Copiii lumii, la vremea cireșelor

Copile drag,

nici nu știi câtă emoție și câtă bucurie mă încearcă, așternând pe hârtie aceste gânduri, venite din suflet,  pentru tine.

Și mi-e tare drag să îți scriu mai ales acum, când încă mai miroase totu-a verde crud și când în aerul cald al serii se simte încă parfumul ultimelor flori de liliac, iar prin tihna cireșilor de mai pășește sfios anotimpul cel mai apropiat sufletului tău.

Vine pe furiș, aducând  firimituri de senin ce se ivesc dintre nori, adieri ușoare și plăpânde  și-ți  aduce, chiar din prima zi de domnie, un dar – o zi a ta. Ziua când universul uită de toate celelalte griji și te sărbătorește. Ziua în care, mai mult decât în celelalte, e vorba despre tine. Despre faptul că exiști, că ești bucurie și lumină și speranță, că ești încredințarea că mai avem o șansă să devenim mai buni, despre faptul că răspândești toată dragostea ce-ți freamătă în suflet, la tot pasul, prin lucruri mărunte, și despre faptul că-i înveți pe cei care au uitat să fie copii să-și ia răgaz și să-și amintească, sau să învețe de la tine.

Ți-am adus în  dar o poveste tare-tare dragă mie. Ce-ai zice să-i descoperim tainele împreună?

A fost odată, o copilă cu bucle aurii ca spicele de grâu și cu ochi mari și verzi de-ți era greu să nu te pierzi în ei. Și copila era toată numai zâmbet și bucurie. Găsea întotdeauna, chiar și-n cele mai  mărunte lucruri sau întâmplări, fire de poveste. Pentru că-i plăcea tare mult când mama îi citea povești. Îi plăcea să fie purtată pe tărâmul lor. Asculta cu sufletul la gură fiecare cuvințel al fiecărei povești și se visa alături de Feţi Frumoși și Ilene Cosânzene. Se  transforma în  prinţesă, se întâlnea cu împăraţi și împărătese, chiar cu vrăjitoarea cea rea și cu zâna pădurilor.

Își făcea scară din nădejde și credință, ca să poată ajunge până ȋn înaltul cerului, aflând cândva că acolo trăiește un moș cu barbă albă, care de mii de ani cioplește stele, și care-i va umple pumnul cu lumină, pe care, întorcându-se,  să o dăruiască, cu dragoste și bucurie aici pe pământ, celor care au nevoie așa de mare de ea.

Pășea în împărăţia vânturilor și a ploilor, le vorbea florilor și animalelor necontenit. Alerga după fluturi, râzând cu gura până la urechi și plângea după gărgărița care zbura din palma sa. Atingea, privind cu ochii ei senini și adânci, albastrul cerului și norii deopotrivă, încercând să le deslușească măcar o parte dintre mistere.

Și-n fiecare zi, la revărsatul zorilor o lua de la capăt, sculându-se  încredințată de faptul că mama o să o poarte în noua zi, prin poveștile rostite, pe  un nou drum de legendă și basm, dinspre răsărit spre miazănoapte, ce trecea peste câmpuri pustii și peste mări furtunoase, prin poieni și păduri scăldate-n lumină.

Şi credea cu tărie că  totul este adevărat. Și vă asigur că mai crede și acum și că ascultă cu jind, la fel ca odinioară, fiecare părticică a fiecărei povești. Și se străduiește să găsească în fiecare clipă, în fiecare rază de lumină și chiar în fiecare nor, nădejde, speranță și încredințare că se mai poate. Și-i place să creadă că poate să fie bucurie și că poate să aducă bucurie, așa cum mama și poveștile îi aduceau în copilărie.

Cu siguranța te întrebi cum pot să știu lucrurile acestea.

Le știu, pentru că acea copila cu bucle aurii de atunci, mi le șoptește. Pentru că acea copilă  sunt eu și pentru că ea îți scrie ție acum, din tot sufletul.

Și pentru că deja ai aflat cât de mult îi plăceau și îi plac poveștile și aventurile, ce-ai zice să-i povestești și tu?

Tare mult mi-ar plăcea  să aflu, ție ce-ți aduce bucurie și pe unde-ți zboară visele, mai ales de ziua ta.

N-o să-ți cer să-mi scrii o poveste, ci-ți cer să-mi trimiți o fotografie care să cuprindă toată bucuria copilăriei tale. Aceasta este adresa mea: [email protected]. Și-s convinsă că nu o să poată încăpea atâta gingășie, bucurie, drag, curăție și copilărie într-o singură fotografie. Dar am încredere în tine că o să faci o  treabă excelentă și că o vei purta pe copila cu bucle aurii pe tărâmul tău de basm, amintindu-i bucuria poveștilor.

Mi-a făcut plăcere să-ți vorbesc, copile drag!

Și mai ales să-ți povestesc despre aventurile fetiței cu bucle aurii și ochi verzi!

Sunt nerăbdătoare să ajung pe tărâmul tău de poveste.

Te îmbrățișez cu drag,

Bianca