Ierarhi din secolul al XVIII-lea

† Ghedeon II (1701 - 1708)

† Calistru (1708 - 1728)

† Antonie (1728 - 1729)

† Misail II Chiseliţă (1729 - 1735)

† Varlaam (1735 - 1745)

† Iacov (1745 - 1750)

† Dositei Herescu (1750 - 1789)

† Daniil Vlahovici (1789 - 1822)

 

† Ghedeon II (1701 – 1708)

Era de metanie din mănăstirea Agapia. A păstorit la Rădăuţi din 1702 până în anul 1708  când a fost instalat ca Mitropolit al Moldovei.

† Calistru (1708 - mai 1728)

El era originar din mănăstirea Putna şi este amintit în documentul lui Mihail Racoviţă Vodă din 17 iunie 1709, prin care se îmbunătățește starea materială a Episcopiei din Huşi. În mai 1728, simţindu-se îmbătrânit şi slab, demisionă şi se re­trase la Putna, unde a trecut la cele veşnice.

† Antonie (1728-1729)

Era născut în Cernăuţi, cu metania la mănăstirea Putna. Ca episcop de Răsăuţi este menţionat documentar la 25 iunie 1728 iar în 1729 a fost ales Mitropolit al Moldovei. Antonie a părăsit în 10 septembrie 1740 scaunul mitropolitan, plecând la Kiev.  A devenit arhiepiscop la Cernigov şi după 2 luni, de Bielograd, unde murit în 1 ianuarie 1718.

† Misail II Chiseliţă (1729-1735)

A făcut parte din obştea mănăstirii Putna, unde a fost şi egumen. A păstorit între 1729 şi 1735 când s-a retras la mănăstirea de metanie, îmbrăcând marea schimă sub numele de Mina. La 20 aprilie 1751 era în viaţă. El a răposat la adânci bătrâneţe în Putna, unde a fost înmormântat.

† Varlaam (februarie 1735- 1745)

Avea metania la mănăstirea Neamţ, fiind hirotonit în 30 iunie 1734 întru episcop de Huşi, dar după puţin timp s-a strămutat la Rădăuţi. Varlaam a înfiinţat în anul 1744 la Episcopia din Rădăuţi o tipo­grafie, unde s-a tipărit în limba română un „Catavasier”, în 1745 un „Ceasoslov”, o „Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur” şi un „Antologhion”. S-a retras în anul 1745 la mănăstirea Neamţ, unde a trecut la cele veşnice.

† Iacob Putneanul (1745-1750)

Sfântul Mitropolit Iacob s‑a născut la 20 ianuarie 1719, într‑o familie credincioasă și așezată din nordul Moldovei. Aproape toți membrii familiei sale vor intra în cinul monahal: părinții s‑au călugărit și au purtat numele Adrian și Mariana, fratele a devenit monahul Ioil, o soră a fost monahia Pelaghia, iar o altă soră, Maria, se va căsători, soțul ei devenind mai târziu ieromonahul Misail de la Schitul Doljești. La numai 12 ani, a intrat în Mănăstirea Putna. La Putna, el a fost ucenic al Mitropolitului Antonie. În 1736, la numai 17 ani, a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Antonie. A fost ales egumen al mănăstirii în 1744, la vârsta de 25 de ani iar în 1745, a fost ales Episcop de Rădăuți. În anul 1745, la Rădăuți, a văzut lumina tiparului Liturghierul, tipărit „cu osteneala și toată cheltuiala a iubitorului de Dumnezeu chir Iacob, episcopul Rădăuțiului”, cartea fiind cel de-al doilea liturghier românesc din Moldova, după cel al Sfântului Dosoftei (1679, 1683). Traducerea a fost făcută din grecește de către Evloghie dascălul. În noiembrie 1750, a fost ridicat în treapta cea mai înaltă a ierarhiei bisericești a țării. În cei zece ani cât a fost mitropolit la Iași, 1750–1760, a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, a promovat cultura și tiparul românesc și a vegheat la traducerea de cărți folositoare de suflet. Cu durerea pricinuită de răpirea Bucovinei, dar cu bucuria de a fi înnoit mănăstirea, în 15 mai 1778, sufletul sfântului păstor s‑a înălțat la cer, alături de Hristos. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii Putna. Luând aminte la viața pilduitoare a Sfântului Iacob, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea acestuia, în ședința din 6–7 iunie 2016, împreună cu ucenicii săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan. Prăznuirea Sfântului Iacob se face pe 15 mai, când a trecut la cele veșnice, iar cea a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan este în ziua următoare, 16 mai, pentru a fi alături de părintele lor.

† Dositei Herescu (1750 - 1789)

Se trăgea dintr-o veche familie boierească şi avea metania la mănăstirea Putna. El a fost hirotonit în 13 noiembrie 1750 întru episcop de Rădăuţi.

A clădit în 1773 în Vadul Vlădicăi de lângă Rădăuţi o bi­serica de lemn, iar în 1774 împreună cu fratele său, medelnicerul Ilie cu soţia sa Ecaterina o biserică de lemn în Cernăuţi închinată Sf. Treimi, iar 1777 o biserică de lemn în Vicovul de jos care după zidirea bisericii noi a fost donată satului Băhrinești. Tot el este ctitorul clopotniţei de la biserica „Sf. Nicolae” Rădăuţi.

La insistenţele autorităţilor austriece episcopul Dositei, se mută de la Rădăuţi la Cernăuţi, la 12 decembrie1781.  Îşi schimbă şi titulatura în „Dositei, episcop exempt”. În urma vizitei împăratului Iosif al II-lea din 1783 în Bucovina, prin diploma împărătească din 5 iulie 1783, Episcopia Bucovinei a fost supusă din punct de vedere canonic mitropoliei sârbești de la Carlovitz.

A dus o adevărată luptă pentru elaborarea „Planul regulativ” sancţionat prin Decretul nr.2484 din 29 aprilie 1786. A trecut la Domnul în 22 ianuarie 1789 în Cernăuţi şi a fost înmor­mântat în biserica „Sf. Treimi”.

† Daniil Vlahovici (1789 - 1822)

Preot în Petrovoselo în Banatul Timișoarei, apoi ieromonah şi vicar al mănăstirii Covilly din diecesa Baci în Ungaria şi a fost chemat în 1786, în urma propunerii Mitropolitului din Carloviz, Moisi Putnik, să înfiinţeze o şcoală teologică pentru clerul diecezei bucovinene, care o dorea luminatul şi energicul epis­cop Dositei Herescul şi deschise în același an în Suceavă prima şcoală catehetic-clericală. Cu Prea Înalta Rezoluțiune din 23 aprilie 1789 a fost numit episcop al Bucovinei. A fost hirotonit în 26 iulie 1789 în Carlowitz şi instalat în Cernăuţi în 14 octombrie 1789. Episcopul Daniil a trecut la cele veşnice în 20 august 1822 în staţiunea balneară Vatra-Dornei şi a fost în­mormântat în mănăstirea Dragomirna.