație religioasă din fragedă vârstă.

La vremea pătimirii sale se ocupa cu negustoria, ca mulți alți locuitori ai orașului. Prin anul 1330 sau 1332, Sfântul Ioan s-a îndreptat din Trapezunt spre Cetatea Albă, pe corabia unui oarecare catholic Reiz. Pe drum a avut cu el discuții privitoare la credință, susținând cu dârzenie adevărurile Ortodoxiei. Ajungând în Cetatea Alba, Reiz și-a pus în gând să se răzbune pe cucernicul Ioan, care-l înfruntase.

Pe atunci, Cetatea Albă și ținutul înconjurător erau stăpânite de tătari. Drept aceea, Reiz s-a prezentat la conducătorul cetății, spunându-i că fericitul Ioan ar vrea să îmbățișeze credința acestuia. Această veste l-a bucurat foarte mult pe dregătorul tătar, care a cinstit cu daruri alese pe Reiz. El a poruncit totodată să-i fie adus și acest tânar minunat.

Ajungând sfântul înaintea ighemonului și înțelegând urzeala ce s-a lucrat, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, arătându-L ca pe singurul Dumnezeu adevărat și vădind meșteșugul viclean al lui Reiz, totodată încurajând cu cuvinte alese pe tătar spre cinstirea lui Dumnezeu.

Deci acel tiran, neputând mai mult să rabde pe mucenic, care îi grăia împotrivă și îi arăta păgânătatea și deșertăciunea credinței sale, a poruncit ostașilor să-l dezbrace de hainele sale. După ce l-au dezbrăcat, tiranul a poruncit să se aducă înaintea lui toiege pentru a-l înspăimânta pe fericitul mmucenic, și încerca să îl înduplece spre primirea credinței celei păgânești, la care sfântul a rămas neplecat. Atunci ighemonul a poruncit ca sfântul să fie bătut fără milă, apoi închis în temniță, urmând ca a doua zi să îl pedepsească cu mai mare chinuire.

A doua zi, văzând pe Sfântul Ioan fiind la fel de hotărât în mărturisirea credinței celei adevărate, tiranul s-a ridicat ca o fiară și a poruncit să-l bată mai cumplit. Văzând că nici așa nu îl biruiește pe mucenic, a poruncit să se aducă un cal sălbatic și să lege picioarele mucenicului de coada aceluia și astfel să târască pe pătimitorul lui Hristos prin toată cetatea.

Astfel fiind chinuit Sfintul Ioan, când a ajuns prin cartierul evreiesc multime de evrei batjocoreau pe mucenic, care era târât de calul acela. Unul din aceia însă, alergând în casa sa și ajungând la Sfântul Ioan, i-a taiat cinstitul și sfântul său cap. Și astfel bunul și viteazul ostaș al lui Iisus Hristos și-a sfârșit nevoința sa mucenicească, dându-și în mâinile Domnului sfântul și luminatul său suflet.

Osteneala sfântului mucenic nu a încetat însă odată cu adormirea sa. Nefericitul Reiz văzând minunile ce s-au întâmplat cu tânărul Ioan s-a hotărât să dezgroape cinstitul trup și să îl ducă cu sine. Sfântul însă a înștiințat în vis pe preotul care slujea la cimitir și Acela împreună cu creștinii din oraș au așezat trupul sfântului într-o biserică din Cetatea Albă, unde a rămas vreme de peste 80 de ani.

Vestea despre cinstitele moaște ale sfântului Ioan și despre minunile ce se întâmplau a ajuns cu repeziciune în Țara Moldovei. De aceea, Voievodul Alexandru cel Bun a adus în anul 1415, cu multă cheltuială, sfintele moaște de la Cetatea Albă la Suceava, fiind așezate în Biserica Mirăuți unde au rămas până în anul 1589. Atunci au fost mutate în noua catedrală mitropolitană „Sf. Gheorghe” unde au rămas până în anul 1686. Printre multele minuni ce s-au întâmplat în acest răstimp, amintim că la 2 iunie 1622 Suceava era amenințată de tătari. Preoții slujitori au vrut să ducă racla în Cetatea Sucevei pentru a fi în siguranță, dar neputând să o ridice au înțeles că Sfântul nu voia să plece și că el va săvârși o minune spre a scăpa orașul. Așa s-a și întâmplat căci s-a pornit  ploaie atât de aprigă încât i-a silit pe tătari să renunțe la asediul lor.

În anul 1686 a intrat în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere a luat cu sine pe mitropolitul Dosoftei. Acesta, de teama unor jafuri, a luat și sfintele moaște ale mucenicului Ioan care au rămas în țară străină până la finele veacului al XVIII-lea. Astfel, în anul 1783, episcopul Dosoftei Herescu a adus sfintele moaște acasă, așezându-le în vechea catedrală mitropolitană.

O nouă strămutare a sfintelor moaște a avut loc în contextul celui dintâi război mondial, când acestea au fost duse la Viena spre a fi ocrotite. Revenirea Bucovinei și Basarabiei la țara-mamă odată cu încheierea războiului din 1918 a făcut ca Sfântul Ioan să se întoarcă în Suceava, devenind ce-a fost veacuri de-a rândul, adică ocrotitorul întregii țări a Moldovei.