Rugul aprins – Daniil Sandu Tudor

Fecioară a neînseratului veac
Sfântă Maică a luminii!
Ascultă-ne şi pe noi cei din păcat
Netrebnici fii ai tinii!

Preablândă, bună, preasfântă fecioară,
Polata Domnului Iisus,
Dezleagă-ne de blestemul ce ne-nzăvoară,
Deschide-ne „calea de sus”.

Ca prin aprinsa descoperire
Aroma doritului Mire
Şi noi să putem aşişderi cânta
Aşa cum Moisi dezlegat de sanda
Cu faţa în văpaie de rug,
Fierbinte de har Ţie îţi striga
Unele ca acestea-n amurg.

(În Valeriu Anania, Din spumele mării, Editura Dacia, 1995, p. 175, în volumul Irina Nicolaescu, Sergiu I. Nicolaescu, Rugăciunile poeţilor, Antologie de poezie religioasă românească, ediţia a II-a, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002, pp. 138-139)