Cinstiți părinți,
Stimate oficialități,
Doamnelor și domnilor,
Ce-I vom putea aduce, vreodată, vrednic lui Dumnezeu? Ca mulțumire, ca laudă, ca slăvire? Sunt firave și mult nedesăvârșite cele ale noastre. Și totuși, Dumnezeu primește orice, făcut de dragul Lui: și lumânarea de ceară curată, și darul de pâine și vin la altar, și rugăciunea smerită de acasă, și actul de milostenie în numele și după pilda Domnului împlinit. Printre acestea, la loc de mare cinste, ca formă de cinstire a lui Dumnezeu este și cântul. Muzica. „Aduceți Domnului roada buzelor voastre”, îndemna regele David, el însuși izvoditor de imnuri și interpret al lor din psaltirion, un instrument vechi cu coarde. Cântul închinat lui Dumnezeu este mai plăcut și pentru că vine dinlăuntru, nu din afară. Este vădirea simțământului lăuntric. Vibrație a inimii, nu doar virtuozitate interpretativă. Deși toate sunt de la Domnul – și de aceea îi dăruim „ale Tale dintru ale Tale” – în cântec mai ales se adaugă pe lângă dar, pe lângă talant, și revărsarea din plinătatea inimii. Nu cântăm numai cu gura, cu aparatul fonator; roada buzelor își are obârșia în cele dinlăuntru, ale inimii. De aceea, când inima nu a fost întru totul curată, mai ales după cădere, omul a simțit nevoia să aducă aceeași laudă, dar de data aceasta prin intermediul instrumentelor. Chiar dacă într-un registru diferit, oarecum puțin mai prejos, și muzica instrumentală încearcă să își atingă ținta: lauda lui Dumnezeu, dar și îmbucurarea oamenilor. Căci și un conținut nu eminamente bisericesc, ci din sfera laică – așa cum se spune – câtă vreme poartă pecetea bunei-cuviințe și exprimă sentimente umane precum dorul, tristețea, dragostea, bucuria, poate fi tot o laudă adusă Celui ce toate le-a creat, le poartă de grijă și prin ele, ne cheamă a ne ridica la El.
Pe de altă parte, concertul din seara aceasta susținut de Corala preoțească Ștefan Nosievici, ne invită a fi nu doar spectatori, nu doar asistenți, ci și participanți. În ce fel? În sensul că nu vor fi înșiruiri de piese, fie ele cântece patriotice, romanțe din repertoriul românesc sau străin, creații folclorice, populare sau culte, ci vom afla povestea din spatele fiecărei creații. Asculți altfel un cântec atunci când ești ajutat, pedagogic, să-i pătrunzi înțelesurile, obârșia și mesajul pe mai departe. Căci da, o piesă auzită ar trebui să treacă de la ureche la inimă. O melodie își împlinește scopul doar dacă este auzită – ce folos ar avea să rămână doar pe portativ și în culegeri? – dar nu doar atât. Ea schimbă ceva în mine? Ies altfel de la un concert? Ce provoacă în mine melodiile pe care le ascult? Delicatețe sau bădărănie? Sentiment de pace și siguranță, sau impulsuri de violență și frică? Un comportament atent, grijuliu cu semenii, sau infatuare, atitudine de superioritate și excludere a semenului?
Sunt pe deplin convins că piesele pregătite de corala noastră preoțească vor fi primite ca mângâietor balsam pentru suflet. Și că din bucuria audiției lor, inima va tresări și își va propune să devină ceva mai bună.
Însoțind micul meu cuvânt cu mesajul de binecuvântare și felicitare din partea părintelui arhiepiscop Calinic, vă invit, și eu, să ne deschidem ochii și urechile inimii. În taina ei, să vibreze și glasul și coarda, și cuvântul și mesajul mai profund. Fiți bucuroși în această seară! Momentele de adăstare de acest fel sunt tare binefăcătoare în căutarea de sens, de frumusețe, de lumină. De primiți luminile din cântul inimii (cum, inspirat organizatorii au numit concertul din seara aceasta), adânciți-le și dăruiți-le și altora! Atunci se va bucura, cu siguranță, și Dumnezeu.
Audiție frumoasă vă doresc.