„Bună ziua.
Biserica Ortodoxă Română 2022.
Undeva în județul Suceava.
Suntem într-o goană nebună pentru bani și timp.
Într-o „viață paralelă” preotul este mângâietorul de suflete, cel care se îngrijește de bolnavi și copiii orfani, este cel care ajută la vreme de necaz și pune bazele unei comunități de oameni indiferent de origine, gen sau rasă.
Într-o eră a normalității, pentru unii „popi” în Ajunul Crăciunului umblatul prin sat a devenit un fel de rutină anuală prin care trebuie mers din casă în casă, de mai adună ceva pentru „ăia” mai sus menționați sau pentru propriul buzunar.
Mă trag dintr-o familie cu frică de Dumnezeu care an de an, cu aceste rânduieli bisericești, trebuia musai primit preotul, că, deh, te bate Dumnezeu.
Dar numai Dumnezeu știe cum tata aduna și socotea fiecare bănuț. Și bietul tata îi așeza așa frumos și îmi spunea cum trebuie împărțiți, cât la preot, cât la dascăl, cât la clopotar, contribuție și calendar.
Iar copilul între timp a crescut și a mai umblat prin lume (pe la biserici), unde a descoperit și o altă față a Bisericii Ortodoxe Române, a descoperit un alt „duhovnic” mângâietor de suflete, a descoperit fața frumoasă a unor oameni trimiși de Dumnezeu pentru a se îngriji de cei aflați în suferință.
Dar ce te faci când în satul tău cel trimis de Dumnezeu în casă ta intră și pleacă?
Când nu te întreabă de unde ai apărut sau cine ești?
Nu te întreabă de sănătatea copiilor tăi, nu te întreabă dacă ai sau nu?
Sunt profund dezamăgită, pentru mine este inexplicabilă atitudinea preotului din sat!
Nu este omenește să intri în casa unui om și nici măcar să îl întrebi ce face, cum ești etc.!
Sărbători liniștite vă doresc!
Un „anonim” al zilelor noastre!
