Sâmbătă, 9 august 2025, după înjumătățirea Postului Adormirii Maicii Domnului, pentru a intensifica urcușul duhovnicesc către cea numită „Maică a Vieții”, în Câmpulung Moldovenesc s-a organizat, pentru al doilea an, Procesiunea „Cinstind pe Maica Domnului” cu un odor neprețuit pe aceste meleaguri, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Rarău.
Donată după 1538 de însuși ctitorul așezării monahale din apropierea Pietrelor Doamnei, Petru Rareș, domn al Moldovei, icoana Născătoarei de Dumnezeu s-a făcut cunoscută în rândul locuitorilor din poienile și de la poalele Muntelui Rarău pentru mângâierea și ajutorul grabnic primit în urma rugăciunilor înălțate înaintea ei. Îngenuncheat în fața acestei icoane, Sandu Tudor, unul dintre inițiatorii mișcării de revigorare duhovnicească Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, cel care a devenit mai târziu părintele martir Daniil de la Rarău, a desăvârșit cunoscutul „Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu”.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, icoana a fost adusă în „străvechea vatră românească de datini și virtuți”, cum este descris orașul de la poalele Masivului Rarău, din nordul Carpaților Orientali, încă de vineri, 8 august 2025, și așezată în Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, pentru a da posibilitatea cât mai multor credincioși să se închine, îndeosebi celor care nu se încumetă să urce la mănăstirea ce străjuiește coama Rarăului.
La ceas de Vecernie, când munții falnici încep să drămuiască lumina soarelui, pornind de la biserica în care a poposit peste noapte, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost purtată în procesiune pe străzile orașului Câmpulung Moldovenesc, pe un traseu punctat de șase opriri în locuri importante ale municipiului. La fiecare oprire s-au rostit ectenii, răspunsurile fiind date de grupul vocal al Parohiei „Nașterea Maicii Domnului” Câmpulung Moldovenesc, dirijat de doamna preoteasă Marcela Norocel. Preoți ținând în mâini Sfânta Evanghelie au așteptat în dreptul bisericilor păstorite, pe parcurs alăturându-se și numeroși credincioși, localnici, din împrejurimi ori iubitori ai muntelui aflați în trecere.
Duiosul sunet al buciumelor mânuite cu măiestrie de iubitori mai tineri ori mai vârstnici ai acestui instrument unic a dat de veste locuitorilor să-și primenească gândurile, omul și lemnul unindu-și glasul pentru a aduce slavă Creatorului lor.
Alaiul a fost deschis de tineri bucovineni cu drapelul României, care au fost urmați de copii și tineri în port național. Nu au lipsit gospodarii Bucovinei, unii dintre ei purtând cruci procesionale și prapuri bisericești în mâini. Copii și tineri de la parohiile din oraș și împrejurimi, dar și maici de la mănăstirile din zonă au purtat flori în mâini, îndeosebi crini, în cinstea Împărătesei cerurilor, umilă mulțumire pentru multele fapte minunate săvârșite de-a lungul timpului prin icoana ei.
Calea a fost luminată de torțele aprinse ale militarilor de la Unitatea Vânători de Munte nr. 17 „Dragoș Vodă” Vatra Dornei și ale militarilor pompieri de la Detașamentul de Pompieri Câmpulung Moldovenesc. Din cadrul procesiunii au mai făcut parte elevi de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” și reprezentanți ai Ocolului Silvic „Silva Bucovina”.
Preoții de mir din întreg protopopiatul au împodobit alaiul, urmați de diaconi care au tămâiat înaintea icoanei înconjurate de trandafiri și crizanteme albe, hortensii albastre și delicate roze.
Comoara Rarăului, purtată cu multă dragoste și evlavie de tineri câmpulungeni a fost însoțită de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, de pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, de domnul Mihăiță Negură, primar al municipiului, și de stareți și starețe de la mănăstirile de pe aceste meleaguri. Numeroși credincioși au întregit soborul cinstitorilor celei ce cu inimă de mamă este grabnic ascultătoare a rugăciunilor așezate cu credință și nădejde la picioarele ei, prin mijlocirea înaintea Multmilostivului ei Fiu, Mântuitorul Iisus Hristos.
Pe tot parcursul procesiunii, clerici, monahi și mireni au adus, în taină ori în cuvânt rostit, prinos de rugă și recunoștință către Fecioara neînseratului veac și Maica Luminii, mulțumindu-i pentru toate binefacerile primite și nădăjduind în ajutorul ei, atât în vreme de liniște, cât și la ceas de încercare.
Icoana a fost întâmpinată cu multă emoție la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, fiind așezată în mijlocul naosului, sub turla din care veghează Hristos Pantocrator.
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul le-a vorbit celor prezenți despre importanța participării la astfel de procesiuni, o formă de mărturisire și trăire vie a credinței creștine, precum și despre rolul deosebit al Maicii Domnului în viața noastră.
„Toți trebuie să ne punem un semn de întrebare asupra vieților noastre. Cum suntem noi în fața Maicii lui Dumnezeu? Într-una din cântările pe care le am auzit în timpul acestei procesiuni, o cântare din evlavia poporului în cuvinte simple, se spune: Nu lăsa, măicuță, să pierim pe cale, că noi suntem fiii lacrimilor tale. De ce fiii lacrimilor? (…) De ce lăcrimează Maica Domnului? (…) Cum să nu plângă atunci când se uită la noi, la lumea în care trăim? Ea, care a născut pe Cel Care a adus pacea pe pământ, ce vede aici, la câțiva kilometri de granița noastră? Pace sau război? (…) Ea, care a fost ascultătoare de Dumnezeu Tatăl, cum să nu se întristeze atunci când vede atâta neascultare în lumea care se numește creștină? Neascultarea copiilor față de părinți, neascultarea noastră, a tuturor, față de cele pe care le auzim la biserică, neascultarea față de poruncile, față de legile lui Dumnezeu, ea, care a fost atât de smerită încât nimeni pe lumea aceasta, purtător de trup, om fiind, n-a ajuns la o atât la o atât de mare smerenie, cum să nu se întristeze când vede în jur, când vede în noi atâta mândrie, atâta aroganță, atâta egoism. (…) Să nu uităm cum putem să o cinstim pe Maica Domnului, să ne pregătim pentru mare sărbătoare a Adormirii ei prin continuarea perioadei de postire, prin spovedanie, prin primirea Sfintei Împărtășanii. Iar această călătorie în rugăciune, pe care am făcut-o în această după amiază cu icoana Maicii Domnului, să așeze în sufletele tuturor har și binecuvântare, smerenie și ascultare, dorință de a ne îndrepta viața și de a fi asemenea ei, adică să fim copiii ai Maicii celei Preacurate. Amin.”
Părintele Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru că a binecuvântat organizarea, pentru a doua oară, a acestei procesiuni, Preasfințitului Părinte Damaschin pentru calea rugăciunii străbătută împreună, părintelui stareț al Mănăstirii Rarău, protos. Dometie Furtună, pentru neprețuita bucurie de a aduce icoana în mijlocul celor care o iubesc atât de mult, autorităților locale care au sprijinit organizarea acestui eveniment deosebit și celor care s-au îngrijit ca totul să se desfășoare în cea mai bună rânduială.
Totodată, a mulțumit soborului de clerici, stareților, starețelor și întregului cin monahal prezent, militarilor care au deschis calea icoanei cu torțe și mai ales poporului bine cinstitor, venit de la mic la mare să o cinstească pe cea care ocrotește Țara Dornelor de aproape cinci veacuri.
După ce toți credincioșii prezenți s-au închinat cu pioșenie și nemărginită credință înaintea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, aceasta a fost urcată din nou în munte, în biserica Mănăstirii Rarău pe care o veghează de veacuri și unde îi așteaptă să se înalțe duhovnicește pe cei ce se avântă spre culmile care adeseori par că se fac culcuș cerului.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău
Cel mai de preț tezaur al Mănăstirii Rarău a fost adus din Sfântul Munte Athos de către voievodul Petru Rareș, fiind primită în semn de recunoștință pentru numeroasele danii făcute lăcașurilor atonite de ilustrul Mușatin, vrednic urmaș al domnului Ștefan.
