Monumentele istorice înălţate în Ţara Moldovei în primele decenii ale secolului al XVII -lea, nu se pot reconstitui şi descrie fără a se cunoaşte bine şi moştenirea creaţiei artistice şi culturale lăsată de meşterii zidari, constructori, zugravi etc, care au lăsat moştenire peste veacuri valori ce au odrăslit din adânca conştiinţă ortodoxă a lui Miron Moghilă Barnovschi.
Miron Costin, în cunoscuta sa Cronică slăveşte truda domnitorului Miron Barnovschi în domeniul construcţiilor, scriind : “ După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăției la Dașău, domniia cu mare fericiie țărîi, stîndŭ tot după grijile țărîi și după lucruri dumnedzăierești. Și au fîrșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Iéșilor întîi, ce să dzice Sfînta Mariia și apoi mănăstirea anume Hangul, în munți, den pajiște și Dragomirna au fîrșit iară el, urdzită de Crimca mitropolitul, aproape de orașul Sucevei, ( subl. n.) ”
Cercetătorii şi toţi cei preocupaţi de înţelegerea şi valorificarea tezaurului cultural artistic al Ţării Moldovei, pot vedea din pisania fixată deasupra uşii de intrare în naosul bisericii că : “ Kir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuţi şi dumnealui Lupu Stroici marele logofăt şi fratele domniei sale Simioin, mare vistiernic… în anul 7110,(1602), iulie 27 ” sunt ctitorii Dragomirnei. Ei erau rude cu Miron Barnovschi, iar Anastasie Crimca a fost colaborator şi mitropolit al Ţării Moldovei în vremea lui Miron vodă.
Că mitropolitul Anastasie Crimca ţinea atât de mult la această mănăstire este dovedit şi din acele rânduri din testamentul său în care spunea : “Nu cumva să cuteze cineva din domnitori, ctitori sau boieri din neamul nostru a închina mănăstirea noastră Dragomirna … ori o a da sub autoritatea vreunui patriarh… sau a le pune egumen din mănăstire străină…”
În jurul bisericii mai trebuiau ziduri puternice şi masive de apărare, a căror construire a intrat în preocuparea lui Miron vodă Barnovschi, cel despre care Toma Cantacuzino, zicea că: „în multe nopți l-a zărit în miezul nopții, îngenunchiat înaintea icoanei la rugă cu mare osârdie”, acceptând să ia asupra sa cheltuiala pentru terminarea acestui mare proiect.
Zidurile cu turnul – clopotniţă şi cu turnurile de apărare de la cele patru unghiuri ale incintei, denumite Barnovschi, arhimandritul, Gherontie şi Silvestru, după cum arată pisania pusă de Miron Barnovschi, au fost isprăvite la 30 august 1627, în vremea când domnitorul era în cetatea Oceakov, mediind pacea între turci şi poloni.
Deasupra turnului de la intrare, pisania, frumos săpată în piatră, amintind de cele din vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, are următorul conţinut : “ Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30.. ”
Zidurile de incintă sunt construite din piatră brută de carieră, având o grosime de 1,7 metri și o înălțime de aproximativ 11 metri. În exterior, zidurile sunt sprijinite de contraforturi puternice. În interior, pe ziduri se întinde un drum de strajă susținut de pilaștri uniți prin arcade; la partea superioară se află un șir de metereze înguste. În cele patru colțuri ale incintei se află turnuri de apărare înalte și masive. În exterior, acestea sunt susținute pe cele două laturi de contraforturi. Accesul în aceste turnuri se face din curtea mănăstirii. La parter, fiecare din cele patru turnuri de apărare are câte o ușă de acces direct în curtea interioară, uși împodobite cu chenare de piatră, purtând un decor vegetal cu frunze de stejar.[
Turnul clopotniță are două etaje și îndeplinește și rolul de turn de poartă, pe aici intrându-se în incinta mănăstirii. La parter, el este străbătut de un gang boltit, cu aspect gotic subliniat de arcuri împodobite cu ornamente vegetale ce se găsesc pe bolțarii arcadelor gangului. La primul etaj se află un mic paraclis, iar la etajul al doilea camera clopotelor, cu largi arcade deschise pe fiecare latură.
Intrarea în mănăstire se face prin zidul dinspre sud, printr-un portal monumental, ornamentat cu steluţe şi având la mijloc stema Ţării Moldovei într-o ramă, dedesupt este scultată o cruce, Luna şi Soarele.
Ajungând în faţa acestei mănăstiri – cetate, pelerinul este cuprins de o emoţie de nestăpânit, ştiind faptul că între aceste ziduri s-au zămislit atâtea miniaturi unice în arta şi civilizaţia medievală moldavă sub directa coordonare a mitropolitului cărturar Anastasie Crimca.