„Înaltpreasfinția Voastră,
Încep printr-un cuvânt al Părintelui Paisie Olaru: ,,Să te mărturisești cât mai des, căci dacă mături casa mai des, ți-i drag să stai în ea, iar dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară”.
Învățătura Sfinților Părinți, însuși cuvântul Domnului „iubește-ți aproapele” ne îndrumă în acest lucru. Cum se poate ca o mamă creștin ortodoxă, la venerabila vârstă de aproape 90 de ani, să meargă în Biserică, în prezența preotului paroh, să spună că merge în coate și genunchi la toate Bisericile și blestemă fiul să îi ardă casa, să aibă parte el și familia de cele mai grele necazuri? Toată viața ei, tot timpul a făcut așa, mai ales când nu îi ieșeau planurile personale. Aspecte constate și sancționate și de organele politiei. Cum poate fi numită creștină când merge la un alt părinte duhovnic pentru a mărturisi, dar cu scopul de a ascunde acestea de preotul paroh duhovnic? De a se comporta fără ascultare față de preotul paroh, de a-l desconsidera că ea știe mai multe la vârsta aceasta. În loc de a fi un exemplu de înțelepciune, rugăciunea sinceră și stăruitoare aduce răspuns inimii omului, ci și roade duhovnicești, luminarea minții, statornicie, astfel încât să simți și să fii încredințat de faptul că în orice preot este lucrarea Duhului Sfânt. Duhovnicul este asemeni unui doctor de suflete, căruia te poți adresa, însă credință ta este cea care devine lucrătoare, să sporești credință și să fii sincer în această dorință de vindecare.
Doamne, ajută!”
