O neuitată zi din Școala de vară „Copii la altar”. Sâmbătă, în ajunul Sântă-Măriei Mari, Liturghia copiilor, la Centrul Cultural-Catehetic „Sfântul Nicolae”, Fălticeni.
O corăbioară filigranată, o catapeteasmă miniaturală, înșiruirea însăși a pașilor dinspre pronaos, prin naos, până la altar pare a fi una ca boabele-n metanierul pe care-l prefiră sufletele-n rugăciune.
Bisericuța, abia puțin mai mare decât un giuvaer, e înțesată de prunci, îmbrăcați în straie lăsate de zestre, și de îndemn, și de blândă poruncă de la străbunii bunilor lor. Nu sunt puțini deloc, dar că e Cerul așezat între ei îmi pare; iar peste creștetele lor răzbate printr-un ochi de geam lumină neatinsă și soare. E-atât de-aproape Cerul că, de n-am îngenunchea în răstimpuri și-am ridica ceva mai îndrăzneț o mână spre Înalt, am și putea atinge tălpițele îngerilor ce s-au oprit și ei din larma veselă și îi privesc cu duioșie și drag pe copii.
E-o liturghie a copiilor spuneam. Mâini mici și sidefii împletite în rugăciune, genunchi mărunței și neștiutori a păcat așezați cuminți la pământ, ochi străluciți de cutezanța potolită de după taina mărturisirii, glasuri melodioase și dulci ce rostuiesc ecteniile dinspre strană. Doar gândurile, și sufletele, și inimile-s mari!
Mi-e gândul plin de pacea bucuriei lor când cântă pe-ntrecute imnul trisaghion și cred că știu ce a simțit imnograful izvodind o astfel de cântare. Uimire-naintea iubirii dumnezeiești să fie oare?
La doar câțiva pași de mine, o mamă și prunca ei. Par rupte din icoană. Cea mică se știe stăpână și bucurie deplină în brațele mamei ei și îi măsoară chipul, cu mânuțele ei mici și răsfățate, de parcă ar vrea să învețe locul ochilor, și al sprâncenelor, și-al gurii, și-al bărbiei pe de rost. Să nu cumva să-i uite mamei înfățișarea. Ia în căușul palmelor obrajii mamei și-i mângâie când apăsat, când abia atins ca o zbatere lină de aripi. Apoi o sărută protector și alintat. O dată, de două ori, de trei, apoi… nu știu, n-am stat la numărat. Știu doar că se trăiește o poveste tare frumoasă chiar în fața mea și că aș vrea să știu cuvintele cu care s-o scriu tocma’n cer, acolo de unde sunt trimise mamele și jertfelnicia lor pe pământ. Nu-mi pot stăpâni tulburarea dulce de-a le tot privi pe furiș. Iradiază a dragoste, și împăcare, și a răbdare nesfârșită chipul mamei. Și-mi amintesc de evangheliile ce povestesc răbdarea desăvârșită a Sfintei Fecioare. Și simt să-i cer, pentru noi toți, iar și iar, răbdare ca să creștem. Și-ndurare.
Aproape de vremea-mpărtășirii, s-adună-n brațele mamei încă două copile. Să le îndrepte maramele mici, de-un alb inocent, brodate cu „pui” mărunței de culoarea florilor câmpului, să le mângâie pe creștet a întreagă iertare, înainte de întâlnirea cu Iisus, de cuminecare, și să le-aprindă chiar ea făcliile mici ce amintesc de candelele vegherii fecioarelor înțelepte din scripturi.
Apoi, s-au apropiat câteșipatru de Sfântul Potir. Și L-au primit, și L-au cântat, și L-au purtat cu bucurie negrăită pe Cel Ce-i Bun și Blând și Iubire desăvârșită și Căruia-i spunem pe nume: Iisus!
M-am dus… dar las aici, frumos de dus, povești cu mame și prunci ce seamănă cu povestea netrecătoare și vie a Maicii lui Iisus. Bucurie!
Daniela Ceredeev, inspector școlar
(* Școala de vară „Copii la altar” este un program educațional-catehetic, complementar programului Școala de duminică, subsumat parteneriatului Școală-Biserică, derulat de Inspectoratul Școlar Județean Suceava, în parteneriat cu sectorul Teologic-Educațional al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Părinte Arhiepiscop Calinic)