Ierarhi din secolul al XX-lea

 Vladimir de Repta (1902 - 1924)

† Nectarie Cotlarciuc (1924 - 1935)

† Visarion Puiu (1935 - 1940)

† Tit Simedrea (1940 - 1945)

†  Emilian Antal (locțiitor) (1945 - 1948)

† Sebastian Rusan (1948 - 1950)

Vladimir de Repta ( 17 octombrie 1902 - 1 noiembrie 1924)

S-a născut în 25 decembrie 1841 la Banila pe Ceremuş  fiu al mazilului Mihail de Repta şi a soţiei sale Paraschiva.

Studiile gimnaziale (1856-1864) şi teologice (1864-1868) în Cernăuţi, continuate cu studii de specializare la Viena, Bonn, Munchen şi Zurich ( 1871 —1873). „Doctor honoris causa” al Facultăţii din Cernăuţi (1896). Profesor la Gimnaziul din Cernăuţi (1868 -1871), profesor de Noul Testament la Institutul teologic (din 1873), apoi la noua Facultate de Teologie din Cernăuţi (1875—1896), decan al acestei Facultăţi de patru ori, rector al Universităţii din Cernăuţi (1883/84), inspector al învăţământului primar din districtul Cernăuţi (1875—1895). A depus voturile monahale la Suceviţa în 1885 sub numele Vladimir, hirotonit ieromonah (1885), apoi hirotesit protosinghel (1886) şi arhimandrit (1890).Mai apoi vicar general al Mitropoliei Bucovinei (1896 - 1902), hirotonit episcop titular de Rădăuţi în 1899, şi arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei (numit 17 octombrie 1902, instalat 10/23 noiembrie 1902), retras din scaun la 1 noiembrie 1924. A luptat pentru păstrarea caracterului românesc al eparhiei, împotriva numeroaselor încercări de slavizare; militant pentru unirea Bucovinei cu România, în 1918 membru de onoare al Academiei Române, senator şi preşedinte al Senatului României. A trecut la cele veşnice în 24 aprilie 1926, în Cernăuţi

† Nectarie Cotlarciuc (7 noiembrie 1924 - 4 iulie 1935)

S-a născut la 7 februarie 1875, în Stulpicani-Suceava A urmat cursurile Liceului la Suceava (1887-1895), apoi studii superioare la Universitatea din Cernăuţi (1895 — 1899), unde obţine doctoratul în Teologie şi Filozofie. A urmat studii de specializare la Universităţile din Viena, Bonn, Wurtzburg şi Munchen (1899 - 1901). A fost profesor suplinitor la Liceul I de Stat din Cernăuţi (1901), funcţionar la Biblioteca Univer­sităţii (1902), bibliotecar (1913), apoi directorul Bibliotecii (1918); diacon al catedralei din Cernăuţi (1901), preot (1914), distins cu rangul de protopop (1919) şi arhipresbiter stavrofor (1921). Docent universitar (1915), apoi profesor titular (1919) la catedra de Teologie practică a Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. La 29 martie 1923 ales episcop de Cetatea Albă — Ismail (înscăunat 20 mai 1923), iar la 7 noiembrie 1924 ales arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei (instalat 10 noiembrie 1924), păstorind până la moarte. Delegat al Bisericii noastre la câteva Congrese ale Mişcării ecumenice: Stockholm (1925), Lausanne (1927), la Conferinţa episcopilor anglicani din Palatul Lambeth (1930), la Congresul vechilor catolici de la Viena şi Bonn (1931) ş.a. Autorul unor lucrări de Drept bisericesc, Filosofie, Omiletică şi Liturgică. A trecut la cele veşnice la 4 iulie 1935, în Cernăuţi.

† Visarion Puiu ( 18 oct. 1935 – mai 1940)

 S-a născut la 27 februarie 1879, în Paşcani, jud. Iaşi. A urmat studii teologice la Seminariile din Roman (1893-1896) şi „Veniamin” din Iaşi (1896—1900), apoi la Fa­cultatea de Teologie din Bucureşti (1900-1904), şi la Academia duhovnicească din Kiev (ianuarie 1907 - iulie 1908). A depus voturile monahale la Roman (22 decembrie 1905) şi hirotonit ierodiacon (25 decembrie 1905), diacon la catedralele episcopale din Roman (1905-1908) şi Galaţi (1908). Hirotonit ieromonah şi hirotestit protosinghel la Galaţi (6 decembrie 1908), apoi arhimandrit la 1 ianuarie 1909) şi numit tot atunci vicar al eparhiei Dunării de Jos, director al Seminarului „Sf. Andrei” din Galaţi (1 apr. 1909 -1 septembrie 1918), apoi director al Seminarului din Chişinău (1 septembrie 1918) şi exarh al mănăstirilor din Basarabia (1 noiembrie 1918). Episcop la Argeş (ales 17 martie 1921, hirotonit în 25 şi înscăunat în 27 martie), episcop al Hotinului, cu sediul la Bălţi (ales 29 martie 1923, instalat 13 mai 1923); la 17 octombrie 1935 ales mitropolit al Bucovinei (instalat 10 noiembrie 1935), retras în mai 1940: mai târziu mitropolit „al Transnistriei”, cu reşedinţa în Odessa (1942—1944). Datorită ultimei funcţiuni,după al doilea război mondial a fost nevoit să se refugieze din august 1944 în apusul Europei (Austria, Italia, Elveţia, iar din septembrie 1949 în Franţa). La 21 februarie 1946 condamnat la moarte de „Tribunalul Poporului” din Bucureşti. Sub presiunea autorităţilor comuniste, Sf. Sinod 1-a depus din treaptă la 28 februarie 1950; reabilitat la 25 septembrie 1990. Din 1949 până în 1958 a condus o eparhie românească pentru Occident, având drept catedrală biserica românească din Paris. A trecut la cele veşnice în 10 august 1964, în Viels-Maison, lângă Chateau-Thierry, dep. Aisne. A fost înhumat ulterior în cimitirul Montparnasse din Paris.

