Cu îndemnul „Așază-ți viața sub ocrotirea Maicii Domnului, căci Însuși Dumnezeu a preaslăvit-o, revărsând harul Său asupra celor care o cinstesc.” a încheiat Părintele Arhiepiscop Calinic, chiriarhul Bisericii de pe binecuvântatele meleaguri sucevene, Decalogul la Izvorul Tămăduirii. În puține cuvinte a surprins astfel una dintre învățăturile de credință fundamentale ale Creștinismului ortodox – participarea Fecioarei Maria la planul Preasfintei Treimi de mântuire a lumii, dar și rolul ei de mijlocitoare, Cel Ce S-a născut dintr-însa și este izvor de apă vie lucrând prin ea multe și nenumărate minuni. Astfel, harul vindecător al lui Hristos cel răstignit şi înviat se revarsă în Biserică, în Sfintele Taine şi rugăciuni, în mod deosebit prin milostivirea şi rugăciunile Împărătesei cerurilor, după cum arată în cuvântul la acest praznic întâistătătorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, concluzionând: „Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii ne descoperă poziţia şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii. Prăznuirea ei în această Săptămână Luminată întăreşte credinţa că oriunde se va propovădui Hristos cel înviat din morţi va fi preamărită şi cea din care El Și-a luat trup; cea care, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, s-a făcut începutul lucrării Lui de mântuire.”
În Vinerea primei săptămâni după Sfintele Paști, când Biserica a rânduit prăznuirea Izvorului Tămăduirii, sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu, chivot sfințit al Celui mai presus de fire și icoană a Bisericii în care se dobândeşte vindecarea prin harul tămăduitor, dat ei de Capul Hristos, Cel răstignit şi înviat, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de cei doi ierarhi ai eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar. În comuniune liturgică li s-a alăturat un sobor de preoți și diaconi ai Catedralei Arhiepiscopale, dar și clerici din cadrul Centrului Eparhial, sub protia părintelui arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul mănăstirii ce adăpostește de peste cinci veacuri cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou.
Membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale au împodobit cu cântări Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, psalmodiind răspunsurile la ecteniile și rugile înălțate de cei afierosiți lui Dumnezeu prin Taina Hirotoniei.
În răstimpul împărtășirii clericilor, pr. Doru-Ionel Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I, a ținut cuvântul de învățătură, axat nu atât pe originea istorică a sărbătorii, cât pe teologia profundă surprinsă în icoana praznicului, subliniind că această perioadă este una a harului, în care credincioșii primesc lumină și putere duhovnicească de la Hristos cel înviat. Reprezentarea în culoare a realității sensibile că Maica Domnului este izvor al Vieții și al milei, prin așezarea ei într-un imens potir de piatră, ce trimite cu gândul la Sfântul Potir din care primim Sfânta Împărtășanie, evidențiază faptul că Fecioara Maria este deopotrivă maică după trup a lui Iisus Hristos, Fiul Întrupat al lui Dumnezeu, și mamă duhovnicească a credincioșilor.
Părintele protoiereu a atras atenția și asupra legăturii dintre suferința Mântuitorului (Vinerea Pătimirilor) și Izvorul Tămăduirii, arătând că vindecarea sufletească și trupească vine din jertfa și învierea Lui, dar este împărtășită credincioșilor în Biserică, prin Sfintele Taine și prin mijlocirea Maicii Domnului. Aducând în sprijinul său numeroase texte patristice, în care este evidențiată măreția și rolul unic al Maicii Domnului în planul mântuirii, ca punte între Creatorul a toate și oameni, „hotar între creat și necreat”, prin care chiar și îngerii se împărtășesc de harul divin, a încheiat îndemnându-I pe credincioși să își întărească credința în ajutorul și mijlocirea Maicii Domnului, văzută ca izvor neîncetat de har și vindecare, și să se roage cu încredere pentru mântuire și izbăvire din nevoi. „ Ea dăruiește din bogăția pe care o are în baza unirii cu Hristos. A vedea în Maica Domnului numai pe rugătoarea ar însemna să o deposedăm de maiestatea împărătească, de „haina aurită“ în care este „împodobită“, să o coborâm de pe scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a așezat-o Acesta. Așa putem înțelege atitudinea Maicii Domnului la nunta din Cana Galileei când, după ce își înștiințează Fiul că nu mai au vin, spune slugilor: Faceți orice vă va spune, convinsă că Mântuitorul îi va asculta ruga. Așadar, noi, cei ce astăzi am venit la Izvorul cel pururea curgător, curat și dătător de viață, să rămânem cu credința mijlocirii Maicii Domnului, rugându-ne așa: Ușa milostivirii deschide-ne-o nouă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești Mântuirea neamului creștinesc. Amin!”
După otpustul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au săvârșit slujba Aghesmei mici, binecuvântându-i pe cei care s-au făcut părtași la împreuna rugăciune și au jertfit timp pentru a mulțumi lui Dumnezeu, plecându-și genunchii inimii și înaintea odorului de mare preț al Sucevei și întregii Moldove, trupul întreg al Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou., la una dintre cele mai importante sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a mulțumit părintelui protopop Doru-Ionel Budeanu pentru cuvântul de învățătură, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul și soborului de preoți și diaconi pentru slujire, dar și credincioșilor și credincioaselor ce au înfrumusețat prin participarea lor luminoasa zi de Prier. Înaltpreasfinția Sa a amintit că pe paginile oficiale, site și Facebook, ale Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților poate fi lecturat cuvântul său de învățătură ce oferă diferite perspective asupra sărbătorii de astăzi, dar și un al doilea Decalog, la prăznuirea Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu (Siriana), despre a cărei prezență în țara noastră a menționat în volumul Izvoare și icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, apărut la Editura Crimca.
Arhipăstorul ținutului ocrotit de Sfântul Ioan cel Nou a lecturat apoi Decalogul la Izvorul Tămăduirii, menit să aducă înaintea celor ce râvnesc să sporească duhovnicește și să înveșnicească înlăuntrul lor bucuria Învierii modalități concrete prin care cel însemnat în apa Sfântului Botez poate păstra viu lucrător în viața sa harul primit, pentru a spori în virtute, luând-o ca mijlocitoare pe Născătoarea de Dumnezeu.
Mulțumind Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Preasfințitului Părinte Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul și întregului sobor pentru frumoasa slujbă, părintele arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, i-a invitat pe credincioși să ia apă sfințită din vasele pregătite în mod deosebit pentru această zi, pentru a duce acasă, ca și ceilalți membri ai familiei să se bucure de binecuvântarea revărsată de Preamilostivul Dumnezeu prin venirea Sfântului Duh și a primi, prin lucrarea tainică a harului dumnezeiesc, ajutor, mângâiere și vindecare.
***
Praznicul Izvorul Tămăduirii aduce aminte de minunea săvârșită de Maica Domnului în veacul al V-lea, petrecută la izvoru-i aflat lângă poarta Silivri a Constantinopolului, Istanbulul de astăzi. Potrivit tradiției, cu șapte ani înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un orb care îi cere apă, dar și ajutor pentru a ajunge în cetatea Bizanțului. Căutând apă în apropiere, Leon aude glasul Maicii Domnului și, ascultând cuvântul acesteia, găsește un izvor din care îi dă să bea celui orb și însetat. După ce a spălat fața orbului cu apă, acesta a început să vadă. În semn de mulțumire, în acest loc Leon a construit atunci când a ajuns împărat o biserică închinată acestui praznic.
