„Înaltpreasfințite Părinte Calinic,
Vă scriu cu respect în legătură cu o situație care îi afectează pe mulți locuitori ai …, în special familiile cu copii.
La Biserica .., curtea se închide zilnic în jurul orei 20:00, inclusiv pe timpul verii, când încă este lumină, iar foarte mulți copii și părinți ies la plimbare. Curtea bisericii este un loc liniștit, curat și sigur, preferat de multe mămici cu bebeluși și de familiile care evită parcurile foarte aglomerate.
Ceea ce ne întristează cel mai mult este modul în care angajații bisericii îi grăbesc și îi alungă pe copii din curte, uneori pe un ton nepotrivit, doar pentru că se apropie ora închiderii. Cred că o astfel de atitudine nu reflectă spiritul de blândețe și apropiere față de oameni pe care Biserica îl promovează.
Vă rog, dacă se poate, să îmi spuneți dacă există o regulă a Arhiepiscopiei care impune închiderea curții la această oră sau dacă este o decizie luată la nivelul parohiei. De asemenea, vă rog să analizați posibilitatea ca, pe perioada verii, curtea să rămână deschisă mai mult timp, măcar până la lăsarea serii, atât timp cât biserica și anexele sunt deja închise și nu este nevoie de acces în acestea.
Nu vă scriu din dorința de a critica pe cineva, ci din speranța că această situație poate fi analizată și că se poate găsi o soluție în beneficiul comunității și al familiilor cu copii.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru grija față de credincioși.
Cu respect, …”
Doamne, ajută!
Vă transmit răspunsul părintelui paroh cu privire la nemulțumirile dumneavoastră.
„Întrucât cei care închid și deschid poarta bisericii nu sunt angajați cu carte de muncă, la parohie, ci fac acest lucru în mod voluntar, parohia nu poate impune acestor persoane să-și extindă programul peste ora menționată de dumneavoastră.
Desigur, până la această oră, mămicile și copiii lor sunt bineveniți în curtea bisericii. Totuși, având în vedere că în proximitatea bisericii există un spațiu de joacă frumos amenajat și sigur pentru copii, administrat de către primărie, ar fi oportun ca, după ora închiderii, mămicile și copiii să meargă în respectivul spațiu de joacă.
În speranța că veți înțelege disponibilitatea voluntarilor și, totodată, limita umană a acestora, vă asigurăm că Biserica nu alungă pe nimeni, ci, dimpotrivă, caută să-i aducă pe toți laolaltă”.
Pace și liniște sufletească!
„Sărut mâna, Înaltpreasfințite!
Este ceva ce am scris într-un grup de 5 mii de slujitori și vă adresez și Înaltpreasfinției voastre, căci abaterile pe care le-am văzut sunt în Suceava și nu numai !Iertați, dar, ca ierarh, vă adresez cele scrise, iar dumneavoastră să faceți cum vă zice Hristos!
Apel către slujitorii altarelor: Despre ascultare, rânduială canonică și demnitatea parohiei
Bucurie, fraților întru Hristos!
Adresez aceste gânduri direct și cu profundă îngrijorare către voi – părinți stareți, monahi și Preasfințiți Episcopi –, deoarece sunteți chemați să fiți păzitori ai acurateței canonice și modele de ascultare în Biserica noastră. Ne întrebăm cum mai este posibil să asistăm în continuare la oficierea Sfintelor Taine ale Cununiei și ale Botezului în incinta mănăstirilor, în condițiile în care Hotărârea Sfântului Sinod nr. 311 din 28 februarie 2013 interzice explicit această practică, stipulând ca aceste Taine să fie săvârșite exclusiv în bisericile parohiale. Mănăstirea este, prin vocație, un spațiu al isihiei, al pocăinței și al retragerii din lume, iar nu un centru de evenimente sociale. Cum ar putea mirenii să deprindă virtutea ascultării administrative și duhovnicești când observă această derogare tocmai la nivelul elitei monahale? Prin perpetuarea acestui obicei, parohiile riscă să fie marginalizate și tratate pe nedrept ca fiind comunități de rang secund. Mai grav, se cultivă în rândul credincioșilor falsa și periculoasa impresie dogmatică potrivit căreia o Taină săvârșită într-un așezământ monahal ar fi „mai validă” sau ar purta un har sporit față de cea oficiată în biserica de parohie, deși este evident că harul Duhului Sfânt nu se cuantifică în funcție de prestigiul zidurilor. Din această sfidare a rânduielilor izvorăște o întrebare teologică și canonică fundamentală: dacă autoritatea sinodală a instituit o interdicție atât de clară, iar nerespectarea ei constituie o abatere gravă, care mai este statutul spiritual al unei slujbe săvârșite prin nesocotirea acestei decizii? Devine oare acest act sacramental lipsit de rodire duhovnicească, sau chiar purtător de osândă, din cauza absenței totale a ascultării și a binecuvântării ierarhice? Chiar dacă Taina își păstrează caracterul ontologic, lipsa supunerii canonice alterează grav deplinătatea comuniunii ecleziale. Este imperios necesar să înțelegem că procesul de catehizare nu îi vizează exclusiv pe laici. O profundă reașezare în duhul canoanelor și o catehizare riguroasă sunt stringente astăzi și în rândul monahilor, pentru ca fiecare stâlp al Bisericii să își asume corect menirea: parohia pentru pastorația familiei, iar mănăstirea pentru rugăciunea neîncetată.”
Doamne, ajută!
În prezent, Taina Cununiei se săvârșește în mănăstiri numai în anumite situații excepționale, analizate pastoral și îngăduite cu binecuvântarea chiriarhului. Este vorba, între altele, despre persoane care au avut o legătură apropiată și îndelungată cu un așezământ monahal, ajutând în mod constant, precum și despre români care, din cauza conflictului din Ucraina, nu pot ajunge la parohiile românești de care aparțin.
În asemenea cazuri se solicită în prealabil acordul preotului paroh, iar acesta este invitat să participe la săvârșirea slujbei, potrivit prevederilor Hotărârii Sfântului Sinod nr. 311 din 28 februarie 2013 referitoare la respectarea rânduielilor liturgice privind oficierea Tainei Sfintei Cununii. Prin urmare, nu este vorba despre o practică generală și nici despre desconsiderarea parohiei, ci despre o iconomie pastorală aplicată în împrejurări deosebite, cu respectarea legăturii mirilor cu parohia de care aparțin.
Săvârșirea Tainei într-un asemenea context nu înseamnă că aceasta ar fi considerată mai valoroasă sau mai plină de har decât Cununia oficiată într-o biserică parohială. Harul Tainei este același, iar parohia rămâne cadrul firesc al vieții sacramentale a familiei creștine.
Pace și liniște sufletească!
„Înaltpreasfințite Calinic, într-o discuție avută cu fostul secretar eparhial, …, ne spunea că pe timpul lui Vlădica Pimen în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților erau 19 angajați! Acum ar fi peste 150! Puteți confirma cele afirmate de …?”
Doamne, ajută!
Registrele cu situația angajaților, păstrate de Sectorul Administrativ-Bisericesc, spun cu totul altceva. Astfel, afirmația fostului secretar eparhial privind numărul de angajați nu corespunde realității de la acea vreme.
Pace și liniște sufletească!
„Bună ziua, de cine sunt făcute salariile pentru cei, de exemplu, din Protopopiatul …?”
Doamne, ajută!
Salariile sunt calculate în conformitate cu grilele de salarizare în vigoare în întreaga Patriarhie Română, cu sporurile aferente, de către secretarul și contabilul protopopiatului.
Pace și liniște sufletească!.
„Sărut mâna,
Binecuvântați!
Observăm, aproape zilnic, pe platforme precum TikTok, Instagram și Facebook, numeroase persoane care induc credincioșii în eroare. Acestea poartă veșminte preoțești sau chiar arhierești și săvârșesc slujbe după rânduiala ortodoxă, deși nu se află în comuniune liturgică și canonică cu Biserica Ortodoxă Română.
În acest context, vă rugăm să ne îngăduiți o întrebare: de ce nu sunt luate măsuri mai ferme și mai rapide pentru limitarea acestui fenomen?
Dumneavoastră sunteți un reprezentant cu îndelungată experiență al Sfântului Sinod și, din câte cunoaștem, un apărător riguros al învățăturii și disciplinei ortodoxe. Tocmai de aceea, vă rugăm respectuos să analizați posibilitatea ridicării acestei probleme în cadrul unei ședințe a Sfântului Sinod.
Fenomenul nu mai este unul izolat. Sunt sute de astfel de persoane, multe dintre ele cunoscute la nivelul eparhiilor din țară, însă, din exterior, nu se observă măsuri concrete și coordonate pentru oprirea activității lor. Între timp, acestea acumulează milioane de vizualizări în mediul online, sute de mii de reacții și comentarii și, ceea ce este cu adevărat îngrijorător, atrag un număr tot mai mare de oameni la slujbele pe care le săvârșesc.
Având în vedere și modificările legislative recente, considerăm că Patriarhia Română, prin consilierii săi juridici și prin departamentele juridice ale eparhiilor, ar putea analiza fiecare situație în parte și, acolo unde există temei legal, ar putea sesiza instituțiile competente.
Vă atașăm câteva imagini pentru a putea observa amploarea fenomenului. Cifrele din mediul online sunt alarmante și arată că nu mai este vorba despre cazuri marginale, ci despre o problemă care afectează imaginea Bisericii și îi poate induce în eroare pe credincioșii care nu cunosc situația canonică reală a acestor persoane.
Din păcate, Poliția nu se autosesizează întotdeauna, oamenii înșelați nu depun plângeri, iar centrele eparhiale, deși dispun de departamente juridice, nu par să acționeze într-un mod suficient de vizibil și coordonat pentru limitarea fenomenului.
Vă rugăm, așadar, să sprijiniți inițierea unor măsuri mai stricte și o implicare mai activă a episcopiilor, atât prin informarea publicului, cât și prin demersuri canonice și juridice, acolo unde acestea se impun.
Este o situație profund îngrijorătoare. Nu formulăm această solicitare pentru un interes personal, ci din preocupare pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru credincioșii practicanți care pot fi înșelați cu ușurință de asemenea persoane.
Vă mulțumim anticipat pentru atenție și pentru orice demers pe care îl veți considera potrivit.
Cu respect.”
Doamne, ajută!
Cele sesizate de dumneavoastră sunt în atenția Sfântului Sinod și vă mulțumim pentru preocupare.
Dumnezeu să ne aibă în sfânta Lui pază!