- Așază-ți încă din tinerețe viața sub ascultare, precum Sfânta Matrona, și nu te teme dacă drumul tău este hotărât prin chemare și jertfă, întrucât ceea ce pare limitare devine în Dumnezeu lărgire a ființei.
- Folosește formarea ta duhovnicească drept temelie a întregii vieți, fiindcă anii trăiți în tăcere, în ascultări mărunte și în slujire discretă sunt rădăcinile din care apare rodirea de mai târziu.
- Îndrăgește participarea la slujbele Bisericii și pune început bun fiecărei zile prin întâlnirea cu Dumnezeu, urmând pilda Cuvioasei de la Hurezi, astfel încât ultima plecare să fie tot din fața altarului.
- Învață să conduci prin exemplu, nu prin autoritate impusă, deoarece adevărata stăreție nu este putere administrativă, ci iradiere de pace, discernământ și rugăciune.
- Nu deznădăjdui în boală, ci transformă suferința în strigăt smerit către Dumnezeu și către Maica Domnului, știind că vindecarea poate fi fie trupească, fie lăuntrică, dar niciodată fără sens.
- Fugi de patima înavuțirii, pentru a nu-ți împovăra inima cu grija de multe, amintindu-ți că atașamentul de lucruri slăbește libertatea iubirii.
- Rămâi statornic acolo unde ai fost sădit, pentru că fidelitatea față de loc și comunitate reprezintă o formă de jertfă care adâncește comuniunea și maturizează sufletul.
- Leagă sfatul de rugăciune și nu da îndrumări pe care tu însuți nu le-ai trecut prin inima ta și prin dialogul tău cu Dumnezeu.
- Pregătește-ți sfârșitul cu luciditate și pace, împacă-te cu toți, binecuvântează-i și predă-ți viața ca pe o ofrandă, nu ca pe o pierdere.
- Trăiește astfel încât ultimul tău cuvânt să fie laudă, căci dacă întreaga viață a fost orientată spre Dumnezeu, moartea devine doar intrarea în bucuria pe care ai invocat-o mereu în rugăciune.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților