Cuvânt la înmormântarea maestrului George Sârbu (1937-2022)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Distinse oficialități,
Îndurerată familie,
Stimați reprezentanți ai folclorului bucovinean,
Iubiți credincioși,

Hristos a înviat

Sunt ultimele zile din cele 40 până la Înălțare când mărturisim, prin acest salut, credința nu doar în Învierea Domnului Iisus Hristos, ci și credința noastră în ceea ce tot timpul renaște, în ceea ce e veșnic viu, în ceea ce dăinuie și după moarte. Dumnezeu l-a chemat la sine pe robul Său, pe credinciosul robul Său George Sârbu, tocmai în aceste zile, pentru a ne reaminti, încă o dată, și prin aceasta, cât de mult domnia sa a ținut să nu se piardă, ci să fie vii, creațiile populare care, fără de el, riscau a muri. Iar plecarea sa la Domnul, în văzduh de Înviere, ne va aduce aminte că suntem mandatați, mai cu seamă noi, cei din Bucovina, a-l avea viu, a-l face viu, a-i ține vie lucrarea și moștenirea.

Cât de multe cuvinte frumoase nu s-au rostit, nu s-au scris nu s-au gândit în aceste zile despre maestrul George Sârbu! A relua, în amănunt, biografia sa va rămâne pe seama celor care vor adăuga o pagină nouă la istoria folclorului muzical din aceste ținuturi; lucrarea „de stat” (licența) a tânărului, autodidactului și timidului George Sârbu de la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1973), „completată” pe viu până în pragul lui mai 2022, își va primi, acum, fila de final.

Pe această ultimă filă, înainte de a da trupul țărânei, aș vrea să ne aducem aminte cu ce merge sufletul lui înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, și pentru ce-i este recunoscătoare Bucovina, maestrului George Sârbu.

Îi mulțumim pentru că s-a supus proniei cerești ca aici, în Bucovina, să aducă ramuri bogate „tulpinița” sa – cum se rostea el, gingaș, – răsărită în Botoșaniul megieș, într-o zi de 5 a lui făurar acum 85 de ani. Din dulceața glasului mamei Margareta și din dragul de cânt al tatălui Ioan (și al fratelui acestuia, bun organizator al orchestrei „Garofița” din Botoșani) a învățat copilul George de doar 4-5 ani, să iubească folclorul, să conducă – la 18 ani – o formație de folclor, să culeagă folclor și să scrie orchestrații în timpul stagiului militar (la Clubul Unității și Ansamblul Estrada al Regiunii a II-a militare din București, unde a și primit premiul I ca solist instrumentist, la acordeon).

A primit, cu drag, la cererea insistentă a Forului Cultural al Regiunii Suceava, să onoreze Ansamblul de cântece și dansuri „Ciprian Porumbescu” – astăzi Ansamblul artistic profesionist „Ciprian Porumbescu” – din Suceava, la a cărui Orchestră populară, în 1964, va fi numit dirijor.

Bucovina îi mulțumește pentru readucerea pe scenă a instrumentelor arhaice bucovinene, pentru tot folclorul tipic acestei zone etnografice pe care l-a cules și publicat (însumate, peste 5000 de piese). Îl înconjoară acum, de față prezenți sau în duh de comuniune, cu adâncă recunoștință, pe mentorul, pe prietenul, pe părintele lor soliști precum Sofia Vicoveanca, Ștefania Rareș, Mioara Velicu, Laura Lavric, Margareta Clipa, Mariana Lungu, Alexandru Havriliuc, Leonard Zama, dar și ceva mai tinerii George Finiș, Lucica Păltineanu, Dana Dăncilă și alții și alții, talente descoperite cărora le-a vegheat creșterea și drumul. Cu alții, se va întâlni de acum Dincolo, unde îi vor cânta, în unime de alt glas, lui Dumnezeu: cu Anton Achiței, cu Mina Pâslaru mierlă a Sadovei sucevene, cu Alexandru Bidirel, ultim lăutar al Bucovinei, ori cu cavalul și cimpoiul lui Silvestru Lungogici. Îi vor mulțumi, acum față către față văzându-se în viața și cântecul fără sfârșit, și folcloriști ale căror colecții au fost repuse de domnia sa în circulație: Constantin  Brăiloiu, Alexandru Voevidca, Theodor Burada, Alexandru Vasiliu Tătăruș ori preotul Simeon Florea Marian.

Duhul cuminte și dulce al Bucovinei s-a imprimat și pe mulțimea discurilor Casei de Discuri Electrecord, dar și s-a auzit, prin George Sârbu, și la alte orchestre, precum Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, Orchestra Plaiurile Bistriței din Bacău, ori Ansamblul „Ciocârlia” din București. Da, avem a ne mândri că folclorul bucovinean a răsunat în multe concerte susținute fie la Sala de concerte „Mihail Jora” al Societății Române de Radiodifuziune, fie la Ministerul Culturii și Cultelor, la Palatul copiilor, la Patriarhia Română ori la Muzeul Satului din București sau Suceava. Iar cântul bucovinean a bucurat și oameni din țări peste hotarele României, unde, sub bagheta maestrului, au fost susținute numeroase turnee (în Franța, Germania, Rusia, Grecia, Polonia, Italia, Iugoslavia, Republica Moldova, Nigeria, Congo, Ghana).

