Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română – Scurtă prezentare

În Patriarhia Română, ideea înființării unui Regulament al cimitirelor a fost discutată pentru prima oară în ședința sinodală din 11 -13 decembrie 1967 când, la solicitarea unor eparhii din Ardeal și Banat, Sfântul Sinod a aprobat constituirea unei Comisii pentru elaborarea unui proiect de Regulament al cimitirelor.

În ședința de lucru din 23 decembrie 1977, Sfântul Sinod a analizat proiectul de text elaborat de Comisia extinsă și l-a aprobat cu titlul de Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor din Patriarhia Română (punctul 1 al hotărârii sinodale nr. 10.272/1977).

În urma modificărilor din Regulament suferite în timp, în ședința de lucru din  29 septembrie 2020, Sfântul Sinod a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod privind etapele elaborării Regulamentului cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română pentru anul 2021 – Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor, iar apoi a aprobat graficul elaborării respectivului proiect de text (punctul 1 al hotărârii sinodale nr. 9383/2020). Pe baza propunerilor venite de la Sinoadele mitropolitane, Cancelaria Sfântului Sinod a întocmit varianta consolidată a proiectului de text al Regulamentului cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română.

În urma pașilor de elaborare a proiectului de text, în concordanță cu actualele prevederi legale și statutare, s-a consemnat faptul că până la data de 11 decembrie 2020  55 din 55 de ierarhi au votat, aprobând în unanimitate varianta finală de text a Regulamentului cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română, urmând ca data de intrare în vigoare a acestuia să fie ziua de 11 decembrie 2020.

Acest nou Regulament este, în același timp, o continuare și o actualizare a tradiției ortodoxe românești privind cinstirea mormintelor celor adormiți în Domnul, precum și îngrijirea cimitirelor.

Conform structurii oricărui act normativ, Regulamentul cimiti­relor din Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă se împarte în 12 capitole și cu­prinde 51 de articole. Este evi­den­țiat mai întâi temeiul de lege prin care cultele religioase din România pot înființa și administra cimitire confesionale: „Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru cre­din­cioșii lor. Cimitirele confesio­nale se adminis­trează potrivit re­gu­lamentelor cultului deținător” (art. 28, alin. 1 din Legea cultelor nr. 489/2006).

Cimitirele sunt bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului (art. 3), în vederea înmormântării enoriașilor decedați din respectiva parohie [art. 7 - (1)] precum și a săvârșirii altor slujbe legate de sfârșitul vieții omului. În cimitirele aflate în administrarea mănăstirilor pot fi înmormântate și persoane decedate din ierarhia bisericească precum și unii credincioși decedați ai Bisericii Ortodoxe Române, care au sprijinit mănăstirea, într-o parcelă destinată în mod special pentru aceștia [art. 8 - (2 și 3)].

Din perspectiva organizării și sistematizării cimitirelor, o noutate a acestui regulament este subliniată în art. 10, prin care se recomandă ca cimitirele să fie împărțite în parcele ordonate prin litere, iar fiecare parcelă să fie împărțită în rânduri și locuri de înmormântare numerotate și identificate în Re­gistrul locurilor de înmormântare, pentru a exista o evidență clară, transparentă și corectă în ceea ce privește evidența locurilor de înmormântare și a concesionarilor acestora.

În capitolul al III-lea se dezvoltă o serie de probleme ce țin de activitatea administrativă și de persoana administratorului cimiti­rului parohial, mănăstiresc sau eparhial, după caz, precum și aspecte privind personalul necesar angajat, conform legislației muncii din România (administrator, îngrijitor, constructor pentru cavouri sau alte edificii funerare, gropar etc.), cu existența unei fișe a postu­lui în care să fie precizate atri­bu­ții­le și respon­sa­bi­litățile fiecărui an­gajat în parte.

Atribuirea locurilor de înhumare se face prin eliberarea unui act de concesiune [art. 18 - (4)] și poate fi gratuită sau condiționată de achitarea unei taxe. Aceasta, precum și alte taxe pentru prestarea de servicii în incinta cimitirelor bisericești sau pentru întreținerea acestora sunt stabilite de Consiliul parohial sau de Consiliul economic al mănăstirii și se aprobă de Permanența Consiliului eparhial [art. 19 - (1, 2 și 4)].

Locul de înhumare concesionat rămâne proprietatea parohiei [art. 20 - (2)], iar actul de concesiune nu permite împroprietărirea concesionarului. Pentru concesionarea unui loc de înmormântare pot depune cerere creștinii ortodocși, maximum două persoane, care să aibă calitatea de soț/soție sau de rude de sânge până la gradul al IV-lea inclusiv [art. 20 - (3) lit. a și b]. Atribuirea va fi aprobată la rând, în ordinea cererilor, și numai în situația decesului persoanelor care vor fi înhumate în ele [art. 21 - (1)].

Locurile de înmormântare pot fi date în folosință nelimitată - acestea pot fi de 1-3 morminte, și în folosință temporară, pentru o durată de 7 ani - acestea fiind de un singur mormânt, [art. 12 - (1) lit. a și b; (2 și 3)], durată ce poate fi prelungită în anumite condiții [art. 21 - (6)].

Autoritatea canonică a prevăzut în noua reglementare în materie de administrare a cimitirelor bise­ricești aspecte ce țin de folosința nelimitată sau temporară a acestor locuri de înmormântare, reglemen­tări de ordin peisagistic-arhitectural (alei, căi de acces, amplasarea ca­pe­lei mortuare, a clopotniței, acces la o sursă de apă, plantarea de ar­buști și copaci ornamentali etc.), precum și respectarea cu strictețe de către beneficiari a planului de sis­tematizare, a amenajării și îngri­jirii mormintelor, a măsurilor igie­nico-sanitare, dar și a obligațiilor fi­nanciare reglementate de către administrația cimitirului. Sistematizarea „este un demers amplu, care cuprinde atât o acțiune administrativă cât și una concretă, de reparare, îngrijire, refacere a împrejmuirilor, a gărdulețelor, a elementelor degradate din monumentele funerare.

Persoanelor fără posibilități materiale li se pot concesiona gratuit locurile de înmormântare pe o perioadă de 7 ani. [art. 21 - (2)].

Dreptul dobândit prin actul de concesiune asupra locurilor de înmormântare atribuite în folosință temporară poate fi înstrăinat prin succesiune [art. 21 - (3)], iar a celor atribuite în folosință nelimitată prin donație (între soț/soție sau până la rudele de sânge de gradul al IV-lea inclusiv) sau succesiune legală ori testamentară [art. 23 - (1)].

Sunt enunțate și rezolvate o serie de aspecte privind modul de concesionare a locurilor de înmormân­tare, titlul gratuit care poate fi atribuit unei persoane de către orga­nele de conducere competente, aspecte de ordin financiar-administra­tiv (taxă de concesiune, taxă anua­lă), chestiuni cu privire la transmisibilitatea sau înstrăinarea locului de înmormântare, prelungirea sau încetarea dreptului de folosință a locului concesionat, dar și pro­bleme juridico-canonice în materie de succesiune, moștenire, donație etc. (art. 24 – art. 25).

Ordinea în cimitire se va realiza prin respectarea planului de sistematizare, a regulilor de construire precum și întreținerea în stare corespunzătoare a construcțiilor funerare [art. 26 - (1 și 2)]. Accesul în incinta cimitirului se va face respectându-se programul afișat la intrare (art. 27 – 1), conform dispozițiilor menționate de administratorul cimitirului [art. 28 – (1)] și evitarea unor conduite lipsite de respect [art. 28 - (2 și 3)].

Slujba înmormântării se oficiază numai pe baza adeverinței de înhumare, săvârșirea acesteia nefiind condiționată de plata vreunei taxe. Expunerea decedatului cu capacul sicriului deschis se face doar cu prezentarea unui certificat de îmbălsămare, iar depunerea în capele ori camere mortuare a persoanelor decedate din cauza unor boli contagioase este interzisă [art. 31 - (1, 4 și 5)].

