O nouă filă în istoria Mănăstirii Bălinești, instalarea noii starețe după 158 de ani

La ceas de priveghere, duminică, 17 iulie 2022, cei prezenți la Mănăstirea Bălinești au luat parte la un moment cu adevărat deosebit, instalarea noii starețe a așezământului monahal, recent reînființat la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

În ctitoria marelui logofăt Ioan Tăutu, Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a hirotesit-o stavfroforă și a instalat-o în slujirea de stareță pe monahia Tecla Taslovan, de metanie de la Mănăstirea Dragomirna. Ierarhul i-a oferit maicii Tecla toiagul de stareță, obiect care simbolizează autoritatea, responsabilitatea și buna păstorire pe care le are de îndeplinit în cadrul obștii monahale încredințată ei de Dumnezeu.

Părintele arhimandrit Mihail Balan, exarh de zonă, a fost cel care a dat citire actului prin care monahia Tecla Taslovan a fost numită în demnitatea de stareță a mănăstirii.

La eveniment au fost prezenți și protos. Justinian Săvescu, secretar eparhial și stareț al Mănăstirii Ițcani, arhim. Serafim Grigoraș, stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, precum și alți slujitori ai sfintelor altare de la bisericile din împrejurimi. Totodată, i-au fost alături maicii Tecla mai multe starețe de la mănăstirile bucovinene, monahii de la Mănăstirile Dragomirna și Văratec și de la Schitul „Maica Domnului Grabnic Ascultătoare” din Vicovu de Jos.

După hirotesia stavroforei Tecla întru stareță a Mănăstirii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” prin citirea rugăciunilor de binecuvântare și prin înmânarea toiagului, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de încurajare, având în vedere că de 158 de ani sfântul locaș nu a mai funcționat ca așezământ monahal.

„Maica stareță Tecla primește această biserică veche, cu o istorie precum puține locașuri de cult o au. În același timp, este o biserică în care mai e de lucru și este o mănăstire la început. Și dacă ne uităm în jur, vedem că în timpurile din urmă, vocația monahală a cam scăzut, nu mai intră atât de mulți oameni, atât de mulți tineri în mănăstiri. Și atunci, dacă ne-am pune încrederea doar în noi și ne-am gândi doar la ce putem să facem noi e greu, e greu să întrezărești ca venind un timp binefăcător și luminos pentru o mănăstire sau alta sau pentru un locaș de cult care e la început. (…) Dacă e Biserica lui Dumnezeu, Dumnezeu va avea grijă de Biserica Lui. Și dacă pentru maica Tecla astăzi este o zi în care un ochi plânge și unul râde, unul se bucură și unul se întristează cam cum a fost la toate maicile starețe la instalare, când se uitau pe de o parte la măreția acestei slujiri și, pe de altă parte, la greutățile slujirii de stareță, despre care știu care sunt, căci nu de azi, de ieri, viețuiesc în mănăstire; și la părinții stareți așijderea a fost. Dar, când ne gândim că Biserica aceasta este a lui Dumnezeu, noi nu suntem decât slujitorii și dumneavoastră, credincioșii, la fel, deci nu suntem decât unelte în mâna lui Dumnezeu. (…)

Și de aceea, maica astăzi își pune încrederea și mulțumește mai mult ca sigur tuturor acelora care au făcut să fie posibilă ziua de astăzi, dar în același timp își pune încrederea în Dumnezeu. Nu al ei este toiagul pe care îl ține în mână, este al lui Dumnezeu și al Sfântului Ierarh Nicolae. (…) Gândul pe care l-am avut de când am intrat aici a fost, pe de o parte, acesta, că sunteți sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, și al doilea gând, pe care noi, toți călugării ar trebui să ni-l readucem aminte, este că nimic bun nu se face atunci când este voia noastră proprie și nu este binecuvântare. Dar, când este binecuvântare, atunci lucrează Dumnezeu mai mult decât lucrează omul. Și minuni mari se fac atunci când este binecuvântare și „crapă” demonul, pentru că nu poate suporta pecetea binecuvântării și a ascultării, pe când unde este voia proprie a omului, mai ales a monahului, își pune cel rău pecetea, chiar dacă e bun și cu bună intenție lucrul pe care vrem să-l facem doar din voie proprie. Dacă nu este binecuvântarea lui Dumnezeu, fură rodirea celălalt, la al cărui nume nu trebuie să gândim prea mult că Dumnezeu l-a trimis în porci și l-a trimis în lacul acela despre care am auzit în dimineața aceasta.

