Ierarhi din secolul al XVII-lea

† Anastasie I Crimca ( iunie - septembrie 1600)

† Teodosie Barbovschi (1600 - 1695)

† Ioan (1605 - 1608)

† Efrem I (1609 - 1613)

† Atanasie (1613 - 1616)

† Efrem (II. 1616 - 1623)

† Evloghie I (1623 - 1627)

† Dionisie (1627 - 1629)

† Evloghie (II. 1629 - 1639)

† Anastasie I. (1639 - 1644)

† Ştefan (1644 - 1646)

† Teofan II. (1646 - 1651)

† Iorest (1651 - 1656)

† Sava (1656 - 1658)

† Teofan III (1658 - 1666/67)

† Serafim (1667 - 1669)

† Teodosie (1669 - 1671)

† Serafim  ( II. 1671-1685)

† Misail I. (1685 - 1689)

† Laurentie (1689 - 1702)

† Anastasie I Crimca ( 19 iunie – septembrie 1600)

Anastasie a fost aşezat episcop la Rădăuţi în 2 iunie 1600 în locul episcopului Teodosie, refugiat în Polonia, de către Mihai Viteazul. Schimbându-se însă situaţia politică, s-a re­tras la moşia sa părintească, Dragomireşti. Aici a terminat, împreună cu fraţii: marele logofăt Lupul Stroici şi marele visternic Simeon Stroici, în 27 iulie 1602 vechea biserică a mănăstirii Dragomirna, căreia i-a şi dăruit moşia sa părintească, Mitocul Dragomirnei de astăzi.

† Teodosie Barbovschi (II- septembrie1600 – 15 aprilie 1695)

Înapoindu-se Ieremia Movilă Vodă la sfârșitul lui august 1600 în Moldova, s-a întors şi episcopul Teodosie la Rădăuţi. În octombrie1604 a fost ales mitropolit. În 1608 s-a retras la Suceviţa unde probabil că a răposat şi a fost şi înmormântat. A fost profesor lui Ştefan, fiul lui Petru Vodă Şchiopul, pentru care a compus o lecţiune cronologică. Tot de la el a rămas o „Pravilă slavonă” pe care a corectat-o în 1606.

† Ioan (aprilie 1605 – 15 iunie 1608)

A depus voturile monahale în mănăstirea Râşca şi a fost de la anul 1592 episcop la nou-înfiinţata Episcopie a Huşilor. Din 1605 este transferat la  Rădăuţi fiind amintit într-un uric a lui Ieremie Movilă Vodă din 1 iunie 1605, care confirmă mănăstirii Suceviţa satul Hrinceşti. A trecut al cele veşnice în a doua jumătate a anului 1608.

† Efrem I (9 ianuarie 1609 – 30 martie 1613)

Avea metania la mănăstirea Moldoviţa şi ca episcop la Rădăuţi apare în actul din 9 ianuarie 1609, prin care voievodul Constantin Movilă (1607-1611), poruncea starostelui de Cernăuţi să nu încaseze dări din satele Episcopiei de Rădăuţi. Ultima dată este amintit ca episcop de Rădăuţi într-un act din 30 martie 1613. Episcopul Efrem a scris în anul 1614 o Psaltire pe pergament, care o dărui mânăstirii Moldoviţa, unde se retrase şi unde îşi pre­găti în anul 1619 un mormânt.

† Atanasie (1 octombrie 1613-1616)

Era cu metania în mănăstirea Moldoviţa. Este amintit în actul emis de Ştefan Tomşa Vodă în 13 Martie 1615, când dăruia mănăstirii Solca satele: Bădeuţi, Drăgoieştii, Criniceştii, Părlişenii, Costeştii şi Mânăstirenii. În anul 1616, a trecut la Episcopia Romanului.

† Efrem (II. 1616—1623)

Era cu metania din mănăstirea Moldoviţa, a fost întâi episcop la Huşi de unde veni la Rădăuţi. El este ctitorul frumoasei clisiarniţe de la Moldoviţa, ridicată între 1610-1612. De la acest episcop ne-au rămas patru manuscrise în limba slavă bisericească de redacţie medio-bulgară: „Tetraevanghel” (1613, păstrat la Mănăstirea Suceviţa), „Pasltirea” (1614, păstrată la mănăstirea Moldoviţa), un „Anghelis” (Octoih) în 1624, din care se păstrează o singură foaie şi un „Liturghier” copiat de ieromonahul Epifanie în 1626.

Episcopul Efrem s-a retras în anul 1623 la mănăstirea Moldoviţa, unde a trecut la cele veşnice în anul 1626 şi a fost înmormântat acolo.

