Înaltpreasfințitul Părinte Pimen

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Data naşterii:    25 august 1929
Locul naşterii:   loc. Herăști, jud Buzău

Tuns în monahism: 10 martie 1951
Hirotonit ierodiacon: 29 iunie 1951
Hirotonit ieromonah: 6 octombrie 1957
Hirotonit episcop: 24 iunie 1982
Întronizat arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților: 24 ianuarie 1991

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen Suceveanul (nume pe care și l-a adoptat inclusiv în actele de stare civilă) s-a născut la data de 25 august 1929, din părinții Maria şi Mihai Zainea, în localitatea Herăşti, comuna Grebănul, din județul Buzău.

Școala elementară, de șapte clase (în acea vreme), a urmat-o în satul natal (1936-1943); după absolvirea ei, în perioada 1944-1948, a urmat cursurile Liceului Teoretic din Râmnicu Sărat.

După ce a obținut Diploma de bacalaureat s-a închinoviat – ca frate – la Mănăstirea Neamț, unde va urma cursurile Seminarului monahal. În 1951, la 10 martie, a fost tuns în monahism cu numele Pimen – avându-l ca naș de călugărie pe monahul Filaret Dutcovici. Câteva luni mai târziu, în ziua Sfinților Apostoli Petru şi Pavel, la 29 iunie, va fi hirotonit ierodiacon pe seama aceleiași mănăstiri.

În perioada anului școlar 1951-1952 a activat ca profesor la ciclul II în Mănăstirea Secu și apoi în Mănăstirea Neamț. În anul 1952 a fost încadrat și a funcționat ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț.

În perioada noiembrie 1952 – august 1953, la cererea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian a urmat cursurile de specialitate în arta ceramică organizate la Atelierul Patriarhiei de la Curtea de Argeș, obținând diploma de calificare necesară la examenul de admitere la Institutul Teologic din București.

Între anii 1953-1957 a urmat, la zi, cursurile Institutului Teologic din București. În primii doi ani de studenție a fost responsabilul Paraclisului Institutului Teologic, iar în vacanțe a fost salariat în postul de cântăreț și a lucrat la arhiva Institutului. Tot în timpul studenției, a beneficiat de bursa de merit acordată de Departamentul Cultelor. Teza de licență a susținut-o în anul 1957 la catedra de Patrologie, sub îndrumarea Pr. prof. univ. dr. Ioan Ghe. Coman – rectorul Institutului la acea vreme – cu lucrarea Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale, obținând calificativul de „foarte bine” și media 9, 40.

În paralel cu studiile teologice, a urmat şi cursurile Institutului de Arte Plastice din București, secția muzeologie; calificare ce îl va ajuta la organizarea muzeelor de la Mănăstirile Putna, Dragomirna ş.a.

La 1 august 1957, așadar la scurt timp după finalizarea studiilor universitare, ierodiaconul Pimen Zainea a fost numit de Mitropolitul Iustin Moisescu, mai întâi, egumen al Mănăstirii Putna – stareț fiind la acea vreme protosinghelul Calinic Lupu (1957-1958) – şi apoi stareț (1958-1961). La 6 octombrie 1957 a fost hirotonit ieromonah. Aici, în afara programului de obște, a lucrat timp de un an de zile la întocmirea fișelor științifice pentru obiectele de muzeu și depozit.

În perioada 1 iunie 1961 – 1 august 1962, a fost preot slujitor la Mănăstirea Văratec, iar în afara serviciilor religioase a ajutat cu îndrumarea la unele lucrări gospodărești ale mănăstirii.

În perioada 1 august 1962 – 1 iunie 1964, a fost preot paroh la Schitul Durău (atunci funcționa ca parohie), comuna Ceahlău, județul Neamț. Aici și-a îmbogățit experiența pastorală începută la Putna.

La 1 iunie 1964 – la scurt timp de la numirea Arhimandritului Gherasim Cucoşel ca stareţ al Mănăstirii Putna, cu care ieromonahul Pimen se cunoştea din Mănăstirea Neamţ – s-a întors la Mănăstirea Putna; de această dată, nu în calitate de stareţ, ci ca ghid al mănăstirii.

În anul 1966 a fost hirotesit protosinghel și a primit două decorații: „30 de ani de la eliberarea patriei” și „25 de ani de la proclamarea Republicii”.

În perioada 1 decembrie 1974 – 1 februarie 1978 a fost stareț al Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”. În afara activităților liturgice de aici, a contribuit și la buna desfășurare a lucrării de restaurare a bisericii, a clisiarniței și a condus efectiv lucrările în regia mănăstirii de înnoire a interiorului casei stăreției.

În ianuarie 1975 a fost hirotesit arhimandrit, de către Mitropolitul Iustin Moisescu (tot el a săvârșit și hirotesia în protosinghel).

În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de inițiere în limba germană la Internatul Catolic din cadrul Universității din Köln (Republica Federală Germană).

În perioada 14 iulie – 8 septembrie 1977 a fost în Statele Unite ale Americii, făcând parte din delegația bisericească condusă de IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, în cadrul unei vizite de lucru în vederea cunoașterii specificului vieții bisericești din Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din America și Canada.

La 1 februarie 1978 a fost trimis de către Patriarhia Română la Căminul Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim, în vederea numirii sale, la timpul potrivit, ca reprezentant al Bisericii noastre la Ierusalim. S-a înapoiat în țară la 30 octombrie 1978, stabilindu-se la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, desfășurând activitatea de exarh cu delegația pentru județele Suceava și Botoșani, ascultare încredințată mai înainte, la 1 iulie 1977.

La 1 aprilie 1979, prin decizie mitropolitană, a fost numit de către Înaltpreasfințitul Teoctist, Mitropolit al Moldovei și Sucevei, în postul de exarh al mănăstirilor de pe cuprinsul întregii mitropolii.

La 11 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, hirotonia având loc în ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie – la hramul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, de către Patriarhul Teoctist Arăpaşu – la acea vreme mitropolit – Eftimie Luca, Episcopul Romanului şi Huşilor, şi Roman Ialomiţeanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştiului, în prezenţa Patriarhilor Diodor al Ierusalimului şi Iustin al României.

După evenimentele din 1989 până la 1 iulie 1990, când a fost numit noul mitropolit (IPS Daniel, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), Preasfinţia Sa a îndeplinit şi funcţia de locţiitor de mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar din toamna anului 1990, până la plecarea sa ca arhiepiscop, pe cea de rector al reactivatei Facultăţi de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

În anul 1990, au fost reactivate sau înfiinţate noi eparhii în ţară şi în străinătate. Printre eparhiile reactivate s-a numărat şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, iar la 24 ianuarie 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales în demnitatea de arhiepiscop pe Preasfinţitul Pimen Suceveanul.

În anul 2020, în noaptea de 19 spre 20 mai, după aproape 30 de ani de slujire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Părintele Arhiepiscop Pimen a adormit în Domnul, lăsând în urma sa o bogată moștenire, care se cere a fi prețuită și valorificată pe mai departe.