Cuvânt la înmormântarea Preacucernicului Preot Șerban Mihordea (1935-2021)

    Anii mulți pot fi o povară. Și pentru cel ce-i duce și pentru cei ce-l înconjoară. E greu din afară să evaluezi, să cântărești, să te pronunți; adevărul se simte, se trăiește și se mărturisește dinlăuntru, acolo unde noi, cei din exterior, nu avem acces. 
Dar anii mulți pot fi și o binecuvântare. La fel, pentru cel ce-i duce și pentru cei din jur. Adăstarea în preajma oamenilor care au adunat nu doar ani, ci și experiență în acești ani ce este altceva decât un mare câștig?! O infuzie de înțelepciune! O binecuvântare, de care ar fi mare greșeală să nu „profiți” (în sens bun) și pentru care să nu fii recunoscător, Domnului, și celui lăsat de el ca izvor și icoană pentru tine. „Cât este de frumoasă la cei bătrâni înțelepciunea și la cei mari înțelegerea și sfatul! Cununa bătrâneților este cunoașterea multor lucruri și mărirea lor, frica Domnului” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 25, 7-8).
    Și anii mulți ai părintelui Șerban Mihordea au fost nu doar mulți (peste 85), ci și ani plini și nu lipsiți de necazuri. Nu doar din mulțimea lor s-a născut înțelepciunea, ci mai ales din conținutul lor, din ceea ce ei au cunoscut ca viață primită, trăită, depășită, împlinită și iată, acum, în pragul de a fi evaluată de Dreptul Judecător.
    Era într-o joi, când în ziua de 7 noiembrie 1935, în satul Lățești, jud. Vaslui, Șerban a venit pe lume din dragostea părinților săi Ilie şi Catinca-Profira. Vor fi în total 6 frați, patru fete si doi băieți. La 15 ani, după școala primară din satul natal şi școala elementară din orașul Murgeni, continuă studiile la Seminarul Teologic din Roman, care a fost transferat un an mai târziu la Mănăstirea Neamţ.
    Dar acum încep necazurile mari. Stăpânirea comunistă recent instalată va produce un adevărat calvar familiei Mihordea; și nu numai acestei familii, ci prigoana s-a abătut asupra vrednicilor gospodari din întreaga țară. Tatăl lui Șerban a fost arestat, fiind declarat chiabur, casa i-a fost naționalizată şi transformată în cămin cultural, copiii – din care trei sub 14 ani – rămânând pe drumuri. După trei ani de detenţie politică la Canalul Dunăre – Marea Neagră, tatăl său a fost eliberat, însă a murit la scurt timp, în casa părintească pe care a reușit să o recupereze prin decret de stat. 
    Eliberarea tatălui a coincis cu absolvirea de către Șerban a Seminarului Teologic. Dorul de a-L sluji pe Dumnezeu l-a determinat să continue studiile la Institutul Teologic din București, ca bursier al Episcopiei Romanului și Hușilor. Dar necazurile l-au urmărit și acum. Deși eminent absolvent al Facultății de Teologie, Șerban Mihordea nu a fost primit nicăieri. Vremuri grele, și nu întotdeauna cu putința de a ajuta pe toți, ca atare vremuri greu de judecat acum, de departe! 
    Dar Dumnezeu are planurile Sale și valorifică toți talanții dați unui om. După stagiul militar, tânărul Șerban Mihordea a fost angajat la Ansamblul Ciprian Porumbescu din Suceava, pe postul de tenor. Se va căsători curând, în 1963, cu Didina, născută Doboş, din Ilişeşti, jud. Suceava, chimist la Staţiunea Experimentală din Suceava, în prezent pensionară. Dragostea lor a rodit doi copii – Daniela, economistă, căsătorită cu Radu Trușcan, medic legist în Suceava și Tiberiu, preot la această biserică și medic, căsătorit cu Mihaela, de profesie medic. S-au jucat pe genunchii bunicului trei nepoți: Cristiana-Sophia și Andrei, studenți la Facultatea de Medicină din Cluj și Alexandru-Ioan, stabilit în București, de profesie economist, angajat în domeniul bancar.
Revenind la anii de la începutul căsniciei, în scurt timp va fi angajat în postul de ghid turistic; timp 10 ani (1964-1974), teolog totuși fiind, a activat la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, în această slujire, cinstind pe Sfânt, și primind pelerinii care doreau a cunoaște istoria și duhul acestui loc.
    Preoția o va primi târziu, când vremurile s-au mai potolit. În 74, deci la aproape 40 de ani, va fi hirotonit preot pe seama parohiei Bisericii Sfântul Gheorghe din Sadova — Câmpulung Moldovenesc. Aici a activat timp de cinci ani, în care a ctitorit o frumoasă clopotniță, fiind în același timp și secretarul Protopopiatului Câmpulung. 
Din 1979 a slujit ca preot II la parohia Bisericii Sfântul Nicolae din Suceava, unde ulterior devine preot paroh între anii 1985-2010. În paralel a deținut și funcția de protopop misionar al Protopopiatului Suceava. 
La vârsta maturității fiind, s-a îngrijit cu devotament exemplar de numeroșii enoriași care îi căutau sfatul şi îndrumarea duhovnicească. Dar şi de tot ce înseamnă grija pentru o biserică monument istoric, categoria A. Tot prin implicarea sa, a celorlalți slujitori și a credincioșilor darnici și harnici de aici au fost ridicate încă două construcții noi, lumânărarul (2002) şi camera mortuară (2003).
    Lucrarea duhovnicească a părintelui Șerban este, așadar, rodul lucrării minunate a lui Dumnezeu în viața unui om chiar și atunci când acesta este încercat. Nu a fost o viață lină, ci plină de suișuri și coborâșuri. Ca și psalmistul oarecând și părintele Tiberiu a zis, și zice și acum: „Ne-ai cercetat pe noi Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum le lămurește argintul. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă, pus-ai necazuri pe umărul nostru; (…) trecut-am prin foc și prin apă, dar ne-ai scos pe noi la odihnă” (Psalmul 65, 9-11). Dumnezeu când ceartă, cercetează. Cursa și necazurile aduc lămurire. Ne lămurim noi, de noi înșine. Ne curățăm de zgură. Nu mai deținem noi controlul, dar asta ne leagă mai mult de Domnul. Și ce vine după aceasta? Odihna. Odihna nu aici, odihna de dincolo. Căci după anii din urmă, parcă și mai grei de boală cruntă, vine așteptata odihnă. Anii mulți, anii plini, anii rotunzi se înfățișează înaintea Domnului pentru odihnă. Iar pentru cei din jur, pentru cei ce l-au cunoscut, devin, cu asupră de măsură, izvor de înțelepciune, izvor de binecuvântare.
    Primește Doamne, sufletul mult ostenit al robului și al slujitorului Tău, preotul Șerban.
    Primește, Doamne, jertfa celor care au stat alături de el, în momentele mai grele. Și pun-le alături de jertfa părintelui, de o viață întreagă.
    Mângâie pe cei ce sunt nemângâiați. Trimite har bogat părinților care rămân, pe mai departe, slujitori aici, pentru credincioșii pe care i-a păstorit părintele Șerban.
    Iar lui îi dăruiește, rugămu-ne, Doamne, împreună ședere cu sfinți și sfințiții Tăi slujitori. Părtaș să fie la Liturghia cea veșnică din Împărăția Ta.
Și neîncetată să-i fie, Doamne, pomenirea, aici și sus în ceruri. Amin.

† Damaschin Dorneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

Leave a Reply