† Tit Simedrea ( 13 iunie 1940- 31 ianuarie 1945)

 S-a născut la 4 septembrie 1886, în Naipu, jud. Giurgiu A urmat studii teologice la Seminarul „Nifon”, continuate la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A urmat şi cursurile Facultăţii de Drept din Iaşi Beneficiind de o bursă a urmat cursuri de specializare în Teologie la Montpellier şi Paris (1922-1923).

Preot în Prunaru, jud. Teleorman, Blejeşti, jud. Vlaşca şi Movila Periş, jud. Ilfov (1907-1916), confesor militar (1916-1920), preot la biserica „Sf. Nicolae Tabacu” din Bucureşti (1921 -1923), director al Cancelariei Sf. Sinod şi slujitor la catedrala mitropolitană (1923-1925); rămas văduv, a fost călugărit la Cernica, în 1924, sub numele Tit şi hirotesit arhimandrit; arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu numele „Târgovişteanul” (1926- 1935), director al Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune, director şi profesor de Liturgică la Academia de Muzică religioasă din Bucureşti, secretar de redacţie al revistei „Biserica Ortodoxă Română”; delegat la câteva conferinţe peste hotare: Lausanne (1927), Sofia (1929), Constantinopol (1929) şi Vatoped (1930).

Episcop al Hotinului,cu reşedinţa în Bălţi (ales 11 decembrie 1935), apoi mitropolit al Bucovinei (ales 13 iunie 1940, înscăunat numai la 25 martie 1941, dar la Suceava); retras la 31 ianuarie 1945 şi stabilit la schitul Darvari din Bucureşti şi mănăstirea Cernica. Trecut la cele veşnice la 9 decembrie 1971, la Cernica, unde a şi fost înmormântat.

†  Emilian Antal  (locțiitor de mitropolit) ( 27 februarie1945 –septembrie1948)

 S-a născut la 20 octombrie 1894 în Topliţa, jud. Harghita, A urmat studiile liceale la Braşov şi Năsăud (1905-1913), cele teologice la Institutul Teologic din Sibiu (1913-1916), doi ani la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Budapesta (1916-1918). Diacon la catedrala mitropolitană şi funcţionar la Centrul arhiepiscopesc Sibiu (1921 -1924), preot şi protopop în Reghin (1924-1927), revizor eparhial la Cluj (1927-1933), preot la biserica ..Bradu Boteanu” din Bucureşti (1933-1938) şi inspector general în Ministerul Cultelor; divorţat, a fost tuns în monahism la mănăstirea Dragomirna, sub numele Emilian şi hirotesit arhimandrit (1938). La 28 octombrie 1938 ales de Sf. Sinod arhiereu-vicar la Patriarhie, cu titlul „Târgovişteanul” (hirotonit 6 decembrie 1938); delegat cu conducerea provizorie, în calitate de „locţiitor”, a Episcopiei Argeşului (1941-1944), apoi a Mitropoliei Bucovinei - devenită din 1947 Arhiepiscopia Sucevei -(februarie 1945—septembrie1948); după 1948 a fost un timp profesor la Seminarul teologic de la Neamţ (1949-1950), stareţ la Cozia, apoi stareţ la mănăstirea „Sf. Prooroc Ilie” din Topliţa până la sfârşitul vieţii. A trecut la cele veşnice în 15 iunie 1971, în Topliţa.

† Sebastian Rusan (21 sept 1948 - 26 februarie 1950)

S-a născut în 22 septembrie 1884, în Secăşel, jud. Alba. A urmat cursurile Liceului din Blaj (1896-1904) şi apoi Institutul Teologic din Sibiu (1904-1907). Paroh la Crăciuneşti, (1907 -1912) şi Vulcan (1912-1929), jud. Hunedoara. Preot militar în timpul Primului Război Mondial. Administrator protoieresc la protopopiatul Haţeg (1929-1931), preot paroh în Ocna Sibiului (1931 -1933), preot paroh şi administrator protopopesc în Odorhei (1933-1940), preot în Viştea de Jos, Făgăraş (1940-1945), preot - paroh şi protopop în Satu-Mare (1945-1946). Rămas văduv, la 1 noiembrie 1946 Sf. Sinod i-a încredinţat cu conducerea provizorie a Episcopiei Maramu­reşului; la 21 noiembrie 1947 a fost ales episcop al Maramureşului (hirotonit 30 noiembrie, instalat la Sighet la 28 decembrie 1947); în septembrie 1948 Sf. Sinod l-a numit titular al noii Arhiepiscopii a „Sucevei şi Maramureşului” (cu reşedinţa în Suceava); la 26 februarie 1950 ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei (înscăunat 25 martie 1950), unde a păstorit până la moarte, 15 septembrie 1956.