Îi vin alături, cu mulțumiri, și tinerele mlădițe ale Ansamblului de copii și tineri „Balada”, pepinieră pentru Ansamblul Ciprian Porumbescu, cu care tineri, din 1989 când a fost înființat, a înregistrat trei albume de folclor bucovinean și 9 albume de colinde pascale și de Crăciun. Și aici este momentul a aminti că vrednicul de pomenire părinte Arhiepiscop Pimen a susținut tipărirea acestor colecții de colinde corale, sub dubla egidă a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și Universitatea de Arte George Enescu din Iași. De ce? Pentru că și IPS Pimen și maestrul George Sârbu iubeau frumosul și acesta, frumosul, îi aduna împreună și făcea a se prețui, mult, reciproc.

Dorindu-se a se arăta recunoștința față de toate acestea, i s-au oferit maestrului George Sârbu mai multe distincții, a fost declarat cetățean de onoare al municipiului și al județului Suceava, Centrul pentru Susținerea Tradițiilor Bucovinene îi va purta numele, precum îi poartă numele și Fundația pe care a înființat-o în 2002; dar, cum cele din afară nu pot arăta întru totul ce simte inima dinlăuntru, tot de acolo, dinlăuntru, va izvodi recunoștința care îl va odihni cel mai mult.

De aceea, îi mulțumim acum, noi toți, dar mai ales domniile dumneavoastră, îndrăgostiții „specialiști” întru cele ale folclorului, pentru cele ce maestrul ne-a învățat despre cum să înțelegem folclorul. Și drept înțelegându-l, așa să-l păstrăm, să-l cultivăm și să-l dăm mai departe. În vreme de mult entertainment, maestrul George Sârbu ne readuce aminte că folclorul nu este simplu divertisment; că el este, la rigoare, altceva și decât muzica populară; că e mărturia tradițiilor, inclusiv religioase, dintr-o zonă sau alta; că folclorul nu este, până la urmă, al nostru, ci este „creația de geniu a oamenilor acestor pământuri”, că noi moștenim, mai mult decât creăm (și, o, cât avem de învățat din ceea ce înseamnă autenticul, tradiționalul, la firul ierbii folclor), iar moștenind, datori suntem a nu ascunde comoara și talantul (Matei 25, 14-30) și lumina (Matei 5, 14-16) în neuitare.

Compozitorul și dirijorul, folcloristul și rapsodul, George Sârbu, dar mai ales cugetul creștin al iubitorului de Dumnezeu George Sârbu ne învață că folclorul este „sfințit” de Dumnezeu și că aceste cântări – așa cum mărturisea – sunt de fapt, niște rugăciuni.

În acest duh de rugăciune îl însoțim acum la ceasul întâlnirii cu Dumnezeu. În duh de rugăciune și prețuire îl însoțiți dv, toți cei de față. Gând de recunoștință și de mângâiere îndreptăm, din partea IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, către soția maestrului, dna Elena Sârbu, către copiii Constantin-Cătălin, George-Mădălin și Oana-Maria, către ginerii părintele Bogdan, Cristi și Cătălin, către nepoții Rebeca, Andreea și Anda Elena și către strănepoții David, Patrick Efrem și Alexandra. Care și ei, alături de toți cei care l-au cunoscut, ori cu care a lucrat, îi mulțumesc și îi zic Dumnezeu să-l ierte.

Bucovina, maestre George Sârbu, ar zice unii că este mai săracă de acum; asta, e doar în parte adevărat. Așa cum mărturiseați, acum câțiva ani, ați fost ales de Dumnezeu ca „tulpinița” din Botoșani să aducă ramuri bogate, aici în Bucovina; cu aceste ramuri și flori și fructe neîncetat rodind, Bucovina va fi frumoasă și bogată. Nu sunteți doar „un măr în plus în livada țării”, cum iarăși, cu smerenie mărturiseați, ci de acum, sunteți rod frumos în grădina lui Dumnezeu, Care și El, Frumusețea cea desăvârșită, binecuvintează pe cei care iubesc și prețuiesc tot ce înseamnă frumos.

Și, în final, cade-se a aminti acum de un testament care se cere a fi împlinit. Mai ales acum. În 2018, la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou s-a făcut o primă pomenire, solemnă, a marilor rapsozi populari. Maestrul George Sârbu a fost cel care, din recunoștință față de înaintași, a lansat, prin aceasta, gândul unei zile naționale de comemorare a rapsozilor și interpreților populari. Mă gândesc ce bucurie ar fi ca acest gând să se întrupeze, și cei ce au această îndatorire să-l facă realitate. Și, oare, de ce nu această zi națională să fie tocmai în data de 27 mai a fiecărui an? Ne vom aminti atunci, nu doar de trecerea la Domnul a maestrului George Sârbu, ci, cu asupră de mulțumire, pentru tot ce a făcut domnia sa ca moștenirea celor dinainte să nu piară, ci să fie vie, să vieze, să învieze. Și să ne amintească această zi, că maestrul George Sârbu de aceea a trecut la Domnul în ultimele zile când celebrăm Învierea:

Pentru a putea spune, acum, și în orice an, nu doar Veșnică să-i fie pomenirea, ci și, cu multă nădejde și credință: Hristos a înviat!

† Damaschin Dorneanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

           

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.