- Rămâi fidel adevărului, chiar când lumea îl negociază, căci, într-o cultură relativistă, adevărul nu se adaptează presiunii, ci se trăiește.
- Nu te teme să fii diferit atunci când conștiința ta cere asta, ci urmează exemplul Sfântului Luca, fiindcă a rămâne drept într-o lume strâmbă e un act de sănătate morală, nu de inadecvare.
- Acceptă cu demnitate suferința nedreaptă, fără a te lăsa înfrânt interior, asemenea mărturisitorului doctor, deoarece în tumultul actual discernământul se naște în liniștea unirii cu Dumnezeu.
- Păstrează-ți libertatea interioară, chiar dacă cea exterioară îți este răpită, transformând nedreptatea în prilej de epifanie interioară.
- Nu renunța la identitatea ta pentru avantaje trecătoare, ci prețuiește-ți rădăcinile, apărând binele comun, fie și cu jertfă personală.
- Fă din fidelitatea față de adevăr o formă de asceză lăuntrică, citind lumea prin prisma Scripturii, nu Scriptura prin ochiul intereselor lumii.
- Fii un om al integrității în spațiul public, sprijină-i pe cei care nu își pot face auzită vocea și lasă harul să-ți fie algoritm existențial, precum ierarhul cel milostiv.
- Nu transforma credința într-un pretext, ci într-un mod de viață, deoarece un crez asumat superficial produce confuzie; doar credința trăită profund luminează.
- Fii „icoană a adevărului” pentru ceilalți, nu doar apărător al lui, pentru că adevărul mărturisit fără transfigurare personală rămâne doar la nivel de concept, fiind golit de sens.
- Privește sfârșitul ca pe o trecere în plinătatea libertății, întrucât moartea nu este înfrângere, ci desăvârșire, biruința care se ascunde sub tăcere.
