Cercurile Pastorale din Protopopiatul Rădăuți desfășurate în luna august 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.

Cercul Pastoral Nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”

Duminică, 20 August 2023, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Tainei Sfântului Maslu, în Capela „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian”  din cadrul Spitalului  Municipal Rădăuți.

După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: Rolul bunicilor în formarea tinerei generații” și a fost susținută de către Părintele slujitor Negrea Bogdan de la capela mai sus-menționată.

Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:

Bunicii au fost şi poate încă mai sunt, pentru noi, acele persoane importante, trecute prin încercările şi provocările acestei vieţi, care au avut multe lucruri frumoase de povestit precum şi vorbe înţelepte spuse la momentul potrivit şi care nu de puţine ori ne-au copleşit cu daruri şi surprize oferite cu inima largă şi cu multă bucurie pe chip. Dacă ne întoarcem cu mintea în trecutul vieţii, cu siguranţă vom retrăi, cu mari emoţii amintirea acelor persoane dragi, a bunicilor, cu mâinile asprite de muncă, cu mers îngreuiat de ani cu faţa mereu luminoasa cu braţele mereu întinse să ne cuprindă la pieptul lor, căutând să ne ofere totul, necondiţionat, fără să ceară nimic în schimb. De asemenea,  menţionăm pe cei mai cunoscuţi bunici, trecuţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, pe Ioachim şi Ana, care au fost aleşi de Dumnezeu, să-i dea viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea prin care avea să se întrupeze Mântuitorul lumii.

Prin viaţa lor sfântă, fiind modele de încredere în voia lui Dumnezeu, de stăruinţa în rugăciune şi răbdare, bunicii după trup ai Domnului Iisus Hristos, au dobândit Împărăţia Cerurilor, veghind şi călăuzind paşii spre Viaţa veşnică, a tuturor celor care înalţă rugăciuni către ei. De aceea şi Sfânta Biserică Ortodoxă i-a rânduit ca ocrotitori ai familiei, iar fără pomenirea lor nu se încheie nici o Liturghie.

Rolul bunicilor evidențiat  în Sfânta Scriptură: În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, Regele Solomon, evidenţiază rolul bunicilor, de la care s-au primit învăţăturile cele bune, care s-au dat mai departe urmaşilor: „Ascultaţi fiilor învăţătura tatălui şi luaţi aminte  să cunoaşteţi buna chibzuială, căci eu vă dau învăţătura bună: Nu părăsiţi povaţa mea. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur şi cu duioşie iubit de mama mea”. (Pilde 4,1-3).

Reiese de aici moştenirea cea bună, transmisă între generaţii

În Noul Testament este binecunoscut mesajul Sfântului Apostol Pavel, către ucenicul său, Timotei care îl lăuda pentru credinţa sa puternică, moştenită de la mama şi bunica lui:„Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută care, precum s-a sălăşluit întâi în bunica ta Loida şi în mama Eunichi, tot aşa sunt încredinţat, că şi întru tine”.(ÎI Timotei 1,5).

Acelaşi apostol ne arată cum să procedăm atunci când poate apărea între persoanele  din generaţii diferite diferenţa în judecată credinţă sau opinie. Astfel, atunci când bunicii   s-ar putea să nu fie în pas cu mersul vremurilor, Sfântul Pavel ne învaţă: „Pe cel bătrân să nu-l  înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte”. (I Timotei 5,1). Ca o concluzie, am putea zice aici ca, râvna tinerilor are nevoie de experienţa bătrânilor. Când suntem tineri şi plini de putere, nu ştim întotdeauna cum să facem bine şi avem nevoie de sfatul celor cu părul albit.

„Dacă tinereţea ar şti şi dacă bătrâneţea ar putea”, erau cuvinte pline de Duh, rostite de părintele Arsenie Papacioc.

Ce le pot transmite bunicii, nepoților?

„Dragoste de viaţă, care să conducă la sete de viaţă. Trăire autentică, implicată, înflăcărată. Putere de a răbda, la trecerea prin încercări şi necazuri nădăjduind într-o izbândă finală. Conştiinţa că există o altă viaţă eternă, de dorit a fi în preajma lui Dumnezeu. Voioşie decentă. Privire înţeleaptă asupra lumii, în însoţirea cu cele bune şi cu vestejirea celor rele. Dragoste, respect faţă de ţară şi neam. Responsabilitate în toate câte le au de împlinit. Dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Cultura sa le fie o condiţie vitală. Să iubească frumosul din toată inima şi din tot cugetul lor.” Spunea Costion Nicolescu într-unn articol din cotidianul Lumina al Patriarhiei Române, din 28 iulie 2018.

