În ultimele zile, Suceava Sfântului Ioan a îmbrăcat frumosul strai de sărbătoare, întrețesut cu smerită rugăciune și evlavie, în cinstea ocrotitorului său, care a poposit pe aceste meleaguri cu peste șase veacuri în urmă. Manifestările religioase şi culturale prilejuite de acest moment solemn au culminat marți, 24 iunie 2025, cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârşită de un sobor de șapte ierarhi ai Bisericii noastre la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În după amiaza aceleiași zile, în Cetatea de Scaun, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, alături de Muzeul Național al Bucovinei, a organizat Parastasul voievozilor, o necesară întoarcere la rădăcini și o manifestare a prețuirii față de înaintașii și făuritorii de bine ai vechii reședințe mușatine.
„Pomenirea Domnilor Moldovei” a devenit o tradiție, contribuind la îmbogățirea atmosferei zilelor de sărbătoare prilejuite de hramul tradițional al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și al întregului oraș, fiind organizată cu sprijinul Consiliului Județean Suceava.
Slujba Parastasului a fost săvârșită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, alături de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte pr. Constantin-Ciprian Blaga, consilier în cadrul Sectorului Cultural, pr. Răzvan Câmpulungeanu, consilier în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină, protoiereii Protopopiatelor Suceava I, Suceava II, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc și preoții misionari din cadrul lor, pr. Gabriel Dinu Herea, inspector în cadrul Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură bisericească, precum și alți clerici.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Ștefan Nosievici” a Arhiepiscopiei, dirijată de protoiereul Ionel-Doru Budeanu, ca un prinos de recunoștință față de cei care au văzut în Biserică românească un factor de unitate de limbă, de conștiință și de ideal a celor de același neam.
La eveniment au participat și reprezentanți ai oficialităților locale, domnul Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, precum și 120 de tineri din Asociația Tinerilor Creștin-Ortodocși Români, filiala Suceava, și din Centrele de Tineret Ecclesia, coordonați de domnul profesor Cristi Gabriel Hurjui, consilier eparhial la Sectorul Catehizare, Tineret și Educație pentru Viață.
Zidurile cetății au vibrat și în acordurile chitarelor micilor artiști din cadrul Ansamblului folk Dor, îndrumați dirijoral de domnul profesor Cristian Doboș, care au interpretat mai multe piese patriotice.
La sfârșitul slujbei de pomenire, părintele Răzvan Câmpulungeanu a ținut un cuvânt de învățătură în care a evidențiat datoria morală de a arăta prețuire înaintașilor: „Rugăciunea de astăzi nu este un act simbolic, nu este o comemorare, ci tainică întâlnire cu aceia care, deși au adormit în trup, trăiesc întru Hristos. A-i pomeni înseamnă a-i cinsti ca prezențe vii, nu statuare, nu muzeale, ci ca ostași ai cerului și rugători pentru neam.”
Cinstirea celor care au făurit țara și au luptat pentru binele neamului se arată nu doar prin rememorarea faptelor lor, ci, mai ales, prin imitarea exemplului pe care aceștia l-au lăsat ca moștenire, aspect reliefat de părintele consilier în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină. „Voievodul român a fost întâi slujitor al lui Hristos (…) toți cei pentru care suntem aici, au știut că biruința nu vine doar de la noi, ci de la Dumnezeu. De aceea, după fiecare luptă, ridicau biserici și mulțumeau lui Dumnezeu într-un mod unic, nu pentru slavă lumească, ci ca mărturie că în Hristos mereu biruim. Ctitoriile lor sunt icoane în piatră și nu doar capodopere de artă, rugăciuni zidite cu sânge, lacrimi și post. Pentru mulți dintre voievozii canonizați, trecerea în rândul sfinților nu s-a făcut doar pe considerente ascetice, ci pe jertfa lor pentru apărarea celor neajutorați, a copiilor și a familiei în general. A fost o luptă pentru mântuirea unui neam întreg. Știau că lupta nu era doar politică, ci și metafizică. (…) De aceea acești domni posteau, citeau Psaltirea, se spovedeau, se împărtășeau și trăiau în duh monahal chiar pe tron. Invitația de a fi continuatori a ceea ce vedem, simțim și știm din jertfa voievozilor ne obligă să nu rămânem doar admiratori ai trecutului, cât timp duhul lor mai trăiește în noi.”
Mulțumind Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru binecuvântarea de a organiza acest eveniment, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru participarea an de an la această frumoasă tradiție de pomenire a vrednicilor voievozi ai Moldovei, părinților slujitori și autorităților care s-au alăturat acestui demers, pr. Răzvan Câmpulungeanu a concluzionat: „Memoria acestor voievozi este vie. Este important să nu avem doar o prezență de protocol. Avem nevoie de o implicare reală în păstrarea valorilor lor, pentru că fără credință nimic nu are sens și nici valoare. Dacă vrem o țară ancorată în duhul biruinței, prin dragoste și jertfă, să contribuim la zidirea ei pe temelia credinței celei vii.”
În intervenția sa, domnul Emil Ursu a amintit despre începuturile acestei slujbe de pomenire în anul 2017, când s-au finalizat lucrările primei mari etape de restaurare a Cetății de Scaun, dar și despre noul proiect, ce vizează consolidarea zidurilor, executarea unor drenuri și refacerea zonei de protecție. Aceste lucrări se înscriu în efortul de a păstra cât mai bine cele moștenite de la cei pomeniți astăzi: „Acești domni au avut cu siguranță două mari gânduri. Unul a fost către Dumnezeu întotdeauna, și stau martore cronicile, stau martore bisericile, stau, dacă doriți așa, mărturie documentele. Cel de-al doilea gând a fost moșia. Indiferent dacă ne place sau nu, întotdeauna domnii noștri au considerat că Moldova este moșia lor, și fiind moșia lor mereu au avut grijă ca această moșie să se dezvolte mai mult sau mai puțin, dar să fie una în care să se bucure atât cât s-a putut de pace, de liniște.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul le-a mulțumit organizatorilor și tuturor celor care au participat la slujba de pomenire pentru vrednicii voievozi ai Moldovei, adresând îndemnul de a ne aduce mai des aminte de înaintași și de realizările lor, pe care se fundamentează însăși existența noastră.
Întrucât 24 de iunie are o semnificație deosebită pentru Episcopul-Vicar al eparhiei noastre, fiind ziua de naștere a Preasfinției Sale, cei prezenți, copii, tineri și clerici, l-au felicitat, dorindu-i ani binecuvântați de Dumnezeu, sănătate și frumoase rodiri și cântându-i tradiționalul „La mulți ani!”.
Înainte de a întoarce în calendar fila zilei de 24 iunie, în lumina blândă a amurgului, când răsunetul pașilor pelerinilor s-a stins în curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și după închinarea ultimului prieten al Sfântuțului, racla cu moaștele celui considerat grabnic ajutător a fost reașezată în Paraclisul care îi este închinat din incinta așezământului monahal.
Daniela Livadaru
Foto credit: Pr. Silviu Cluci