Totul, maică stareță, cu binecuvântare să fie și maicile care vor veni sub ocrotirea stăreției sfinției voastre să învețe și ele în același duh să trăiască, în duhul binecuvântării. Așijderea și noi, iubiți credincioși, să învățăm să facem toate lucrurile cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Și vom vedea atunci că rodirea va fi îmbelșugată spre slava lui Dumnezeu.”

Restabilirea vieții monahale la Mănăstirea Bălinești a fost decisă în ședința Permanenței Consiliului Eparhial, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, din data de 21 octombrie 2021.

Reorganizarea și revigorarea vieții monahale în așezămintele bucovinene închise a fost și este o prioritate a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, anunțată la scurt timp după întronizarea ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Scurt istoric al Mănăstirii Bălinești

Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost ctitorită de marele logofăt Ioan Tăutu în anii 1494-1499 în satul Bălinești, astăzi în comuna Grămești, județul Suceava.

Ioan Tăutu a fost unul dintre cei mai importanți boieri ai Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, ocupând importanta funcție de mare logofăt din 1475 până la trecerea domnului la cele veșnice, în 1504, și în continuare, în timpul domniei lui Bogdan al III-lea, până la trecerea sa la cele veșnice, în 1511.

Pisania bisericii, aflată pe zidul sudic, menționează: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi acest hram întru numele celui între sfinți părintelui nostru arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007 (1499), luna decembrie 6”. După sfințire a fost adăugat turnul clopotniță lipit de biserică, iar în anii următori s-a realizat pictura bisericii.

În naos se află tabloul votiv în care apar marele logofăt Ioan Tăutu, soția Margareta și copiii Anastasia (viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog, ctitorul Mănăstirii Humor), Ioan și Pătrașcu. În pronaos se află nouă morminte, ale marelui logofăt și ale unor membrii ai familiei sale.

Biserica a suferit în decursul timpului mai multe profanări. Otomanii i-au dat foc în incursiunile lor, producând degradări ale picturii și ale zidurilor. Biserica a fost multă vreme neacoperită.

Un moment important în istoria locașului de cult a fost repararea acestuia în 1721 de către episcopul Calistru de Rădăuți împreună cu starostele Dimitrie Macri de Cernăuți. Cei doi, aceiași care refăcuseră Mănăstirea Pătrăuți și restabiliseră în acea ctitorie ștefaniană viața monahală, au refăcut acoperișul, ușa și mobilierul și au construit o scară de acces la clopotniță. Episcopul Calistru a transformat biserica în mănăstire de maici.

O altă serie de reparații a fost făcută în anul 1763. În 1792, Ieremia Jigniceanu a donat actuala catapeteasmă.

La începutul secolului al XIX-lea, obștea de aici a fost pusă sub ascultarea Mănăstirii Văratec. În anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, moșia Bălinești a fost împărțită, iar mănăstirea desființată.

Începând din anul 1899, biserica a fost luată în grijă, spre păstrare și conservare, de Departamentul pentru Monumente Istorice. În 1910, arhitectul Nicolae Ghika-Budești și istoricul Alexandru Lapedatu, de la Comisiunea Monumentelor Istorice, au studiat biserica și au publicat în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” descrieri detaliate ale locașului de cult, cu fotografii. În 1925, au avut loc alte lucrări de întreținere.

În anul 2002, în urma propunerii Universității Keiō din Tokio, biserica a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de Japonia, apoi de Ministerul Culturii din România.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-A-05493.

Protos. Dosoftei Dijmărescu
Irina Ursachi