Ieri, 25 aprilie 2021, la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, în duminica a șasea din Sfântul și Marele Post, numită și Duminica Floriilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.
Slujba a avut loc pe scena amenajată în curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou. Răspunsurile liturgice au fost date de corul mixt al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, dirijat de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu.
În cuvântul de învățătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a prezentat o reconstituire, pe baza textelor scripturistice, a Săptămânii Patimilor, nu înainte de a aduce în atenție cele trei momente în care Mântuitorul le-a vorbit apostolilor despre sfintele Sale pătimiri.
Înaltpreasfinția Sa a început descrierea primei zile, relatând și explicând momentele petrecute sâmbătă, cu șase zile înainte de Paștile iudeilor. „Sâmbătă 8 Nisan (1 aprilie), din anul 30 d.Hr., Iisus, părăsind Ierihonul, s-a dus în Betania, localitate situată cam la 3 km de Ierusalim, în casa lui Lazăr, „pe care îl înviase din morţi” (Ioan 12, 1). Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, în semn de aleasă recunoştinţă, au făcut cină. Masa se dădea în cinstea lui Iisus, dar şi a învierii lui Lazăr, care era printre cei care şedeau la masă cu Iisus (Ioan 12, 2). Maria, sora lui Lazăr, în timpul cinei, „luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului” (Ioan 12, 3). Prin fapta sa, Maria Îl recunoştea pe Iisus ca Mesia. Îl recunoştea în El pe Dumnezeu. Generozitatea Mariei exprimă recunoştinţa faţă de Acela care-i făcuse atâta bine înviindu-i fratele şi vestindu-i cuvintele vieţii veşnice.”
Despre evenimentele din cea de-a doua zi din săptămâna pătimirilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a prezentat înțelesul duhovnicesc al Intrării în Ierusalim a Mântuitorului. „Era un Ierusalim vinovat de omorârea propriilor proroci. (…) Sfântul Evanghelist Matei spune că ucenicii au adus lui Iisus o asină şi mânzul acesteia, peste care şi-au pus hainele lor drept aşternut (Matei 21, 7). (…) Asina simboliza poporul ales, iar mânzul, neamurile; acestea, spre deosebire de poporul ales, care se leapădă de Hristos, Îl primesc pe Hristos, spune Sfântul Nicolae Velimirovici. (…) Din ziua intrării Sale în Ierusalim, intrigile urzite până atunci împotriva lui Iisus au început să se intensifice. Era o primire din interes. Aşa se şi explică faptul că unii dintre ei – cei mai zeloşi, din care făcea parte şi Iuda – au fost indignaţi când au constatat că Iisus nu era interesat de tronul lui Israel ci mai mult de templu, pe care dorea să-l cureţe de lucrurile ce îl întinau.”
Continuând, Părintele Arhiepiscop a descris reacția pe care a avut-o Mântuitorul în momentul în care a descoperit cât de mult se schimbaseră cei care odinioară se aflau în templu. „Pentru ingrata lor atitudine, şi mai ales pentru că mai-marii transformaseră templul copilăriei Sale în peşteră de tâlhari, Hristos n-a fericit Ierusalimul, ci l-a plâns: «Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.» (Luca 19, 43-44). Lucru care de altfel s-a şi împlinit, în anul 70 d.Hr., confirmând – dacă mai era nevoie – încă o dată că Iisus a fost Mesia cel aşteptat. Ştiut este faptul că, după 143 de zile de asediu, început chiar de Paştile iudaice, în anul 70 d.Hr., armata romană, comandată de generalul Titus, a înfrânt rezistenţa iudeilor, distrugând oraşul în totalitate, încât, potrivit profeţiei, nu a mai rămas piatră pe piatră.”
În cele ce au urmat, Înaltpreasfinția Sa a adus în atenția credincioșilor prezenți toate evenimentele din perioada pătimirii, de luni până vineri, oferind astfel un punct de plecare celor care vor să cuprindă înțelesul sfintelor slujbe din această ultimă săptămână a postului, săptămână ce ne pregătește pentru marea sărbătoare a Învierii.
În încheiere, ierarhul a vorbit despre semnificația praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, îndemnându-i pe credincioși să iasă înaintea Mântuitorului Iisus Hristos și să primească în suflet lumina Lui. „Duminica Floriilor vrea să ne arate felul în care ar trebui să-L primim pe Hristos în sufletul nostru. Dacă cei din Ierusalim îşi aşterneau hainele, însoţite de ramurile de palmier, finic, măslin şi salcie, noi ar trebui să Îi aşternem înainte stâlpările virtuţilor noastre, dobândite peste an și mai ales în timpul Postului Mare. Primiți-l pe Hristos în cetatea sufletului frățiilor voastre pentru ca și Hristos să ne primească pe toți deopotrivă în cetatea plină de lumina Preasfintei Treimi din Împărăția lui Dumnezeu.”
La finalul Sfintei Liturghii, conform tradiției, credincioșii prezenți au primit ramuri de salcie special pregătite de preoţii şi diaconii Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou şi binecuvântate în cadrul slujbei de Părintele Arhiepiscop.
După aceasta, soborul, condus de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, împreună cu credincioșii, a înconjurat Biserica Sfântul Gheorghe din cadrul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, purtând în mâini ramurile de salcie sfințite, aducând aminte de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, primit fiind cu efemeră bucurie de cei care urmau să Îl răstignească.
Irina Ursachi
