În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, numită și a Lăsatului sec de carne, rânduită de Biserică drept vreme a pocăinței și a pregătirii pentru începutul Postului Mare, credincioșii Parohiei Catedrala „Nașterea Maicii Domnului” din Gura Humorului au primit arhiereasca binecuvântare. În mijlocul lor s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la finalul căreia a fost împlinită rânduiala instalării noului preot paroh al acestei comunități.
După ce a fost întâmpinat în sunet de clopot, potrivit obiceiului, cu pâine și sare, dar și cu flori, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, stareți de la mănăstirile din eparhie și slujitori ai sfintelor altare din oraș și împrejurimile acestuia, sub protia părintelui arhim. Valerian Radu, Mare Eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
Răspunsurile la strană au fost date de corul parohiei, care a așezat peste întreaga slujire o notă de solemnitate și pace. La bucuria duhovnicească a zilei s-au făcut părtașe și maicile starețe de la mănăstirileVoroneț, Humor, Moldovița, Dragomirna, precum și cele care ostenesc în Atelierul de Broderie „Sfânta Lidia” al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a căror prezență a adus întărire și mângâiere, sporind comuniunea de rugăciune a tuturor celor de față.
La evenimentul desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic au luat parte reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale, iar la momentul rânduit, tânărul teolog Lazăr Vlăduț a fost hirotonit întru diacon, iar ierodiaconul Cleopa (Florin) Ifrim, întru ieromonah, pe seama Mănăstirii „Duminica Tuturor Sfinților” din Părhăuți, Protopopiatul Suceava I.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Damaschin a tâlcuit fragmentul scripturistic de la Sfântul Evanghelist Matei, evidențiind în mod deosebit că, în măsura în care ne iubește, mila lui Dumnezeu nu suprimă libertatea omului, ci o cheamă la un răspuns duhovnicesc viu și responsabil în fața adevărului dumnezeiesc. Dumnezeu este fără măsură în iubire și în iertare, însă această milă nu lucrează automat în viața noastră. Ea cere un răspuns, o mișcare a inimii, o schimbare concretă. Omul poate primi iertarea ca început al unei vieți noi sau, dimpotrivă, poate rămâne nepăsător, sprijinindu-se greșit pe gândul că Dumnezeu oricum îl va trece cu vederea.
„Dumnezeu nu are limită a iertării Sale. Dumnezeu nu are un număr de credite pe care, dacă le epuizează acordând clemență, iertare, celor care păcătuiesc, să spună: Gata, s-a terminat, suntem pe sold zero și nu mai are Dumnezeu. Nu are locuri limitate în Împărăția Lui și, dacă s-a umplut, asta este, în partea cealaltă, în stânga. Nu. Însă realitatea este că vine un moment, acesta despre care ne-a vorbit Evanghelistul Matei. Vine un moment în care va trebui să stăm în fața lui Dumnezeu, în fața întregii lumi, în prezența îngerilor, când viața noastră va fi evaluată, pentru că cele pe care le facem noi nu se pierd, nici cele bune, nici cele care nu sunt bune, adică cele rele.”
Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa a arătat că drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele, deoarece Hristos Se identifică cu cel mai mic dintre frați, iar criteriul judecății este iubirea lucrătoare. Nu suntem chemați doar la gesturi exterioare de milostenie, ci la împreună-pătimire și la o inimă care se lasă atinsă de suferința celuilalt. Indiferența, chiar atunci când este acoperită de practici religioase, rămâne o rană adâncă, iar adevărata pregătire pentru Post începe atunci când aproapele devine grija și răspunderea noastră.
„Hristos Domnul Se identifică cu aproapele meu, cu semenul meu. Nu pot ajunge la Dumnezeu decât prin aproapele. (…) Nu-i suficient doar să mă opresc asupra mea și să spun: mă pocăiesc, mă văd pe mine, păcatele mele (…), asta ar putea să vină la pachet cu un sentiment de indiferență: asta e treaba lui, eu să-mi văd de pocăința mea, de viața mea. (…) Poate să ne pască un pericol mare, acela al indiferenței, inclusiv atunci când mi se pare că sunt pe calea cea bună. (…) Calea mântuirii nu este o cale doar de la om la Dumnezeu, fără nimic pe drum, ci trece totdeauna prin aproapele meu. (…) Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: «Nu judec păcatul, ci neomenia. Pentru neomenie sunteți osândiți… laud omenia, care dă cinste tuturor bunătăților.»”
La finalul slujbei, părintele Dimitrie Horga, consilier administrativ-bisericesc, înainte de a da citire deciziei de numire și de a-i înmâna noului paroh Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, a subliniat că preotul este chemat să fie călăuză pentru credincioși și pentru propria familie, însă, la rândul său, rămâne sub ascultare față de duhovnic, de ierarhul care i-a dăruit harul preoției și, mai presus de toate, față de Cuvântul lui Dumnezeu. Încredințarea Evangheliei la instalarea în slujire arată temelia după care noul păstor trebuie să-și rânduiască întreaga viață și lucrare.
Noul paroh al Catedralei din Gura Humorului, care îndeplinește și slujirea de consilier eparhial în cadrul Sectorului Colportaj Bisericesc al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a împărtășit celor de față recunoștința pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu și pentru ocrotirea Maicii Domnului, precum și pentru anii de formare duhovnicească, exprimând totodată hotărârea de a sluji mai departe, cu smerenie și dăruire, obștea încredințată.
Pr. Adrian Popa a adus gând de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru încredere și chemare, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru prezență și pentru hirotonia întru diacon primită din mâna sa, părinților împreună-slujitori, precum și celor care, de-a lungul vieții, au contribuit la formarea sa teologică și duhovnicească, părintelui Mircea Nuțu, familiei, autorităților prezente, maicilor starețe și celor care i-au fost aproape prin rugăciune.
În semn de aleasă prețuire pentru vizita arhierească, noul paroh i-a oferit ierarhului, în numele comunității parohiale, un omofor și un epitrahil.
La rândul său, Pr. Mircea Nuțu, cel care a fost vreme de aproape 36 de ani, din cei 47 de preoție, preot paroh la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, respectiv Catedrala „Nașterea Maicii Domnului”, a rostit un cuvânt plin de emoție și recunoștință față de Dumnezeu pentru toate câte s-au împlinit în această sfântă lucrare. Mulțumind credincioșilor pentru dragostea, jertfa și comuniunea trăite împreună de-a lungul anilor, părintele și-a arătat încrederea că noul păstor va continua zidirea duhovnicească începută aici, sprijinit de familie și de întreaga parohie.
Totodată, i-a încredințat pe toți că rămâne mai departe alături de ei, nu doar cu inima și cu rugăciunea, ci și prin prezență: „Să nu credeți că eu plec de aici! (…) Stăm, ne rugăm și slujim lui Dumnezeu, ne ajutăm și rămânem uniți în jurul Sfântului Altar, dovedind că suntem o preoție împărătească, un neam sfânt și un popor ales al lui Dumnezeu.”
Locul în care avea să se înalțe Catedrala Ortodoxă din orașul Gura Humorului a fost sfințit de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen în anul 1991, la data de 5 decembrie. Piatra de temelie a bisericii cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfinții Români” a fost așezată în luna octombrie a anului 1994 de vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților de la acea vreme. La 21 august 2011, biserica a fost sfințită de un numeros sobor de ierarhi ai bisericii noastre, condus de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