† Evloghie I (1623-1627)

El era cu metania din mănăstirea Solca şi se află amintit în uricele din 5 şi 17 iunie 1623 lui Ştefan Tomşa Vodă prin care eliberează satele mănăstirii Solca: Solca şi Fărăvanii de toate dările şi-i dăruiește 12 fa­milii de ţigani. Evloghie s-a retras în toamna anului 1627 la Solca, unde, în anul 1629 era activ ca egumen.

† Dionisie (12 decembrie 1627 - 21 aprilie 1629)

La 12 decembrie 1627, episcop la Rădăuţi era Dionisie care a păstorit până la începutul anului 1629, pentru că la 21 aprilie era deja mutat la Roman.

† Evloghie (II - 1629-1639)

Domnitorul Moise Movilă (1630-1631), l-a readus în scaunul de la Rădăuţi pe Evloghie. Acesta a păstorit până în anul 1629, când s-a retras la mănăstirea Solca.

† Anastasie I. (17 iulie 1639 - 5  iul 1644)

Avea metania la mănăstirea Moldoviţa. Episcopul Anastasie a primit în 13 iunie 1641 dimpreună cu ceilalţi chiriarhi ai ţării moaştele Sf. Cuv. Paraschiva. A luat parte în anul 1641 la sinodul din Iaşi. În a doua jumătate a anului 1644 a fost mutat în scaunul vlădicesc de la Roman, unde rămase până la anul 1648, când se retrase la Moldoviţa, unde a răposat şi a fost înmormântat.

† Ştefan (1644-1646)

El a subscris în 2 iunie 1645 dimpreună cu ceilalţi chiriarhi ai ţării o scrisoare de recomandare pentru Orest, fostul episcop al Transilvaniei, către ţarul Rusiei Alexie Feodorovici Romano. În noiembrie Episcopul Ştefan se pare că a adormit în Rădăuţi, unde a fost şi înmormântat.

† Teofan II. ( 8 iunie 1646- 5 iulie 1651)

Avea metania la mănăstirea Putna şi este amintit într-o notiţă finală scrisă în 8 iulie 1646 pe un Tetraevangheliar copiat cu cheltuiala hatmanului Gavriil şi a soţiei sale Liliana  „în episcopia de Rădăuţi sub episcopul Teofan care a ieşit din sfânta mănăstire Putna”. El a semnat în 26 martie 1651 documentul prin care sus-amintitul domn supune mănăstirea Dobrovăţ mănăstirii Zografu de pe Sf. Munte, ultimul act în care este amintit.

† Iorest (1651-1656)

Avea metania la mănăstirea Secul, ajunse episcop de Huşi şi apoi de Rădăuți, amintit în această calitate în 6 septembrie 1655. S-a retras la mănăstirea Secu             unde este amintit în două acte din 1660 şi 1661 ca „fost episcop de Rădăuţi”.

† Sava (1656-1658)

Era de metanie din mănăstirea Putna şi a fost câteva luni episcop la Huşi. La începutul anului 1656 s-a strămutat la Rădăuţi, pentru ca la începutul anului 1658 să fie menţionat ca episcop de Roman.

Teofan III (1658- 1666/67)

Era de metanie din mănăstirea Putna. În anul 1657 era episcop la Huşi iar din anul 1658 la Rădăuţi. unde este el amintit deja în 10 mai într-un document de al lui Gheorghe Ghica Vodă. Este amintit în actele domneşti până la 18 octombrie1666. S-a retras la mănăstirea Putna, unde a trecut la cele veşnice în 1670, ca schimnic, fiind îngropat lângă altar.

† Serafim (11 aprilie 1667- 6 martie 1669)

Era de metanie din mănăstirea Agapia şi a fost mai întâi episcop la Huşi. Ca episcop din Rădăuţi a cumpărat în 28 aprilie 1667 o vie în Băiceani. Serafim a demisionat în vara anului 1669 şi s-a retras la mănăstirea Agapia.

† Teodosie (1669- 4 iulie 1671)

Știm foarte puțin despre acest episcop. În 1671, a fost mutat la Roman.

Serafim  ( II. - 1671-1685)

A fost rechemat în scaunul de la Rădăuţi, şi se pare că numai în 1685 a făcut paretisis din scaunul episcopal, stabilindu-se la mănăstirea Mera din Vrancea. Ultima dată este amintit la 4 iulie 1688.

† Misail I. (1685-1689)

Avea metania la mănăstirea Secul. Este amintit ca participând la Divanul domnesc din 4 mai 1686, care a pus în bună rânduială prerogativele breslelor neguțătorilor. În anul 1689 a fost mutat la Episcopia din Roman.

† Laurentie (1689-1702)

Era de metanie din mănăstirea Bogdana şi este amintit ca episcop de Ră­dăuţi în 23 noiembrie 1687 într-un contract de vânzare. Laurentie trecu în anul 1702 la Episcopia Romanului, unde muri în decembrie 1706.