Lanul de grâu frumos al Bisericii Ortodoxe al Mântuitorului Iisus Hristos a fost lucrat în sfânta mănăstire din Suceava de preoţii care, cu stăruinţă şi zel apostolic, au ţinut aprinsă candela conştiinţei noastre, luptând pentru păstrarea credinţei strămoşeşti lângă racla Sf. Ioan cel Nou pentru unitatea în cuget şi simţiri a celor care nu au precupeţit nimic pentru apărarea Bisericii lui Hristos.
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava prin minunile sale săvârşite lângă racla cu sfintele sale moaşte vorbeşte neamului românesc de aici din Suceava. Pe cei osteniţi îi odihneşte, pe cei slabi îi întăreşte, pe cei întristaţi îi mângâie, pe cei căzuţi îi ridică, le dă curaj şi demnitate.
Având în vedere vechimea acestei racle şi faptul că în ea sunt peste 600 de ani de istorie se impune numaidecât o restaurare si conservare a acestui sfânt odor de mare valoare istorică şi religioasă.
În acest sens dorim să iniţiem acţiunea de a face o nouă raclă de lemn pentru păstrarea sfintelor moaşte, raclă ferecată în argint, raclă de aceeaşi dimensiune cu cea veche (lungimea de 1,930m, lăţimea de 0,620m, înălţimea de 0,650m), de formă rectangulară, cu capac, aşezată pe patru picioare sferice.
Cei ce doresc să aducă prinos de mulţumire pentru mijlocirea rugăcinilor în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, pot face aceasta prin donații în conturile:
RON RO 51 RNCB 0234037010910111
EUR RO 83 RNCB 0234037010910117
Titular cont: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Racla Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
Câteva repere istorice
În catedrala Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, una dintre scumpele odoare ce poate fi văzută este Racla în care se păstrează moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, raclă ce prezintă un mare interes, întrucât este vorba despre cel mai vechi relicvar de la noi din ţară şi unul dintre cele mai vechi relicvare din SE Europei, de mare valoare artistică, unică între toate câte s-au păstrat de acest gen din vechea argintărie medievală.
În arta epocii medievale, asemenea relicvare sunt întâlnite în lumea ortodoxă europeană . Din secolul al XIV -lea datează racla Sf. Simion din Zadar iar din secolul al XVI-lea datează racla Sf. Sossima Sooweski din Rusia.
Multă vreme lada sculptată de la Putna (de dimensiuni 2,05m x 0,57m; 0,56m înălţime) a fost considerată ca fiind fiind racla autentică în care relicvele mucenicului s-ar fi păstrat până în secolul al XVI–lea, când ele au fost mutate într-un sicriu nou din porunca lui Miron Barnovschi.
În timpul domniei lui Miron Barnovschi (1626 – 1629) pe faţa interioară a capacului raclei cu moaştele sfântului a fost aşezată o cunună de argint în jurul chipului pictat al sfântului, aşa după cum se poate descifra din textul inscripţiei gravată în limba slavonă: Această cunună a făcut-o Io Miron Barnovschi Moghilă domn Ţării Moldovei, iar pe ferecătura picioarelor desluşim inscripţia Pe timpul mitropolitului Kir Anastasie Crimca, anul 7135 (1627); iar pe cele trei medalioane decorate cu motive florale în repousse, desluşim inscripţia cu numele sfântului Ioan cel Nou.
Cununa şi ferecătura de pe capacul raclei, sunt executate probabil de un meşter din atelierul cunoscutului argintar moldovean Grigorie Moisiu, motivele florale, precum şi tehnica în care au fost realizate prezintă evidente asemănări cu ornamentica ferecăturilor executate de acesta.
Dacă astfel stau lucrurile în ceea ce priveşte Lada de la Putna, cu privire la ferecătura de argint ce îmbracă racla actuală unde se află sfintele moaşte, datele sunt se pare din nou complicate.
Racla are lungimea de 1,930m, lăţimea de 0, 620m, înălţimea de 0,650m, are forma rectangulară, cu capac, şi este aşezată pe patru picioare sferice.
Ferecătura prezintă 12 scene din viaţa şi pătimirea negustorului trapezuntin, repartizate pe două registre, câte şase pe fiecare registru. Fiecare scenă are dimensiunile de 0,260m X 0,200m.
Urmele aurii de pe ferecătură abia se mai disting, vermeiul ştergându-se în trecerea atâtor veacuri. Cele 12 plăcuţe sunt legate între ele prin benzi fine din filigran de argint, lucrat în ajur, cu motive florale de mare circulaţie, din apusul creştin până în răsăritul mahomedan. Plăcile, lucrate în tehnica au repousse au cizeluri pe faţă executate parţial cu rotiţa dinţată. Fiecare scenă în partea superioară a ei, are un text scris în medio – bulgară, vădind caractere comune cu grafia manuscriselor şi inscripţiilor slavone de pe argintăriile slavone de la mijlocul veacului al XV–lea. Fiecare text explică scena ce este reprezentată pe plăcuţă.
Această ferecătură de argint este cea mai reprezentativă piesă de orfevrerie realizată probabil într-un atelier venetian în prima jumătate a secolului al XV-lea
Se ştie pe baze documentare că în 1786 Hagi Ivanciu din Botoşani trimite o scrisoare episcopului Dositei Herescu prin care arăta: Fiind îndemnat din dumnezeească râvnă ca să fac o raclă din chiparos sfântului marelui mucenic Ioan Novi de la Suceava, am pus toată nevoinţa de am făcut racla după măsura sfintelor moaşte a Sfântului Ioan, având scânduri de chiparos încă mai de înainte, dar fiindcă fără de scire înaltele locuri n-am cutezat a o trimite, pentru aceea fac plecată rugăciune rugăciune către Preaosfinţia ta ca să facă oarecare mijlocire către înaltele locuri să poată trece acest lucru, adică această raclă pentru Sf. Ioan Novi, şi eu să rămân nelipsit de nădejdea vie.