Preacuvioșiile și Preacucerniciile Voastre,
Excelențele și Domniile Voastre,
Stimați invitați,
Dragi elevi,
Orașul nostru se mândrește nu doar cu așezăminte culturale, obiective istorice, biserici mai vechi ori mai recente. Suntem preocupați nu numai de trecut, ci și de prezent – iată, de pildă printr-un spital județean devenit Spital clinic de urgență, sau prin promovarea turismului, inclusiv printr-un aeroport care își extinde adresabilitatea. Dar, deopotrivă, și poate mai cu seamă, ne îngrijim de zilele ce vor veni. Prin atenția pentru educația tinerilor și prin grija pentru cei în vârstă ori cei în neputință. Acestora din urmă le sunt dedicate cele două noi așezăminte medicale, al căror început „vizibil” se pune acum: Centrul pentru seniori și Centrul de îngrijiri paleative.
Momentul solemn la care suntem părtași este semn al lucrului bun făcut împreună. În Hrisovul citit adineauri, au fost amintite doar câteva dintre persoanele care au gândit, au lucrat, au bătut la uși, au sperat și ne-au adus până în această etapă. Dar împreună-lucrarea lor, și a altora bineînțeles, se cere concretizată, dinamizată și replicată. Iar prezența Domniilor voastre ne încurajează că așa va fi. De aceea, permiteți-mi ca, în numele IPS Părinte Arhiepiscop Calinic, să vă adresez, cu anticipație, mulțumiri pentru susținere și împreună lucrare și pe viitor. Pentru că acesta ne este crezul adânc: punerea împreună a duhului și a mâinilor, din partea Bisericii și a autorităților administrative, medicale și sociale atrag, cu prisosință, binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dați-mi voie să mai dau glas unui gând răzleț: nu pentru reclamă ori pentru vreun scop ascuns se ridică aceste centre, alături de cele existente deja în rețeaua social-filantropică a Arhiepiscopiei noastre. Altele sunt rădăcinile inițiativei noastre. Nu poți trăi liniștit știind că există bătrâni care nu mai au pe nimeni sau părinți uitați de copiii. Lor cine să le amintească că nu sunt cu totul părăsiți? Și cine să le mângâie frunțile brăzdate? Și nici durerile crâncene ale celor cu boli prelungite sau terminale nu te pot lăsa indiferent, decât dacă inima îți este de piatră. Știm, pentru ei se cere multă dedicare și suflete care au aripi de îngeri, dar puternic este Dumnezeu în a ni-i descoperi și pe aceștia. Și mai este ceva: suntem chemați și să creăm exemple că da, se poate. Că astfel de gesturi se cer multiplicate. Că astfel de centre, fie în grija Bisericii, fie inițiative private sau coordonate instituțional, sunt încă insuficiente. Și că, bună voire adăugată la inițiativă, mai amplă, ori pe plan local și chiar personal, aduce încă un plus de alinare și o rază de lumină pe chipuri și vieți cernite.
În prag de sărbătoare a Nașterii Domnului, și cu amintirea și a acestui moment, mă rog lui Dumnezeu să răsune cât mai cu putere îndemnul colindului: „Și-acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun / Dar nu uita, când ești voios, române să fii bun”!
Vă mulțumesc.