Ultima lună a anului bisericesc este punctată liturgic în Biserica Ortodoxă de trei mari sărbători, ce aduc înaintea credinciosului reprezentarea iconografică Deisis – Domnul Iisus Hristos șezând întru slava Sa pe tronul dumnezeirii, iar de o parte și de alta Maica Domnului și Marele Proroc Ioan Botezătorul, mijlocind pentru oameni. Dintre cele trei praznice, cel mai important este cel al Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos, care reiterează momentul în care Fiul lui Dumnezeu Întrupat, în contextul primei vestiri clare a Sfintelor Sale Pătimiri către sfinții apostoli, le descoperă, în mod anticipat, slava cu care Se va arăta lor după Înviere.
Evenimentul în cadrul căruia Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui a îngăduit apostolilor Petru, Ioan și Iacov, pe Care Îi luase cu Sine să Îl însoțească în rugăciune pe Muntele Tabor, să întrevadă, atât cât puteau cuprinde cu mintea, dumnezeirea Sa și firea cea dintru veșnicie reprezintă hramul preluat de către boierii Movilești de la schitișorul de lemn al pustnicului Calistrat de pe Dealul Furcoiu, la poalele Obcinei Mari a Bucovinei, pentru ctitoria lor de suflet, Mănăstirea Sucevița.
Astăzi, 6 august 2026, cetatea duhovnicească a familiei Movileștilor a îmbrăcat veșminte de sărbătoare, cu prilejul hramului din vechime – Schimbarea la Față a Domnului –, în mijlocul obștii monahale și al numeroșilor credincioși veniți cu mare bucurie din țară și de peste hotare să primească binecuvântarea arhierească aflându-se Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale.
După îndătinata închinare în biserica-monument istoric, ale cărei valoroase fresce fac parte din patrimoniul UNESCO, înaltul ierarh a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară amenajat lângă zidul de incintă ce străjuiește protector necropola domnească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai sfintelor altare ale bisericilor și mănăstirilor din împrejurimi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, precum și stareți ai lăcașurilor monahale din zonă.
Ierarhului, preoților slujitori și obștii conduse de stavrofora Mihaela Cozmei li s-au alăturat în rugăciune starețe și monahii de la mănăstirile de pe aceste meleaguri, iar răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba au fost oferite de corul Mănăstirii Sucevița.
Înaltpreasfințitul Părinte Iosif a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a tâlcuit înțelesul duhovnicesc al acestei sărbători pentru întreaga creștinătate, când Mântuitorul Iisus Hristos arată lumii că este Fiul lui Dumnezeu, transfigurându-Se pe Muntele Tabor și înveșmântându-Se într-o lumină dumnezeiască, având de-a dreapta și de-a stânga Sa pe Moise și pe Ilie, în fața ucenicilor Petru, Iacov și Ioan. Evidențiind semnificația luminii dumnezeiești revelate, a explicat simbolistica celor trei apostoli și a profeților Moise și Ilie, care întruchipează credința, nădejdea și dragostea în fața suferinței mântuitoare.
Totodată, Părintele Mitropolit a subliniat că Biserica, și mai ales Sfânta Liturghie, reflectă starea de rai la care s-au făcut părtași apostolii în acele momente de o importanță copleșitoare, invitând credincioșii să caute prezența lui Hristos în viața de zi cu zi, curățirea inimii reprezentând calea cea mai sigură pentru a intra în lumina veșnică. A accentuat îndeosebi responsabilitatea părinților față de copii, criticând prioritizarea câștigurilor materiale în detrimentul timpului acordat familiei și educației spirituale. Din acest motiv, este necesară păstrarea echilibrului între muncă, odihnă și rugăciune, dar și păstrarea cu sfințenie a legăturii cu pământul natal și cu divinitatea.
La final, arhim. Melchisedec Velnic a mulțumit Preamilostivului Dumnezeu pentru această zi deosebită, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântare, Înaltpreasfințitului Părinte Iosif pentru slujirea arhierească, pentru dragostea cu care a răspuns invitației și pentru cuvântul adânc și ziditor sufletește, soborului, dar și tuturor celor care s-au făcut părtași la sărbătoarea care aduce aminte de transfigurarea Mântuitorului Iisus Hristos.
Potrivit rânduielii speciale prevăzute în cărțile de cult, după Rugăciunea Amvonului au fost binecuvântați primii struguri ai acestui an, căci „prin buna întocmire a văzduhului, prin picăturile de ploaie și prin liniștea vremii” a rânduit Dumnezeu să plinească coacerea roadei noi a viței, ca „celor ce vom gusta dintr-însa să ne fie spre veselie, iar celor care au adus-o Ție, ca dar, spre curățirea păcatelor, prin Dumnezeiescul și Sfântul Trup și Sânge al Hristosului Tău…”.
Cei prezenți au avut ocazia să se închine la unul dintre cele mai de preț odoare ale bisericii Mănăstirii Sucevița, Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului Hodighitria, cunoscută pentru întâmplările minunate săvârșite de Născătoarea de Dumnezeu. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost zugrăvită în tempera în jurul anului 1862, pe șevalet.
Scurt istoric
Ridicată în perioada anilor 1582-1586, Mănăstirea Sucevița constituie una dintre ultimele mari realizări ale Moldovei voievodale, fiind un model de ctitorie familială. A fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi de către Gheorghe Movilă, episcop la Rădăuți, numit la scurtă vreme după ridicarea mănăstirii Mitropolit al Moldovei. În demersul său a fost sprijinit de frații lui, Ieremia Movilă, viitorul domn al Moldovei (1595-1606), și Simion, domn pentru o vreme în Țara Românească și apoi în Moldova (1606-1607). Totodată, sfântul locaș a primit danii și daruri din partea multor membri ai familiei Movileștilor, unii dintre ei dormindu-și somnul de veci în biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Învierea Domnului”.
După urcarea pe tron, Ieremia Movilă a îmbrăcat biserica mare în frescă pe dinăuntru și pe dinafară, pictura fiind deosebit de valoroasă, cu multe teme iconografice atât consacrate (Scara Raiului, Arborele lui Iesei), cât și inedite (Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou și aducerea moaștelor lui la Suceava, Maica Domnului – Rugul Aprins, Iisus Hristos Înțelepciunea lui Dumnezeu, Viața lui Moise și portretele filosofilor antici). De altfel, programul iconografic este considerat cel mai amplu și bine păstrat din întreaga Moldovă, sintetizând toate influențele școlilor de pictură existente la acea vreme. Ca o recunoaștere a acestui fapt, Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în anul 2010 în patrimoniul UNESCO, alăturându-se astfel celorlalte biserici și mănăstiri pictate din nordul României.
În timpul păstoriei mitropolitului Gheorghe Movilă, Sucevița s-a remarcat și ca un centru cultural-artistic de seamă. Muzeul mănăstirii deține o colecție de obiecte de o valoare inestimabilă, cum ar fi broderiile în fir de aur și argint din secolele XV-XVI, tetraevangheliarele miniate și ferecate în argint aurit și chivotul donat de mitropolitul Gheorghe Movilă.
În urma unui amplu proces de restaurare și conservare început în anul 2010, pictura interioară a bisericii mari a fost curățată în totalitate, astfel încât multe dintre scenele pictate de Ioan Zugravul și fratele său, Sofronie, au fost scoase la lumină și și-au recăpătat strălucirea de odinioară. Cu ocazia recepției lucrărilor, la 19 septembrie 2020, s-a anunțat și intenția de a continua restaurarea picturii murale la exterior.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
foto credit: monah Mardarie Marinciu (Mănăstirea Putna)
