„Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre“ au fost cuvintele întipărite astăzi, 17 august 2025, în inima și cugetul dorneștenilor veniți în număr mare să înalțe gând de rugăciune către Cel Preaînalt în locul în care, prin comuniune, se formează comunitatea – biserica parohială. Construcția de zid oferă contextul făuririi unei zidiri și mai trainice: omul – chivot sălășluit de Dumnezeu, așa cum a fost moș Gheorghe Lazăr din Șugagul Transilvaniei, înscris în sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române drept „Sfântul Gheorghe Pelerinul” și prăznuit în această zi, model de pustnicie în mijlocul lumii, de nevoință deplin trăită de dragul Mântuitorului și de virtute cultivată zilnic, prin golire de sine și săvârșirea binelui.
La trei zile după prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii din localitatea Dornești, județul Suceava, locașul de cult așezat sub acoperământul celei a cărei inimă bate pentru noi în cer, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, s-a împodobit ca o preafrumoasă mireasă a lui Hristos, primind veșmântul resfințirii țesut din lumină și har.
La ceas de sărbătoare, în Duminica a X-a după Pogorârea Sfântului Duh, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, credincioșii comunității de pe Valea Sucevei l-au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și fiu al acestor meleaguri străjuite de Dealurile Dragomirnei.
Ierarhul a fost așteptat în centrul localității de tineri călăreți de la centrele de echitație din zona Rădăuților, îmbrăcați în ii și purtând în mâini drapelul țării, iar o caleașcă l-a condus până aproape de intrarea în curtea în care a pășit adeseori, copil fiind.
În cântul vesel al clopotelor și în bătaia cadențată de toacă, a fost întâmpinat de preoți și mulțime de credincioși, purtând cu mândrie costumul național, prilej de aducere aminte pentru cei plecați peste hotare de bogatul patrimoniu cultural, această duminică fiind dedicată de Sfântul Sinod Migranților români. Bucuroși și emoționați să îl revadă acasă, l-au primit, după datină, cu pâine și sare, dar și cu flori.
Cu toții s-au îndreptat apoi spre biserica parohiei, unde Preasfințitul Părinte a oficiat slujba de resfințire a lăcașului afierosit lui Dumnezeu, ca o încununare a lucrărilor de înnoire desfășurate în ultimii opt ani cu sprijinul enoriașilor și al autorităților locale: montarea sistemului de încălzire prin pardoseală și placarea acesteia cu marmură de Rușchița, schimbarea învelitorii acoperișului, executarea finisajelor exterioare, amenajarea curții și refacerea gardului împrejmuitor.
Slujba de târnosire a început cu invocarea harului Preasfintei Treimi în fața ușilor închise ale bisericii, aceasta fiind mai apoi înconjurată de soborul slujitor, făcându-se trei opriri, la fiecare absidă, pentru a o binecuvânta prin stropire cu apă sfințită și prin însemnarea în chipul Sfintei Cruci cu Sfântul și Marele Mir. Astfel, spațiul a fost „pus deoparte” pentru Dumnezeu, fiind în chip simbolic separat de cele ale lumii.
Intrând în Sfântul Altar, Preasfinția Sa a pecetluit Sfânta Masă, nu mai înainte de a așeza înăuntrul ei, potrivit rânduielii, părticele din cinstite moaște de sfinți mucenici, hrisovul, spre mărturie celor ce vor urma, și pomelnice, pentru a însemna numele ctitorilor în veșnicie, și a stropit cu agheasmă interiorul. Ca cei prezenți să înțeleagă însemnătatea evenimentului la care au fost martori, le-a prezentat pe scurt momentele principale ale slujbei și semnificația lor, punând accentul asupra relației ce se statornicește între biserica de zid și trupul Bisericii vii, formată din preoţi şi enoriaşii unei parohii.
În continuare, la altarul de vară ridicat în dreptul absidei de răsărit, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori de la parohiile din împrejurimi, protos fiind pr. Ionel-Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți.
