Evanghelia

,,În vremea aceea s-a apropiat Iisus de Ierusalim și a venit în Betfaghe și în Betania, lângă Muntele Măslinilor, și a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici. Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la o răspântie, și l-au dezlegat. Și unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegați mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus și i-au lăsat. Și au adus mânzul la Iisus și ei și-au pus hainele pe el, iar Iisus a șezut pe el. Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărăția ce vine, a părintelui nostru, David! Osana întru cei de sus!». Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur, iar vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.’’

Marcu 11, 1-11

Acest episod este cunoscut ca  intrarea lui Iisus în Ierusalim, fiind un moment atât de important încât este relatat în toți cei patru evangheliști. Importanța acestui episod are cel mai probabil legătură și cu faptul că marchează începutul săptămânii pătimirilor, perioada cea mai intensă din viața Mântuitorului Hristos, săptămână ce cuprinde toate evenimentele premergătoare crucificării, dar și învierii Sale.

Vedem în această evanghelie proclamarea lui Iisus ca Mesia, Cel promis de Dumnezeu și menit să elibereze poporul Israel. Intrând în Ierusalim în modul descris mai în evanghelii, Iisus îndeplinește profețiile veterotestamentare precum cea din cartea profetului Zaharia (9, 9) care spune: ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”.

Detaliile acestei intrări triumfale sunt pline de sens.

Iisus intră așezat pe un asin, animal ce simbolizează pe de o parte umilința, smerenia și blândețea, însă poate fi înțeles și ca reprezentând umanitatea care a fost dezlegată de Hristos din robia păcatului (înainte de a fi adus asinul la Iisus de cei doi discipoli, acesta era legat – ,,veți afla un mânz legat’’).

Mai mult, asinul este cunoscut și ca un animal foarte încăpățânat, trăsătură ce poate sugera fie încăpățânarea apostolilor de a predica evanghelia după Înălțarea la cer a lui Hristos, fie încăpățânarea popoarelor de a primi credința în Hristos.

Mesajul transmis de Iisus prin încălecarea asinului poate fi legat și de chemarea neamurilor (cei ce nu făceau parte din poporul ales – Israel). Hristos arată prin acest gest, că Se va odihni în aceste neamuri și că acestea vor veni la El și Îl vor urma. Este foarte grăitor în acest sens faptul că Iisus aduce asinul neîmblânzit în localitatea unde Lazăr fusese înviat, în Betania, localitate a cărei denumiri se traduce prin ,,casa ascultării’’, sugerând că asinul neîmblânzit (toți oamenii ce erau departe de Dumnezeu) este adus la ascultare pentru ca Iisus  să se odihnească pe el.

Dar mesajul simbolic al lui Iisus intrând în Ierusalim pe asin nu se oprește aici. Un alt aspect foarte important este transmis prin acest gest: evreii primesc în Iisus, Mesia cel mult așteptat, un rege care intră triumfal, dar blând și smerit, deoarece nu era voia lui Dumnezeu să ofere o împărăția pământească celor puternici, ci o împărăție cerească celor smeriți și blânzi.

Gestul evreilor de a își arunca hainele și ramurile de copac pe cale înaintea lui Iisus sunt specifice Orientului mijlociu din acea perioadă ca semn de respect rezervat în special pentru regii și soldații care se întorceau victorioși din luptă.

Expresia de aclamare „Osana!”, este un cuvânt ebraic (hoșiya nna) preluat de limba greacă ce se traduce prin ,,Dumnezeu să (ne) mântuiască acum’’, însă expresia a evoluat În timp într-o aclamație cu înțelesul: ,,Mărire lui Dumnezeu!’’. Este dincolo de orice dubiu faptul că, prin folosirea acestei aclamații, evreii prezenți Îl recunoșteau pe Iisus ca Dumnezeu.

Intrarea lui Iisus în Ierusalim este un episod de mare bucurie și plin de speranță. Însă, în același timp, este un moment de provocare și contradicție în special pentru autoritățile religioase și politice din Ierusalim. Acestea, amenințate de popularitatea lui Iisus, vor începe deja să comploteze împotriva Lui, reușind condamnarea Sa la moarte prin crucificare.

Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC