Predică la slujba înmormântării părintelui protopop Ioan Ciornei

Preacucernici parinți, îndoliată familie, iubiți credincioși,

Am săvârșit astăzi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, urmată de slujba înmormântării parintelui protopop Ioan Ciornei, care a trecut la cele veșnice sâmbătă, 21 noiembrie 2020. 

Părintele protopop Ioan Ciornei s-a născut pe 2 iunie 1939, în satul Pârteștii de Sus, comuna Cacica, judeţul Suceava, fiind ultimul din cei trei copii ai familiei Iftimia și Gheorghe Ciornei. Părinții sfinţiei sale au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rămas orfan și fiind cel mai mic dintre frați, a fost ajutat să-și continue studiile de unchiul său, preotul Gheorghe Gorcea (1911-1974). A urmat învățământul elementar în satul natal, apoi Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar în 1962 a absolvit cursurile Institutului Teologic de grad universitar din București. Pentru o vreme, a fost pedagog la Seminarul Teologic de la Neamţ, apoi s-a angajat la biblioteca din satul Căjvana, iar din 1963 până în 1975 a fost ghid la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți.

S-a căsătorit în 1965 cu Maria-Viorica Bodnărescu, contabil la Primăria Municipiului Rădăuţi, împlinind anul acesta 55 de ani de căsătorie. La vremea cuvenită, în 1975, a fost hirotonit preot slujitor pe seama parohiei Laura - Vicovu de Sus, preot paroh. A activat ca secretar-contabil la Protopopiatul Rădăuți. Remarcându-se în slujirea preoţească, la 1 aprilie 1981 a fost numit protopop de Rădăuți, iar ulterior, în 1995, inspector bisericesc în cadrul Centrului Eparhial Suceava, funcţie deţinută până la 1 februarie 1996. 

S-a căsătorit cu Maria-Viorica Bodnărescu, contabilă la Primăria Municipiului Rădăuți. În 1975 este hirotonit preot slujitor pe seama parohiei Laura, fiind paroh Pr. Sabin Octavian, iar apoi a fost transferat la Parohia Sf. Nicolae de la Mănăstirea Bogdana ca preot paroh.

Între anii 1981-1995 a fost ales și a activat ca protopop de Rădăuți, iar apoi,  timp de un an, a fost inspector bisericesc la Centrul Eparhial Suceava. A fost membru și al Adunării Eparhiale din Iași, când Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu activa. Începând cu 1 februarie 1996 s-a transferat ca preot paroh la Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” din Rădăuți, funcție deținută până la 1 iunie 2000, când s-a pensionat. A continuat, însă, să slujească la aceeași biserică.

Din perspectiva familială, s-a înțeles foarte bine cu soția, împlinind anul acesta 55 de ani de căsătorie. Neavând proprii lor copii, au înfiat-o pe Ecaterina-Margareta Mucea, de la orfelinatul din Fălticeni. El însuși rămas orfan de mic copil, a căutat să nu-i lipsească nimic fetiței. Astfel s-a îngrijit de educația ei, încât a finalizat liceul și Facultatea de Teologie din Pitești, specializarea Teologie - Litere (Limba Română). În momentul de față, ea este căsătorită și locuiește în Anglia.

Din perspectiva slujirii preoțești, părintele Ioan a fost un excelent slujitor, bun cântăreț și orator. Mulți dintre dumneavoastră ați fost botezați și cununați de sfinția sa. S-a bucurat pentru orice eveniment fericit și a plâns alături de cei ce erau întristați și care-și conduceau pe cei dragi la mormânt. Mulți din cei care îi erau fii duhovnicești, erau încurajați și dezlegați de păcate și apoi împărtășiți cu Sfintele Taine. Pentru el nu exista timp liber în cele duhovnicești. Zi și noapte era la dispoziția credincioșilor. Din acest motiv era căutat și apreciat atât de mult.

