Mărturii Arheologice – Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” de la Horodnic de Sus

Numele satului Horodnic[1] apare într-un document de la Ștefan cel Mare, din 20 august 1474, dăruit diacului Vadiș[2].

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” din Horodnic de Sus este amplasată pe Dealul Osoi, în zona centrală a satului, posibil pe locul unde a fost vatra localității medievale. A fost construită în 1790 și „târnosită” în același an[3].

După unele notații istorice, biserica de lemn de la 1790 a fost donată locuitorilor din satul Sadău (com. Brodina, jud. Suceava), în locul ei fiind ridicată la 1813 construcția actuală[4]. Pridvorul a fost adăugat la 1853 de preotul Dumitru Losnovici[5].

Pe spatele unei icoane împărătești de la iconostas se află următoarea inscripție:

„Dumitru Losnovici a sfințit biserica la 1813 (…)

s-au adaos biserica în 1953

s-au (…) biserica în 1858”

Pe o bârnă din pronaos se află următoarea inscripție cu litere chirilice:

„Această adăusătură a bisericei s-au făcut prin silința și cu toată cheltuiala preotului Dimitrie Sosnovici paroh, la anul 1853”.

De la prima biserică de lemn au fost păstrate iconostasul și icoanele pe care se află notate date referitoare la prima biserică.

Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Horodnic de Sus

Biserica este de tip navă, are planul triconc, fiind compartimentată în pronaos (adăugat), un al doilea pronaos, naos cu două abside pentagonale și altar pentagonal.

Intrarea în biserică se află pe latura de sud a celui de-al doilea pronaos, fiind protejată de un pridvor deschis, prevăzut cu trepte. Biserica a fost construită din bârne de lemn (stejar) îmbinate în „coadă de rândunică”, prinse cu cuie de lemn.

ICONOSTASUL

          De la prima biserică se păstrează iconostasul (inedit) din 1790, veritabilă operă de artă, elaborat în stil rococo, în manieră urbană, școală moldovenească. Este lucrat din lemn sculptat ajur, altorelief și relief plat, pictat în tempera, poleit cu foiță de aur.

Pe spatele unei icoane împărătești se află următorul pomelnic:

Pomelnicul lui preutului Dumitru Losnovici paroh.

Vii

Ierei Dumitru. Fiu Artemi. Alicsandru. Iliazar. Maria. Clicherie. Gherghie și tot niamul.

Morți:

Iermonah. Hărălampie. Pruteaea. Marie. Fi(ii) lor. Natanail. Rahila. Ielisaveta. Zinovie. Catrina. Părinți. Ioan. Ieliana. Frați și suror(i) Ștefan. Vasile. Pachița. Sofronia. Marie. Ilinca. Moți: Mihai: Marie: Grigori(e): Paraschiva: Marie: Ermolai. Leonti. Și tot niamul lor. Nastasia

SUPRAVEGHEREA ARHEOLOGICĂ

Lucrările de reparare a bisericii de lemn au început în 2021 și au constat în înlocuirea pietrelor de la fundație și, parțial, a bârnelor de stejar de gradate (putrede) de la talpă. Pietrele fundației bisericii erau „clădite” fără liant, la baza solului, ceea ce a determinat dislocarea lor în timp. Reparațiile temeliei au constat în așezarea pietrelor pe structură solidă.

Fundația bisericii înainte de reparații

Fundația bisericii după reparații

          În jurul bisericii a fost decopertată manual o suprafață de cinci metri lățime și 0,30 m adâncime pentru construirea rigolelor și a pavimentului din pietre. Nu au fost descoperite materiale arheologice. A fost scoasă în evidență piatra tombală de pe mormântul preotului Dumitru Losnovici.

Concluzii: cu ajutorul Bunului Dumnezeu și prin vrednicia părintelui paroh Alexandru Pitic și a credincioșilor, frumoasa biserică de lemn a fost așezată pe temelie de piatră spre dăinuire peste secole.

Mormântul preotului Dumitru Losnovici

Fundația bisericii după reparații

 

În altar se păstrează o sobă de lut, piesă rară pentru perioada secolului al XIX-lea din Bucovina.

Sobă din altar

În fața ușilor împărătești, în pavimentul de piatră, se află o lespede cu inscripție cu litere chirilice, ilizibilă. Pare a fi o piatră de mormânt, cu inscripția deteriorată de la călcare.

BIBLIOGRAFIE

Bratiloveanu, Gheorghe, Spânu, Mihai, Monumente de arhitectură în lemn din ținutul Sucevei, Editura Meridiane, București, 1985.

Mareș, Ion, Biserici și curți domnești din Bucovina în secolele XIV-XV (manuscris).

Moisescu, Constantin, Arhitectura românească veche, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 155-156.

Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor din Moldova, Bucureşti, 1974.

Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităților administrativ – teritoriale, 1772-1988, Partea I, A. Unități simple (localități și moșii) A-O (Dragoș Moldovanu coordonatorul seriei), Editura Academie Române, București, 1991.

Werenka, Daniel, Topographie der Bukowina zur Zeit ihrer Erwenbung durch Oesterreich (1774-1783), Czernowitz, 1893.

Întocmit,

Arheolog expert Dr. Ion Mareș

[1] Horodnicul de Sus s., com. Horodnic [Suc.]. I. (Horodnicul) 1. S., oc. Vicovelor1: REC. POP. I (1774), 340. 2. S., distr. Vicovele2: SPLENY, T. (1775), 35, TABELLA (1776), 133. 3. S., distr. Suceava4: IND. AUSW. (1776), 154. II. (~) a. Pierde o parte din terit., pe care se formează s. Horodnicul de Jos: DAN, S. (1778), 152. III. (Horodnicul) b. Înglobează ss. Călugăriţa2 şi Horodnicul de Jos: BILANCE (1780), 176, cf. VERZ. (1781), 497. IV. (~) c. Pierde căt. Horodnicul de Jos, devenit s.: BĂLAN, D. B. VI (1782), 15. V. (Horodnicul) d. Înglobează s. Horodnicul de Jos: AUSW. (1783), 178. 4. S., oc. Vicovul de Sus2: ENZENBERG, P. (1783), 394.  5. S., distr. Vicovele2: IND. AUSW. (1786), 54.  VI. (Germ. Ober-Horodnike. Pierde căt. Horodnicul de Jos (devenit s.) şi Călugăriţa2 (înglobat în acesta): UEB. (1843), 254. VII. (Pol. Gorny Horodnik) 6. S., distr. Rădăuţi5: SKOR. (1855). VIII. (Germ. Ober-Horodnik7. S., com. Horodnicul de Sus: HSHB (1862–1871), 49. IX. (~) ÎMP. (1869), 52.  X. (Germ. Ober-Horodnik) ORTS-REP. (1872), 6, ORT. VERZ. (1879), VIEHZ. (1890), 26, MITT. STAT. I (1892), 134. XI. (~) GRIG. (1896). XII. (Germ. Ober-Horodnik) HAUPT-UEB. (1898), 38. XIII. (~, germ.  Ober-Horodnik, ucr. Werchnij Horodnyk) E. FISCHER, T. B. (1899), 215. XIV. (~, germ. Ober-Horodnik, ucr. Horodnyk Horisznyj) GEM. LEX. (1900), 44. XV. (Germ. Ober-Horodnik) STAT. JHR. (1907, 1908), 358, 378, VOLKSZ. (1910), 24. XVI. (Pol. Gorny Horodnik, germ. Ober-Horodnik) ZUKOWSKI, B. (1914), 70. XVII. (~) TABLOU (1919), 4985, DSB (1919), 96, ÎMP. ADM. (1921), 86, DECRET, I (1925), 11072, ÎMP. ADM. (1926), 252, DECRET (1929), 9299, IND. (1930), TABLOU (1931), 8049, DEC. (1932), 6213, TABLOU (1939), 2527, ÎMP. ADM. (1943), 598, DEC. VI (1945), ÎMP. ADM. (1952), 176, IND. (1954), ÎMP. ADM. (1956), 194, IND. (1956), ÎMP. ADM. (1965), 238. f. Înglobează s. Teicioara: LEGEA (1968), 1642, 1725. – Și: Horodnik BAWR (1774), Horodnik GEN. KARTE (1774), SPLENY, T. (1775), 35, (1783), 178, ENZENBERG, P. (1783), 394, VERZ. (1785), 208, BILANCE (1786), 250, IND. AUSW. (1786), 54, INDEX (1794), Horodnik de Sus GRĂMADĂ, P. (1900), 251, Horodnikul IND. AUSW. (1776), 154, Horrodnik TABELLA (1776), 133, Oberhorodnika GRĂMADĂ, P. (1900), 251, Werchny Horodnik E. FISCHER, T. B. (1899), 215 (Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităților administrativ – teritoriale, 1772-1988, Partea I, A. Unități simple (localități și moșii) A-O (Dragoș Moldovanu coordonatorul seriei), Editura Academie Române, București, 1991, p. 548-549).

[2] Daniel Werenka, Topographie der Bukowina, 35-36.

[3] Bratiloveanu, Gheorghe, Spânu, Mihai, Monumente de arhitectură în lemn din ținutul Sucevei, Editura Meridiane, București, 1985, p. 98.

[4] Ibidem, p. 99

[5] Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor din Moldova, Bucureşti, 1974.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.