„La Duminica a XXXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, a cărei pericopă evanghelică surprinde momentul convertirii vameșului Zaheu, cel copleșit de iubirea și iertarea Mântuitorului Hristos, Care nu S-a sfiit să intre în casa sa, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a propus într-un Decalog ce poartă și amprenta gândirii filocalice câteva repere pentru urcușul nostru duhovnicesc, ca, asemănându-ne celui ce s-a suit în sicomor, dorind să lase în urmă noianul păcatelor, să coborâm Împărăția lui Dumnezeu în lăuntrul nostru.”
Întâistătătorul eparhiei ocrotite de Sfântul Ioan cel Nou, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, s-a aflat astăzi, 25 ianuarie 2026, la Catedrala Arhiepiscopală, mănăstire care adăpostește moaștele întregi ale marelui mucenic, ocrotitor al Cetății Sucevei. Ierarhul a săvârșit la altarul exterior al complexului monastic Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai așezământului monahal îndrumat duhovnicește de starețul Serafim Grigoraș, precum și clerici ai Catedralei Arhiepiscopale, coordonați de arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Dirijată de pr. Lucian – Ionuț Tablan Popescu, Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale a împodobit slujba prin oferirea răspunsurilor liturgice, momentele de împreună rugăciune aducând bucurie și mângâiere pentru toți cei prezenți.
În momentul împărtășirii clericilor, pr. Marian Mihoc, misionar protopopesc în cadrul Protopopiatului Suceava I, a rostit un cuvânt de învățătură referitor la textul Sfintei Evanghelii a Sfântului Apostol Luca despre întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Zaheu vameșul. „Evanghelia ne arată că există ieșire din această robie. Zaheu, întâlnindu-L pe Hristos, își schimbă radical perspectiva: averea nu mai este idol, ci instrument al dreptății și al iubirii față de aproapele. Aceasta rămâne lecția esențială și pentru omul de astăzi: nu cantitatea bunurilor ne pierde, ci atașamentul față de ele. Adevărata bogăție începe atunci când inima se desprinde de idolul aurului și se lipește de Dumnezeu. Așadar, credința adevărată se vede în fapte: în milostenie, în îndreptare, în repararea răului făcut. Zaheu nu doar că a fost mântuit, dar prin el, casa întreagă a fost binecuvântată.”
Sfinția sa a tâlcuit și înțelesul duhovnicesc al sicomorului, care în societatea actuală reprezintă curajul de a ne asuma credința cu smerenie, cu trăire autentică; condiție esențială pentru întâlnirea cu Hristos. „Sicomorul devine simbolul curajului de a face un gest neobișnuit pentru a-L vedea și pentru a fi cu Hristos. Zaheu s-a smerit, iar după mentalitatea oamenilor s-a făcut de rușine, urcându-se într-un copac, deși era un om bogat și cu poziție socială. Astăzi, într-o lume secularizată, în care Dumnezeu este tot mai des exclus din viața publică și chiar din viața personală a multora, sicomorul poate însemna mersul la biserică, spovedania, rugăciunea sinceră, iertarea unui dușman — lucruri simple, dar care cer ieșirea din zona de confort și asumarea credinței în mod vizibil. Rușinea de a fi văzut ca prea religios, teama de gura lumii, orgoliul, toate acestea ne țin la sol, departe de întâlnirea cu Hristos. Motivul pentru care nu-L putem vedea pe Iisus este că ne e rușine să ne urcăm în sicomor. Doar cine e dispus să se smerească și să riște puțin (așa cum a făcut Zaheu) Îl va vedea pe Hristos și va auzi chemarea Lui: Astăzi vreau să rămân în casa ta.”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul exegetic de astăzi și le-a împărtășit celor aflați între zidurile cetății mănăstirii cu hramurile Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință și Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou”, Decalogul la Duminica a XXXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt (a lui Zaheu), care poate fi regăsit în volumul „Decaloguri la Triod, Penticostar și Octoih. Repere morale în căutarea sensului”, una dintre cele mai recente apariții la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Cel de-al zecelea punct al buchetului de îndemnuri scrise de chiriarhul locului, „Folosește puterile sufletului, cheltuindu-le până la jertfirea de sine pentru idealurile mari ale Evangheliei lui Hristos, ca să-ți arvunești un loc în Împărăția lui Dumnezeu”, a reprezentat un moment de reflecție profundă asupra valorilor fundamentale ale Ortodoxiei.
Înainte de a-i binecuvânta pe credincioși prin stropire cu apă sfințiră, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a citit rugăciuni de dezlegare pentru sănătatea sufletului și a trupului.
Pentru ca bucuria și pacea sufletească să fie depline, cei prezenți s-au închinat la moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, grabnic ajutător și făcător de minuni, cunoscut apărător al credinței și mijlocitor înaintea Tronului lui Dumnezeu, aflate în această perioadă în paraclisul așezământului monahal.