Tineri teologi au oferit cu multă măiestrie răspunsurile liturgice la rugăciunile și ecteniile înălțate către Dumnezeu de către clerici. La momentul Chinonicului, Corul „Boboceii Codrișorului” a interpretat pricesne închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a recitat poezii pline de sensibilitate despre cea care este mângâietoarea creștinilor.
Cuvântul de învățătură în cadrul căruia a fost tâlcuit fragmentul Sfintei Evanghelii referitor la vindecarea unui copil lunatic, minune săvârșită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos imediat după Schimbarea la Faţă și consemnată nu doar de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, ci și de ceilalți doi evangheliști sinoptici, Marcu și Luca, a fost rostit de Părintele Episcop-Vicar după citirea pericopei scripturistice.
Pornind de la episodul evanghelic, Preasfinția Sa și-a concentrat expunerea în jurul conceptelor de asumare și iertare, evidențiind modul în care Mântuitorul Hristos, dar și una dintre cele mai cunoscute figuri biblice, Prorocul Moise, au luat asupra lor greșelile și neputințele oamenilor. O atenție deosebită a acordat necesității de a dezvolta relații interumane autentice, întemeiate pe iubirea sinceră și iertătoare, mai ales când ceilalți nu se ridică la înălțimea așteptărilor, luând drept exemplu dragostea mult-milostivă și îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu.
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe ascultători la asumarea personală atât a celor bune, cât și a celor mai puțin plăcute, și la adoptarea unei atitudini de acceptare și iertare față de aproape, după modelul Mântuitorului, pentru a-și agonisi iertarea lui Dumnezeu și mântuirea.
„Ai un necaz, ai o boală mai mare sau mai mică, mai grea sau mai ușor de dus pe picioare? (…) Asumă-ți și durerea asta. Asumă-ți și problema aceasta, și, prin această asumare, vine și izbăvirea. Așa cum Domnul Hristos ne-a asumat și s-a jertfit și ne-a mântuit; așa cum Moise și-a asumat poporul, și Dumnezeu l-a iertat, a iertat poporul de dragul lui Moise. Așa și Dumnezeu, când vede că ne asumăm pe noi cum suntem, cu toate ale noastre, dorind să schimbăm ce putem schimba sau să acceptăm și să ducem ceea ce nu putem schimba, atunci Dumnezeu aduce o ridicare și o înviere și o schimbare și în viețile noastre. Avem un Dumnezeu minunat, avem un Dumnezeu care, Da!, ar vrea mai mult de la noi, cum și dumneavoastră vreți mai mult de la copiii dumneavoastră. Dar când vede că nu ne ridicăm unde ar trebui, (…) El nu se leapădă de noi, ci ne așteaptă să ne întoarcem. Și când nu ne întoarcem, vrea să facă și El încă o dată, și încă o dată în locul nostru, căci, zice un părinte, de ar fi cu putință, Dumnezeu ar veni încă o dată pe pământ, încă o dată să Se răstignească, încă o dată să-I curgă sânge din palmele Lui, ca să ne mai spele, dacă n-am știut să prețuim cea dintâi jertfă. Și, totuși, El vine, fiindcă la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfânta Masă pe care tocmai am sfințit-o, se jertfește încă o dată pentru noi; și pe dumneavoastră, pe toți, vă primește în sângele Lui. (…) Acestui Dumnezeu să-I mulțumim pentru toate câte face pentru noi și pe acest Dumnezeu să-L urmăm în ceea ce a făcut El pentru noi. Ne-a asumat, ne-a primit, ne-a iertat. Fii și tu, omule, la fel. Asumă-l pe fratele tău. Primește-l pe semenul tău. Îngăduie pe copilul tău, pe vecinul tău, pe fratele tău. Îngăduie-te pe tine, acceptă-te pe tine, schimbă ce poți schimba. Acceptă ce nu poți schimba. Să ne dea Dumnezeu discernământul să știm între cele două când să facem.”
După Otpustul Sfintei Liturghii au fost oferite distincții de vrednicie, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, preoților slujitori care s-au ostenit în ultimele trei decenii și jumătate ca locul de închinare al dorneștenilor să fie cât mai bine chivernisit, gramata fiind citită de părintele protoiereu Ionel-Constantin Maloș.
Astfel, Episcopul-Vicar al eparhiei a înmânat Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” părintelui Neculai Fedoreanu, cel ce a păstorit aici între anii 1991 și 2016, părintelui Tiberiu-Aurelian Fedoreanu, actualul paroh, și părintelui Gheorghe Andronic, împreună-slujitor, întrucât „au urmat exemplul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, tânărul înțelepțit de Dumnezeu, care și-a îndeplinit cu devotament slujirea sa și și-a fundamentat credința ortodoxă pe înțelegerea Evangheliei, mărturisind-o curajos semenilor săi prin faptă și cuvânt”.
Ordinul eparhial „Mușatinii” pentru mireni a fost oferit domnului Vasile-Săndel Cazacu, primar al Comunei Dornești, pentru strădania în slujirea semenilor, „urmând (astfel) domnilor Moldovei și altor vrednici ctitori de țară și neam, ca unul care se numără între principalii binefăcători și sprijinitori ai lucrării Bisericii, fiind totodată un iubitor al slujbelor, în cadrul cărora își odihnește sufletul cântând la strană.
La final, părintele paroh a adus cuvânt de mulțumire tuturor celor care au contribuit la bucuria acestei zile deosebite pentru întreaga comunitate, – împlinirea bicentenarului existenței lăcașului de cult și a 39 de ani de la ultima sfințire, petrecută în 17 august 1986 –, chiriarhului Bisericii sucevene pentru binecuvântare, ierarhului prezent, consiliului parohial, autorităților locale, pentru sprijinul oferit în ultimii ani, soborului slujitor și, nu în ultimul rând, credincioșilor, închinători, ostenitori și donatori.
Domnul învățător Ghiță Aga Dorneșteanu i-a dăruit Preasfinției Sale monografia Bicentenarul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Dornești de la prima sfințire (1825 – 2025), ca o închidere a arcului peste timp.
Totodată, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a transmis gândul de binecuvântare din partea arhipăstorului acestor meleaguri ocrotite de Dumnezeu, și i-a felicitat pe toți cei care s-au făcut părtași la acest moment deosebit.
Ca de fiecare dată când are loc sfințirea sau resfințirea unei biserici, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, toți cei prezenți au putut trece prin Sfântul Altar pentru a se închina, de acest lucru urmând a se bucura și cei care vor veni până la finalul acestei zile.
Istoric
Începuturile Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Dornești se adâncesc în istorie până la anul 1796, lăcașul destinat inițial comunității secuiești, romano-catolice, din Hadikfalva, fiind finalizat în anul 1825.
120 de ani mai târziu, în contextul repatrierii secuilor după izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial și sporirii numărului românilor creștini-ortodocși, biserica a fost încredințată parohiei nou înființate, primul paroh fiind părintele Aurel Georgian. Iubind acest loc de rugăciune, părintele Aurel și-a închinat longeviva păstorire, de 45 de ani, înzestrării bisericii cu toate cele necesare și înfrumusețării ei cu pictură.
Data de 17 august 1986 s-a întipărit în memoria parohiei drept ziua în care a fost resfințită Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Teoctist, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, coordonat de părintele protopop Ioan Gornei.
Din 1991, părintele paroh Neculai Fedoreanu a continuat în același duh buna chivernisire a bisericii dorneștene, iar în ultimii opt ani (2017-2025), prin osteneala părintelui paroh Tiberiu-Aurelian Fedoreanu și a părintelui Gheorghe Andronic, s-au desfășurat ample lucrări de înnoire.
Cu prilejul împlinirii bicentenarului existenței lăcașului, în ziua de 17 august 2025, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba de resfințire a Casei lui Dumnezeu în care s-a format în copilărie, la 39 ani distanță de la ultima sfințire.
„Înscrie Doamne în cartea vieții pe toți binecredincioșii creștini care ți-au adus darul credinței, al inimii, al minții și al brațelor la lucrarea de consacrare a acestei sfinte biserici și le răsplătește tuturor cu mila, cu îndurările și cu iubirea Ta de oameni.” (fragment din Hrisovul resfințirii, 17 august 2025)
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