Ea este pictată după modelul Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Iviron, aparținând tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Născătoarea de Dumnezeu este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng, în timp ce mâna ei dreaptă călăuzește ochiul privitorului spre El, Adevăratul Dumnezeu. Pruncul Hristos ține în mâna stângă un glob ce simbolizează lumea creată, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.
Mănăstirea Rarău a fost construită de Petru Rareș în apropierea unei vechi sihăstrii, întemeiate pe la sfârșitul secolului al XV-lea de călugărul Sisoe. Sfârșitul abrupt al primei domnii l-a determinat pe voievod să se refugieze dincolo de munți, în Transilvania, soția sa, doamna Elena (Ecaterina) Brancovici și cei trei copii adăpostindu-se pentru o vreme în schitul ascuns între crestele munților. Revenind pe tron, drept mulțumire pentru cumpăna trecută, domnul moldav a ridicat, în apropierea vechii sihăstrii, o mănăstire cu hramul „Sfântul Ioan Bogoslovul”. Potrivit unor mențiuni istorice, amplasamentul inițial era pe versantul dinspre Pojorâta. Ocuparea de către Imperiul Habsburgic a părții de nord a Moldovei, cunoscută ulterior cu numele de Bucovina, era sinonimă cu distrugerea ctitoriei domnești.
Obștea a fost salvată prin intervenția providențială a Maicii Domnului, care prin icoana sa i-a călăuzit pe monahii de atunci să treacă cu tot ce se putea lua pe partea cealaltă a muntelui, în zona liberă. Astfel, lăcașul monahal a fost ridicat din nou, fiind finalizat în jurul anului 1800, cu ajutorul familiei Balș, în dreptul localității Chiril, comuna Crucea, unde se află și astăzi. După vremuri mai grele ori mai ușoare, Mănăstirea Rarău a cunoscut o perioadă înfloritoare după anul 1950, când s-a bucurat de îndrumarea părintelui Cleopa Ilie, numit stareț al Mănăstirii Slatina. Intensa viață duhovnicească i-a atras atenția poetului și ziaristului interbelic Sandu Tudor, călugărit la Mănăstirea Antim cu numele Agathon; căutând isihia, după prima detenție (1949-1952) s-a închinoviat la Mănăstirea Rarău și a luat schima cea mare, devenind ieroschimonahul Daniil. După arestarea părintelui Daniil Sandu Tudor în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 începe prigoana împotriva mănăstirii, fiind amenințată din nou cu desființarea; prin Decretul 410 din 1959 este transformată în schit, neputând fi închisă, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului și prin curajul credincioșilor din zonă. În anul 1968, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, donată de Petru Rareș, a fost readusă în Rarău de la Mănăstirea Slatina de către egumen, ieromonahul Casian Frunză, și așezată în biserica veche, alături de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Bogoslovul (Evanghelistul).
În 1990 a fost ridicată din nou la rang de mănăstire, incinta fiind îmbogățită cu o nouă biserică, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sfințită la data de 17 septembrie 2000.
Dintre multele minuni dumnezeiești săvârșite prin mijlocirea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău amintim: mutarea în Moldova liberă a obștii și odoarelor Mănăstirii Rarău cu puțin timp înainte de a fi incendiată de armatele austriece, izvorârea de mir din icoană, salvarea după zece zile a celor șapte mineri blocați de o inundație într-o galerie din Munții Călimani, vindecări ale unor boli. Cea mai mare minune o reprezintă însă purtarea de grijă neîncetată de care se bucură toți cei care își pleacă genunchii în fața Născătoarei de Dumnezeu, vădită și în privirea plină de blândețe și dragoste a milostivei Măicuțe, ce pare că te urmărește oriunde te-ai așeza.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi