Cursul intensiv de formare a ghizilor și muzeografilor bisericești, organizat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, la Mănăstirea Putna, în perioada 27–30 aprilie 2026, a oferit un program structurat, combinând fundamentele teoretice cu aplicații practice și îndemnuri duhovnicești.
Prima zi, luni, 27 aprilie, a fost dedicată fundamentelor teologice și metodologice. După Te Deum și deschiderea festivă, au fost susținute câteva prezentări care au reliefat profilul ghidului și semnificația monumentului religios.
Părintele Gabriel-Dinu Herea, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a subliniat că ghidul acționează ca un „tălmăcitor” pentru vizitatori, putând transforma o vizită superficială într-o experiență spirituală. În final, a propus „Regula celor 4 S” pentru un ghidaj eficient: 1. Spune-le cine ești: ghidul se prezintă pe sine; 2. Spune-le ce vei spune: anunțarea temei; 3. Spune: dezvoltarea conținutului prin asocieri și generalizări care să conducă spre Hristos; 4. Spune-le ce le-ai spus: fixarea ideii principale la final.
Părintele Mihai Vizitiu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a analizat „ontologia bucuriei creștine”, explicând diferența dintre veselia lumească și bucuria duhovnicească, prezentându-L pe Mântuitorul ca fiind primul „ghid” care le-a explicat apostolilor semnificația Templului.
Părintele prof. univ. dr. Viorel Sava, fost decan al Facultății de Teologie „Sf. Dumitru Stăniloae” de la Iași, a conturat chipul ghidului ideal prin șapte piloni esențiali: Credința autentică și accesibilă, Cunoașterea tezaurului eclezial, Ancorarea în cultură, Viața duhovnicească, Adaptabilitatea, Spiritul misionar, Prospețimea și combaterea rutinei. Părintele Viorel Sava a concluzionat că întreaga biserică, prin pictură și slujbe, este o „vizualizare a ceea ce este încă nevăzut” din Împărăția lui Dumnezeu, oferind omului contemporan accesibilitate la divin.
Ziua a doua, marți, 28 aprilie, a fost dedicată unor teme de istorie, iconografie și patrimoniu, evidențiind evoluția istorică și artistică a așezămintelor monahale.
Prof. univ. dr. Ion Solcanu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a prezentat evoluția picturii exterioare în Moldova, menționând că, deși apogeul a fost în epoca lui Petru Rareș, rădăcinile acestui fenomen pot coborî până în vremea lui Ștefan cel Mare. Au fost analizate, mai ales, teme precum: Judecata de Apoi, Arborele lui Iesei, Cavalcada Sfântului Constantin.
Prof. Petronel Zahariuc, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și director al Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, a oferit o perspectivă asupra monahismului feminin, atestat în Moldova din secolul al XIV-lea – Mănăstirea Horodnic fiind prima menționată –, și a prezentat viața Sfintei Elisabeta (Safta) Brâncoveanu ca model de ctitorie și binefacere.
Părintele profesor Vasile Nechita, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, a explicat rolul misionar al picturii exterioare, ca mijloc de expunere și apărare a adevărurilor de credință în fața islamului și protestantismului. În legătură cu pictura interioară, a punctat reprezentarea în pandant a tablourilor votive ale domnilor ctitori cu icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena având în mâini Sfânta Cruce – expresie a faptului că aceștia reprezentau un model pentru elita conducătoare, un îndemn la purtarea Crucii la nivel personal și în calitatea de conducători.
Arhid. Vasile Demciuc, lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și consilier eparhial al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a îmbinat elemente simbolice și elemente practice în prezentare: patrimoniul este deopotrivă doxologie și un element de identitate, memorie și legătură cu strămoșii; cultura exprimă capacitatea creativă a unui popor și este un element de continuitate; arta reprezintă temporalul pătruns de veșnicie; conservarea patrimoniului, prin ferirea lui de factorii de degradare, menține memoria vie și legătura cu strămoșii.
Miercuri, 29 aprilie, în a treia zi, au fost abordate subiecte de identitate națională și tehnici de promovare.
Profesorul Adrian Cioroianu, de la Universitatea din București, a vorbit despre identitatea unui popor, în care intră cultura, istoria și spiritualitatea. O țară fără memorie e ca o turmă rătăcită. Domnia sa a îndemnat ghizii să transmită celor cărora le prezintă mănăstirea că această întâlnire este foarte importantă în viața lor și că legătura dintre oameni este foarte importantă. El trebuie să trezească viața interioară a ascultătorului.
Dr. Cristian Anița, director al Arhivelor Naționale, a insistat pe faptul că unicitatea și specificitatea fiecărui monument istoric trebuie transmise clar. Pentru aceasta, ghidul trebuie să aibă un cuvânt viu, prin care să transmită că monumentul este viu, patrimoniul este viu.
Profesorul Gheorghe Onișoru, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, s-a axat pe perioada modernă, vorbind despre raportul Stat – Biserică în a doua jumătate a secolului al XX-lea și prezentând moduri de a face față ateismului regimului comunist.
Profesorul Florin Pintescu a prezentat două subiecte. În cadrul trecerii în revistă a confruntărilor ideologice din perioada Renașterii până în lumea contemporană, a arătat că toate ideologiile pornesc de la o problemă reală, dar construiesc apoi soluții mincinoase. În partea a doua, a prezentat cele mai importante elemente identitare ale mănăstirilor bucovinene și legăturile stilistice și istorice cu alte zone de civilizație, create de alte comunități – poloni, ruteni, armeni și alții.
Ultima zi, joi, 30 aprilie, a fost dedicată unei aplicații practice. Participanții au avut parte de un tur ghidat al Mănăstirii Putna, cu accent pe viața Sfântului Ștefan cel Mare și pe patrimoniul mănăstirii, realizat de doi viețuitori: arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural, și monahul Alexie Cojocaru, ghid.
Cursurile s-au încheiat cu festivitatea de înmânare a diplomelor obținute în urma alcătuirii unui proiect de ghidaj al mănăstirii de proveniență. Diplomele au fost oferite de către prof. univ. dr. Ștefan Purici, prorector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Părintele stareț al mănăstirii și exarh, arhim. Melchisedec Velnic, i-a îndemnat pe participanți să înmulțească talanții pe care i-au primit: „Cu demnitate și cu frumusețe lăuntrică să știți să vă apărați patrimoniul. Ați învățat foarte multe lucruri și ar fi păcat să nu le puneți în aplicare. Scoateți în evidență valoarea patrimoniului care este în Bucovina. Istoricii și istoricii de artă, din drag față de mănăstirile din Bucovina, dar și din drag față de monahismul nostru ortodox, au dat ce au avut mai bun pentru ca sfințiile voastre, mănăstirile noastre și monahismul să strălucească. Să fiți la înălțime la fiecare ghidaj – dar nu înălțimea care să ne îmbete, ci înălțimea care să ne unească. Înălțimea care te poate îmbăta este aceea plină de închipuire și de mândrie, de slavă deșartă. Și înălțimea care te poate uni este înălțimea duhovnicească în care ne unim cu Părintele ceresc. Sfințiile voastre cunoașteți foarte bine monumentele, dar să vă gândiți că mesajul vostru poate întoarce, poate înnoi, poate primeni un suflet, iar asta este lucrul cel mai important. Cum zicea Părintele Arsenie Papacioc: am reușit să conving pe cineva să fie astăzi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât astăzi? – aceasta este menirea unui ghid. Deci nu facem pentru slavă deșartă, ci o facem din drag și din dor față de Dumnezeul nostru pe care am plecat să-L slujim. La monahi nu există jumătăți de măsură: ori ești înger în trup, ori – știți ce este opusul. Ori ești înger în trup, adică te-ai dedicat și nu te uiți înapoi, ori, dacă mă uit înapoi, știți ce a pățit soția lui Lot când s-a uitat înapoi. Muntele unde trebuie să ajungem este înălțimea duhovnicească, lucrarea duhovnicească.” De asemenea, părintele exarh arhim. Melchisedec Velnic a mulțumit participanților pentru seriozitate și a spus că reușita acestei sesiuni a cursurilor ne încurajează să organizăm anual aceste cursuri, care să integreze ghidajul la una-două mănăstiri.
Domnul prorector Ștefan Purici a arătat că nici Universitatea, nici Arhiepiscopia nu aveau toate cele necesare organizării cursului, dar împreună s-a reușit. Participanții au venit cu o experiență în spate, dar în lumea contemporană, care se schimbă cu o viteză extraordinară, este de folos actualizarea informațiilor. De asemenea, necesitatea cursurilor este dată și de faptul că Bucovina este nu doar „țara mănăstirilor”, ci și „țara monumentelor istorice”.
Părintele profesor Vasile Nechita, prezent la momentul închiderii, a adresat și el un îndemn ghizilor de la mănăstiri: „Părintele Iachint Unciuleac, fostul stareț al Mănăstirii Putna, care a fost un model de ghid, spune așa: Vorba sună, fapta tună. Sfințiile voastre sunteți în prima linie a Bisericii și puteți întâlni diferite categorii și puteți aduce la Hristos mai mult decât pot aduce cei care stau în comunități. De aceea să nu uitați că în linia întâi nu se poate dormi niciodată. Dumnezeu să vă ajute în ceea ce veți împlini pentru dragostea față de Dumnezeu. Să știți că iubirea întotdeauna e jertfelnică.”
În final, părintele arhidiacon Vasile Demciuc a vorbit despre întâlnirea dintre Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic cu o parte dintre profesorii care au predat la cursuri, prilej cu care Înaltpreasfințitul a transmis ghizilor să aibă „cuvânt cu putere multă”.
Sub semnul acestei binecuvântări, părinții și maicile ghizi au plecat spre mănăstirile lor, pentru a-și duce mai departe viața în Hristos și a-și continua slujirea prin cuvânt a pelerinilor și turiștilor. Cursurile au reprezentat o împrospătare nu doar a informației, ci mai ales a duhului. Așa cum monahii au mereu nevoie de o împrospătare a râvnei pe calea vieții pe care au ales-o, și ghizii din mănăstiri au nevoie de o împrospătare a râvnei în ascultarea care li s-a încredințat.
*
La finalul cursurilor, i-am întrebat pe câțiva dintre profesori cu ce gânduri au venit la aceste cursuri pentru viețuitorii din mănăstiri și care cred că este specificitatea ghizilor de la mănăstire față de alți oameni care se ocupă cu conservarea și prezentarea patrimoniului, cu interacțiunea culturală cu publicul larg, în general? De asemenea, am solicitat câtorva participanți să descrie experiența.
Iată câteva selecții din răspunsuri.
Prof. Adrian Cioroianu:
Eu am venit cu mare încredere la această dezbatere pentru că, am mai spus-o, consider că Biserica este una dintre instituțiile cele mai funcționale din statul român și, din acest punct de vedere, experiența părinților ghizi și a maicilor ghide din mănăstiri cred că e foarte valoroasă, pentru că e într-un fel particulară în contextul mai larg al ghidajului din țară. Cred că oamenii intră în spațiul mănăstirilor, al spiritualității, puțin mai așezați, mai cuminți, poate cu mai multă răbdare decât într-un muzeu. Cred că oamenii care vin într-un spațiu al unei mănăstiri vin și cu o pregătire sufletească anume. Și aici cu atât mai mare este rolul ghidului în a spune nu numai povestea locului respectiv, ci și de a trezi curiozitatea pentru ca omul să caute mai mult. Este un domeniu relativ nou, chiar dacă dintotdeauna au fost ghizi în mănăstiri. Cred că noi acum trăim și un fel de renaștere spirituală în România. Văd foarte multă lume care e ceva mai apropiată de biserică decât era în perioada tinereții mele, în anii ’80 ai regimului Ceaușescu. Deci cred că e un moment propice pentru ghidajul în mănăstiri și ce am văzut astăzi mi-a lăsat o impresie foarte bună. Întrebările pe care le-au pus participanții au fost foarte la obiect. Una dintre teme a fost promovarea, mai ales care sunt tehnicile de pătrundere la publicul tânăr, ceea ce înseamnă că ne situăm în același fenomen cultural mai amplu din țară.
Trebuie să susținem din ce în ce mai apăsat configurarea unei politici a patrimoniului în România. Dat fiind că Biserica e o instituție ceva mai centralizată și în care funcționează o ierarhie și ascultarea, ea are grijă de a-și proteja patrimoniul mai mult decât au alte instituții din statul român. Cred că trebuie să punem presiune asupra factorului politic pentru grăbirea unor legi privind patrimoniul care să permită, pe de o parte, să-l protejăm și, pe de altă parte, să-l promovăm așa cum merită, pentru că România are un patrimoniu impresionant, dar din păcate destul de puțin cunoscut, chiar și de propriii noștri cetățeni. Sunt mulți oameni în România care nu știu ce patrimoniu impresionant are țara noastră, și spiritual, dar și de altă natură, inclusiv natural.
Prof. Gheorghe Onișoru:
Este un program pe care l-am gândit împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Calinic și cu părintele profesor Vasile Demciuc. Este un acord încheiat între Arhiepiscopie și Universitatea „Ștefan cel Mare”, iar în urma acestor cursuri, participanții vor primi o diplomă în care apar competențele pe care le câștigă prin aceste cursuri.
Ghizii din mănăstiri au un rol foarte important, pentru că ceea ce fac ei nu are doar o latură educativă, ci are și o latură religioasă. În momentul în care vizitezi o mănăstire, nu te duci doar să vezi pictură sau alte elemente artistice, istorice, ci ești și în legătură cu factorul spiritual, pentru că în lumea în care trăim este foarte important acest lucru. Este foarte important pentru că lipsesc de multe ori reperele, iar în Biserică poți să le regăsești.
Dr. Cristian Anița:
Este o premieră pentru mine participarea la aceste cursuri de ghizi pentru monahi și monahii și am primit-o cu mare bucurie. A fost un prilej să vorbesc în fața unui public avizat, care înțelege valoarea documentelor și valoarea patrimoniului. Sper să mai vin și altădată, să mai vorbim despre documente, despre patrimoniu, despre hrisoavele noastre vechi și de importanța lor și pentru Biserică, dar și pentru statul român.
Sunt foarte importante aceste cursuri pentru că cei cărora li se adresează nu au doar calitatea de ghizi culturali, ci au și rolul de îndrumători spirituali. Ei pot să readucă credința în inimile oamenilor, prezentând monumentele nu doar din punct de vedere al credinței, ci arătând și lucruri din istoria noastră, din artă, care pot să îi aducă mai aproape de ortodoxie, de credință. Pentru că multe dintre documentele pe care le prezintă sunt vii, sunt documente ale Bisericii utilizate și utilizabile în continuare și care fac parte din viața comunității monastice.
Protos. Gherasim Soca, Mănăstirea Putna:
A fost începutul unei experiențe care nădăjduiesc că se va mai repeta, extinzând aria profesorilor invitați și a temelor abordate. Poate o ediție viitoare se va axa pe aspectul teologic-duhovnicesc al artei moldovenești care formează patrimoniul mănăstirilor din Bucovina. Mulțumim organizatorilor și participanților care au dovedit un real interes pentru activitatea de ghid de mănăstire.
Stavrofora Serafima Gherasim, stareța Mănăstirii Slatina:
Cursurile pentru ghizi au fost binevenite și necesare. Este bine că a reînceput organizarea lor după mulți ani de întrerupere. Ne-am lărgit perspectiva și am primit un plus de informație foarte utilă în activitatea pe care o desfășurăm în mănăstiri. Așteptăm cu bucurie următoarele ediții.
Arhidiacon Ieremia Sărmaș, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava:
Văd inițierea și organizarea acestor cursuri în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților ca un nou început, un nou început bun, care aduce, pe lângă informații noi, o pregătire cât mai bună a celor care, în fața oamenilor, prezintă monumentele Bucovinei nu doar artistic și istoric, ci insuflă și o notă de viață duhovnicească, fără de care aceste monumente nu pot fi înțelese. Am avut șansa să ascultăm oameni pricepuți și sper că vor exista și ediții viitoare.
Monahia Ecaterina Popescu, Mănăstirea Sucevița:
Cursurile acestea sunt o oportunitate extraordinară prin care noi, cei care ghidăm la mănăstiri, ne putem dezvolta și îmbunătăți. A fost impresionantă organizarea, din toate punctele de vedere, mai cu seamă prin invitarea unor profesori de excepție, cu prelegeri aplicate, care au făcut posibile ulterior și dezbateri suplimentare. Ca ghizi, suntem, într-un fel, ambasadorii mănăstirilor, iar pregătirea pentru acest lucru este continuă pe plan cultural, dar și duhovnicesc. Cursurile au fost o nouă conștientizare a faptului că suntem o punte de legătură care mijlocește întâlnirea vizitatorilor sau a pelerinilor cu mănăstirea. Cei din afară pășesc pe această punte și ea trebuie să îi conducă la întâlnirea cu Hristos Dumnezeu, dar și cu istoria, cu iconografia, cu monahismul.
Arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural
Foto credit: Protos Timotei Tiron
