E Vovidenia. Vovidenia, Ovidenia, „Ceea ce se face văzută”, sărbătoarea luminii!

Mi-a fost nespus de dragă încă din anii copilăriei icoana ce-o înfățișa pe mica Maria urcând treptele acelea nefiresc de înalte către o biserică. Copila aceea serafică era așteptată în prispa altarului de un bătrân înveșmântat în argintul timpului și l-am numit încă de-atunci, cu încredințare de nezdruncinat, „Tatăl ei Cel Dumnezeu”.

În răstimpuri, m-au tot căutat dinspre bunica mea, primul meu pedagog de liturghie, povești și pilde despre sfințenia Fecioarei. Și dragul de Mama Pruncului Ce-avea să coboare Cerul pe Pâmânt mi-a tot crescut desăvârșit.

E, azi, Vovidenia. Cea dintâi adăstare a sufletului în lumina călătoriei spre Betleemul Bucuriei nesfârșite. Așa îmi pare a fi întreaga înlănțuire a sărbătorilor din această vreme a fiecărui an. Urcare, treaptă cu treaptă, către Biserica cea ctitorită de Iubirea lui Hristos.

Vovidenia – Micuța Maria așteptată în prispa altarului de „Tatăl ei Cel Dumnezeu”; Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul – ocrotitorul pruncilor și al familiei creștine; Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat – mărturie a zilelor dintâi, i-aș spune a copilăriei Bisericii de pe meleagurile noastre; Sfântul Ierarh Nicolae, Marele făcător de minuni – sfântul ce înflorește an de an bucurie în ochișorii ce nu și-ar îngădui, în ajunul sărbătorii, s-așeze geană pe geană, așteptând viselor mici împlinirea;  Sfântul Proroc Daniel – tânărul ce ne-nvață curajul mărturisirii și izbăvirea – prin credință statornică și dreaptă – din flacăra oricărei spre creșterea noastră-ncercări.

Duhovnicii copilăriei și adolescenței mele, ca și pedagogia catarctică a anilor de seminar teologic,  m-au învățat că Vovidenia e sărbătoarea Împărtășirii. Înțeleasă ca semn văzut al iubirii de oameni.

Nu cred că se poate trăi mai frumos o sărbătoare decât învățându-i pe copii că și ei sunt Biserica vie. Acesta a și fost gândul nostru de împlinit azi, cu pacea bucuriilor mici pe care le poți face dar oamenilor.

Am pregătit, împreună cu câteva copile din Centrul de Tineret „Ecclesia” Ciumârna, ca să învățăm din vreme jertfelnicia despre care aflăm în această zi de mare sărbătoare, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, daruri pentru copiii din Casa de tip familial „Universul Copiilor” Rădăuţi, Casa de tip familial „Prietenia” Solca și Casa de tip familial „Cireșarii” Solca. Cărți, o tabletă, kituri experimentale, jocuri educative și de societate, materiale didactice, rechizite, dulciuri, decorațiuni și handmade-uri, care să le facă sărbătorile mai frumoase.

Ce mi-au mărturisit Elena, Daciana, Tamara, Ioana și Magdalena că au învățat împreună? Că „azi, pentru noi, Fecioara Maria zâmbește cu toți îngerii ei împrejur”, că „te simți ca un mic frate de Iisus când ai grijă de ceilalți”, că „le oferim oamenilor daruri pentru că ni-s dragi și nu pentru că ne-ar fi milă de ei”.

A fost felul nostru de a spune „Start, Olimpiadele faptelor bune!”. Ne-a fost azi Vovidenia copiilor. Se mai înscrie cineva în olimpiadă? Să-i învățăm și pe copii să-și prefacă sufletul în „casă a pâinii”, culcuș cald Blândului Iisus, mic și personal Betleem.

Regulamentul programului Olimpiadele faptelor bune, date semnificative  și formularul de înscriere pot fi accesate aici: https://forms.gle/2bnjQjeD87QUK5SJA.

Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru disciplina religie