Tot ca o noutate adusă de noul „Regulament al cimitirelor din Patriarhia Română”, sunt trasate direcții și proceduri clare în privința construcțiilor funerare (borduri, cavouri, cripte, cruci monumentale), toate aceste lucrări intrând direct în supravegherea și coordonarea administrației cimitirului [art. 32 - (1 și 2)]. Pe locurile date în folosință temporară este permisă doar construirea de borduri simple [art. 37 - (2)]. Con­struc­țiile funerare pot fi executate fie de firme autorizate, fie în regie proprie, numai prin întoc­mirea și prezentarea în prealabil a unei documentații tehnice, în baza căreia să se poată aproba și executa lucrarea respectivă.

Deshumările pot fi efectuate după 7 ani de la data ultimei înhumări, în perioada 1 noiembrie - 31 martie, excepție făcând cele dispuse de organismelor civile competente. [art. 33 - (1, 2 și 3)].

Dreptul de folosință a locurilor de înmormântare poate înceta în cazul celor atribuite în folosință nelimitată dacă titularul: renunță în scris la acesta ori la calitatea de membru al Bisericii Ortodoxe Române; a decedat fără a avea moștenitor; acesta sau dobânditorii prin moștenire ori donație nu își achită taxele prevăzute legal; locul de înhumare se află în stare de neîngrijire timp de 7 ani, părăsire sau degradare (la 90 de zile de la notificarea concesionarilor). În cazul celor atribuite în folosință temporară la expirarea termenului convenit. [art. 42 - (1) lit. a, b, c, d, e și f; (2) lit. a și b; art. 45 - (3)].

În baza principiului canonic al loialității față de stat și în baza dialogului interreligios, Biserica Or­to­doxă Română a arătat întotdeauna o deschidere spre comuniu­ne, comunicare și dragoste frățeas­că, spre cei de alte credințe, prevăzând la art. 47, alin. 1 din prezentul re­gu­lament, posibilitatea ca în cimitirul parohial să poată fi înmor­mân­tați și alți credincioși decedați, neortodocși, în cazul în care în localitatea respectivă nu există un cimitir în proprietatea adminis­trației publice locale, aspect prevă­zut de altfel și în art. 28, alin. 2 din Legea cultelor din România: „În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimi­tire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune”. Condiția în această situație este ca aceștia să accepte să nu facă prozelitism în incinta cimitirului. Pruncii decedați înainte de primirea Tainei Sfântului Botez vor fi înhumați într-o parcelă specială, în sectorul ortodox. În situația în care aparținătorul vreunui defunct ortodox refuză oficierea slujbei înmormântării, pierde dreptul de a fi înhumat în sectorul ortodox al cimitirului [art. 47 - (1, 2, 3, 4 și 5)].

În administrarea cimitirelor bisericești din mediul rural trebuie să se țină seama și de tradițiile și de specificul locului [art. 50 - (1)].

Regulamentul cimiti­relor din Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă a intrat în vigoare începând cu data de 11 decembrie 2020 și sa abrogat cel aprobat prin hotărârea Sfântului Sinod nr. 1058/ 2003 [art. 51 - (1 și 2)].

Noile prevederi ale regulamentului cimitirelor se dovedesc a fi unele în pas cu dezvoltarea societății și a dimensiunii juridice a acesteia. Regulamentul cimiti­relor din Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă are ca noutate faptul că în anexă sunt trecute principalele documente care sunt utilizate în administrarea unui cimitir, de la registrul locurilor de înmormântare până la modelul de act de concesiune, până la diferitele adeverințe și documente care sunt eliberate.

Având în vedere că anul 2021 a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor în Patriarhia Română, suntem chemați să ne amintim faptul că cimitirul este un spațiu sacru, o carte de vizită a comunității, prin care se poate observa cât respect și câtă recunoștință mai arată aceasta celor ce își dorm acolo somnul obștesc. Totodată, trebuie să se îngrijească fiecare comunitate atât de troițele, de monumentele eroilor, cât și de mormintele și monumentele unor personalități marcante trecute la Domnul din localitățile respective.

Adăugați un comentariu