Părintele Cleopa Ilie, slujitor al lui Dumnezeu și al oamenilor în timp și în veșnicie – 110 ani de la naștere –

Prorocul David, insuflat de Dumnezeu, a mărturisit în psalmii pe care i-a alcătuit:  Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui (Ps. 115, 6). Așadar, viața celor care trăiesc împlinind voia lui Dumnezeu este una fericită, care duce spre fericirea veșnică. Trecerea din această lume a oamenilor care se străduiesc să împlinească poruncile dumnezeiești este un moment în care Părintele ceresc îmbrățișează sufletul celui care i-a slujit în timpul vieții.

Între slujitorii minunați ai lui Dumnezeu pe care i-a odrăslit pământul țării noastre în vremurile din urmă, așezăm cu evlavie numele multor arhierei, preoți, mărturisitori, pustnici sau cuvioși. Unul dintre aceștia este și Arhim. Cleopa Ilie (10.04.1912 – 02.12.1998).

Virtuțile părintelui Cleopa s-au evidențiat și amplificat în toată viața sa închinată lui Hristos. Intrat din fragedă vârstă în obștea Sihăstriei Neamțului, părintele s-a dovedit a fi un frate ascultător, un monah răbdător, un stareț pragmatic și înțelept, un duhovnic cu discernământ și un sfătuitor inspirat de Dumnezeu.

Auzind de lucrarea duhovnicească a părintelui Cleopa, într-o perioadă comunistă în care credința era un subiect sensibil, mulțimi de credincioși îl cercetau pe cunoscutul duhovnic, pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a primi sfatul și binecuvântarea lui. Printre cei care îl cercetau la Sihăstria în vremea stăreției sale, se găseau și foarte mulți suceveni. Aceștia au trăit și bucuria de a-l avea în ținutul lor binecuvântat în perioada în care părintele Cleopa a fost transferat de către Patriarhul Justinian Marina la Mănăstirea Slatina – ctitoria voievodului Alexandru Lăpușneanu.

La Mănăstirea Slatina, părintele Cleopa a ajuns în anul 1947 dimpreună cu un grup de 27 de călugări iar aici a format o adevărată academie teologică. Îi avea în obște, printre alții, pe viitorul mitropolit Antonie Plămădeală, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Petroniu Tănase, Arhim. Dosoftei Morariu, dar și pe iubitul prieten duhovnicesc, Ieroschim. Paisie Olaru. Atât de mult înflorise mănăstirea, duhovnicește și administrativ, încât patriarhul Justinian a avut intenția să o transforme în stavropighie. (Ierom. Cosma Giosanu, Părinții Sihăstriei sub cenzura comunistă, Ed. Doxologia, Iași, 2017, p. 70.

La Slatina veneau pentru sfat, atât preoții, cât și credincioșii suceveni. Cei dintâi veneau la părintele Cleopa pentru a pune în rânduială viața parohiilor afectate de prozelitismul sectar sau stilist. Astfel, părintele a stăvilit plecarea și aplecarea spre erezie sau spre schismă. Celor afectați de reforma calendaristică, părintele le spunea în mod concret: „Măi frate, dacă mut psaltirea din bucătărie în sufragerie, oare nu este tot psaltire?”.

Așa cum lumina nu poate fi ținută sub obroc, părintele Cleopa a devenit un far călăuzitor pentru credincioșii suceveni și pentru toți care îl cercetau venind din alte colțuri ale țării. Această lucrare pastorală și misionară avea să atragă atenția orânduirii comuniste, care a început să-l intimideze și să-l amenințe pe cunoscutul duhovnic. Pentru că părintele a socotit de cuviință să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni, a continuat să predice cu mai multă râvnă. Această lucrare a stârnit reacții adverse din partea celor care reprezentau o conducere declarată atee. Astfel, că părintele a fost chemat la sediul securității din Fălticeni unde a fost anchetat, bătut și privat de libertate.

După aceste întâmplări, începând cu anul 1952 părintele Cleopa va cere stăruitor mitropolitului Sebastian Rusan aprobarea de a se retrage din slujirea de stareț. Cererea a fost respinsă în repetate rânduri, iar la 1 aprilie 1952, părintele își depune demisia în fața obștii și se va retrage împreună cu părintele Arsenie Papacioc în Munții Stânișoarei, la câțiva kilometri depărtare de satul Vadu Negrilesei.

Înainte de a-și găsi un loc prielenic refugiului din calea urmăritorilor comuniști, părintele Cleopa se va bucura de dragostea jertfelnică a creștinilor din satele Bucovinei: Rădășeni, Vatra Moldoviței, Doroteia, Plutonița, Stulpicani, Negrileasa ș.a. Aceștia l-au găzduit și l-au apărat cu riscul de a-și pierde gospodăria și libertatea.

Însetând după viața pustnicească pe care o descoperise încă din fragedă vârstă în scrierile sfinților părinți, pe care le citea prin bunăvoința Sfântului Ioan Iacob – bibliotecarul mănăstirii Neamț, părintele Cleopa dimpreună cu părintele Arsenie se vor retrage în inima pădurii, în rugăciune neîntreruptă și în nevoință aspră. Aici, un gospodar din Negrileasa, Maxim Dumbravă, împreună cu fiul său Ilarion le-a făcut părinților un bordei din bârne, într-un loc ferit de orice bănuială și aproape de un izvor cu apă. Aici a îndurat multe ispite de la diavol și a suferit multe lipsuri asemenea cuvioșilor părinți ai Bisericii străbune.

După revenirea din pustie, părintele Cleopa se dedică unei slujiri misionare intense. Astfel, va întări în credință credincioșii din Bucovina și din Banat, apoi va face un scurt popas la Putna, pentru a întări obștea cârmuită de noul stareț Arhim. Dosoftei Murariu. În anul 1959, în urma nefastului decret 410, care impunea călugărilor mai tineri de 55 de ani să părăsească mănăstirile, se va retrage pentru a treia oară în munți, unde va sta până în anul 1964.

Cei aproape 10 ani de nevoință aspră în locuri greu-accesibile, în singurătate, în lipsuri de orice fel au făcut din părintele Cleopa un mare duhovnic și un mistagog, care a probat prin viața sa fiecare sfat dat ucenicilor săi. În această periodă de aspră nevoință, părintele a scris lucrări de o valoare duhovnicească deosebită, care constituie un important tezaur pentru urcușul duhvnicesc al omului.

După revenirea la Mănăstirea Sihăstria, părintele va trăi în smerenie adâncă, fără a pune preț pe nemăsuratele sale osteneli, fiind permanent reținut atunci când i se cere insistent să vorbească despre nevoințele aspre pe care le-a dus în pustie. Va primi la chilia sa pentru spovedanie și sfaturi ierarhi, preoți, călugări și credincioși din țară și din străinătate. Aceștia au rămas marcați profund de întâlnirea cu părintele Cleopa, iar unii mărturisesc faptul că părintele, fie le cunoștea faptele săvârșite, fie le profețea cele pe care le vor întâmpla, ajutându-i să rămână statornici în credință și răbdători în încercări.

După trecerea la cele veșnice a părintelui Cleopa, în 2 decembrie 1998, fiii săi duhovnicești și credincioși din toate colțurile lumii îi cercetează chilia și se închină la mormântul său, izvorâtor de har. Cărțile părintelui sunt la mare căutare, iar multe dintre ele au fost traduse în alte graiuri, pentru a fi de lecturate.

Văzând evlavia clerului, monahilor și a poporului față de părinții Cleopa și Paisie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 25 februarie 2021, a decis pregătirea procesului de canonizare a acestora.

Având în vedere anunțul Sfântului Sinod, s-a semnat un parteneriat între Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, păstorită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic și Direcția Silvică Suceava condusă de către dl. Director Ing. Sorin Ciobanu, prin care au început lucrări de amenajare a chiliei părintelui Cleopa de la Vadu Negrilesei, unde a sihăstrit în timpul prigoanei comuniste.

În ziua a doua a lunii decembrie, în anul mântuirii 2021, la împlinirea a 23 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Cleopa s-a sfințit locul ostenelilor sihăstrești al marelui duhovnic. Slujba a fost săvârșită, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, de către Preasfințitul Damaschin Dorneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. La slujbă au participat și mulți pădurari și credincioși.

Anul acesta, 2022, se împlinesc 125 de ani de la nașterea părintelui Paisie Olaru (20.06.1897 – 18.10.1990)  și 110 ani de la nașterea părintelui Cleopa Ilie (10.04. 1912 – 02.12.1998). Din dorința de a marca aceste zile memorabile pentru spiritualitatea poporului român, dar, mai ales, pentru a pregăti cum se cuvine momentul mult așteptat al canonizării acestor cuvioși, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a început demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri în apropierea chiliei unde s-a nevoit părintele Cleopa, și nu departe de satul Vadul Negrilesei.

Dintotdeauna, bisericile de parohie sau de mănăstire s-au zidit prin contribuția substanțială și esențială a oamenilor evlavioși, fie că este vorba de ierarhi, preoți, călugări, familii, oameni simpli sau reprezentanți ai unor instituții. Prin jertfa lor, oamenii devin ctitori, iar acest demers dovedește o credință lucrătoare și netrecătoare.

Părinții Paisie și Cleopa au fost, în mod deosebit, ctitori/ziditori de suflete. Aproape că nu este creștin care să nu fi auzit de acești cuvioși, iar cuvintele lor: Dă-le Doamne un colțișor de rai; Mânca-v-ar raiul! sunt vii și răsunătoare în inimile multora.

Pentru a răspunde cu iubire la iubirea jertfelnică a părinților Cleopa și Paisie avem posibilitatea de a pune o cărămidă la zidirea Mănăstirii de la Vadu Negrilesei. În felul acesta vom dovedi că îndemnurile părinților noștri și amintirea lor sunt vii și nemuritoare în inimile noastre.

Cei care vor să devină ctitori au la dispoziție un cont bancar în care pot depune contribuția lor: RO18RNCB0234037010910123.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.