Cât a fost în fruntea Protopopiatului Rădăuți, a realizat mult și pentru Biserică, dar și pentru preoți. În regimul trecut, nimeni nu reușea să acopere vreo biserică cu tablă de aramă; el însă a reușit să acopere biserica Mănăstirii Bogdana cu tablă de cupru, ce a fost înlocuită anul acesta cu șindrilă, în urma lucrărilor de conservare-restaurare. A luptat pentru înființarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost un apărător puternic al preoților, izbăvindu-i chiar și de închisoare. După Revoluție, s-a implicat activ alături de un grup de preoți pentru a-l repune în funcția de Patriarh al României pe Preafericitul Teoctist. A ajutat și susținut mulți preoți în inițiativele de renovare și restaurare a locașurilor de cult, dar și în rezolvarea problemelor acestora, având cuvânt puternic în fața superiorilor bisericești și a celor din conducerea locală și nu numai.

După reînființarea Mănăstirii Bogdana, a renunțat la vechiul sediu protopopesc, mutând birourile administrative într-un sediu nou, retrocedat, în care funcţionase anterior o Cooperativă. Cu hărnicie, s-a îngrijit de amenajarea și redecorarea acelor clădiri, pentru a deveni funcţionale.

În ziua de 9 aprilie 2007, în a doua zi de Sfintele Paști, după terminarea Sfintei Liturghii, a suferit un accident vascular cerebral ce avea să-l țintuiască la pat timp de 13 ani. A fost o perioadă grea, peste care părintele protopop a trecut cu multă răbdare şi smerenie, sprijinit în permanenţă de soția sa, preoteasa Maria-Viorica, dar şi de cei apropiaţi.

Cu o săptămână în urmă a fost împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, iar conversația avută cu părintele a fost cu mult diferită faţă de cele obişnuite. Iată că, în ziua când prăznuim liturgic Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pe 21 noiembrie 2020, la ora 18.30, și părintele Ioan a fost chemat să între pentru totdeauna în Împărăția cerurilor.

Vestea trecerii spre cele veșnice a îndoilat orașul Rădăuți, Parohia Laura și pe toți cei care l-am cunoscut și apreciat.

Iubiți credincioși,

Părintele protopop Ioan Ciornei și-a lucrat mântuirea ca slujitor al Preaveșnicului Dumnezeu, făcându-se pildă păstoriților săi prin modul său de a fi, cu slujirea și cuvântul, cu credința și cu dragostea. Era un preot pe măsura și vrerea măreției și slujirii preoțești, după cum spune și Sfântul Grigorie de Nazianz: „Trebuie să fiu eu mai întâi curat și apoi să curăț pe alții, să fiu eu înțelept ca să înțelepțesc pe alții, să fiu eu lumină, ca să luminez pe alții, să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să aproprii pe alții. Să fiu eu sfânt, ca să sfințesc pe alții, ca să conduc cu mâna, ca să sfătuiesc cu pricepere.” (Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont, LXXI).

Într-adevăr, ca iconom al tainelor lui Dumnezeu, părintele Ioan a fost lumină pentru că l-a mărturisit pe Hristos în toată viața lui, viață ce a fost pusă sub semnul jertfei, împlinind vorbele Sfântului Apostol Pavel despre Mântuitorul: „Că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți.” (II Corinteni 8, 9).

Pentru viața lui ireproșabilă de aici și faptele sale săvârșite, ne rugăm Bunului Dumnezeu să primească răsplată și răspuns bun la Judecată și să-l așeze unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

Rugăm pe Milostivul Dumnezeu, în aceste clipe de tristețe, să aducă familiei îndoliate mângâiere, să vindece durerea ce este înfiripată în inima lor, iar părintelui protoiereul Ioan să-i dăruiască odihna în sânurile lui Avraam și întru nădejdea învierii vieții celei veșnice.

Dumnezeu să-l ierte!

Protopop interimar, 
Pr. Calancea Gheorghe

Adăugați un comentariu