Discuțiile au fost dirijate de părintele diacon misionar protopopesc Ioan-Alexandru Petrașuc. Notăm, din cadruldiscuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:

  1. Bunicii icoane vii ai rugăciunii. Mulţi dintre noi, pot da mărturie că L-au cunoscut pe Dumnezeu, prin prisma bunicilor. Bunicii sunt cei care prin exemplul lor au învățat pe nepoții lor prima îngenunchiere, primele rugăciuni dintre care amintim ,, Îngerașul” sau ,, Tatăl Nostru” și însemnarea cu semnul Sfintei Cruci. Este bine ca atât nepoții cât și proprii copii să își cinstească și respecte pe cei înaintați în vârstă.
  2. Înțelepciunea bătrânilor ne este tuturor de folos.

 De cele mai multe ori râvna tinerilor are nevoie de experiența bătrânilor. Este bine cât suntem tineri și plini de putere să ascultăm de sfaturile celor cu părul cărunt pentru a face totdeauna bine.

  1. Ioachim și Ana modele ai bunicilor autentici.

Viața lor sfântă plină de stăruință în rugăciune și răbdare a făcut ca aceștia să fie aleși de Dumnezeu pentru a da viață Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și cea prin care avea să se întrupeze Mântuitorul Hristos. Este bine ca viața și modelul Sfinților Părinți Ioachim și Ana să fie urmat de fiecare dintre noi pentru a devenii adevărați bunici creștini.

La finalul ședinței, s-au adresat mulţumiri și felicitări părintelui Bogdan Negrea pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”

Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, marți, 24 August, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Iacobești, comuna Măriței, Protopopiatul Rădăuți.

Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Maicii Domnului ,, Bucuria celor necăjiți” . Meditația intitulată „Rolul bunicilor în formarea tinerii generații”, a fost susținută de către Părintele Paroh Joltea Ifrim. Dintre subiectele temei abordate, s-au numărat și următoarele: păstrarea legăturii de comuniunii între diferențele de vârste, implicarea vârstnicilor în cultivarea vieții liturgice și a valorilor creștine ale tinerilor generații.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Biserica s-a preocupat încă din perioada apostolică de persoanele vârsnice, considerându-le nu o povară, ci un adevărat izvor de binecuvântare. Ceea ce învățăm noi este ceea ce am primit de la „Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” (Ieșire 3, 15). Binecuvântarea lui Dumnezeu prin cei vârstnici față de generația tanără este concretizată, la modul cel mai autentic, prin participarea lor la buna creștere a tinerilor, ei sădind în aceștia semințele ivite din „rădăcina înţelepciunii care nu are pieire” (Cartea ințelepciunii lui Solomon 3, 15).

Generațiile tinere nu trebuie să treacă cu vederea adevărata comuniune din Biserică între diferite generații: copii, tineri, adulți, vârstnici. Întreaga comunitate creștină este una în drum spre unica Împărăție a lui Dumnezeu. Ruperea comuniunii între generații este străină spiritualității ortodoxe. În acest sens, Sfantul Ambrozie al Mediolanului scria în Comentariul la Evanghelia după Luca: „În copilărie există un fel de bătrânețe respectabilă în purtări, iar la bătranețe o copilărie nevinovată”. 

Trebuie să întelegem că avem o mare îndatorire de a-i cinsti pe bătrânii noștri bunici și părinţi și a le asculta poveţele. Lucrul acesta trebuie să-l facem din iubire, nemaipomenind de faptul că ni-l cere Dumnezeu: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ (Ieşire 20, 12).

Afirmăm lucru acesta şi pentru realitatea tristă că din multe parohii tinerii au plecat şi am rămas cu cei mai în vârstă, bătrânei încercaţi de suferinţe şi cu dorul după copii în suflet. Iar în localităţile mari, unde există şi tineri, influenţa societăţii secularizate şi aşa-numitul conflict între generaţii îi fac pe tineri să nu le acorde atenţia cuvenită bătrânilor.

Mare importanţă au bunicii şi părinţii pentru viaţa noastră spirituală. S-o ascultăm, de exemplu, pe mama fraţilor Macabei dăscălindu-şi fiul: Fiule, fie-ţi milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni şi te-am alăptat trei ani şi te-am hrănit şi te-am adus la vârsta aceasta şi te-am crescut, purtându-te în braţe. Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoşti că din ce n-au fost le-a făcut Dumnezeu şi pe neamul omenesc asemenea l-a făcut (2 Macabei 7, 27-28). Bunica şi mama ne povestesc cum S-a născut Domnul Hristos în ieslea Betleemului, ne învaţă să colindăm, ne relatează Patimile cele înfricoșătoare din Vinerea Mare și ne luminează sufletul cu bucuria Învierii. Ele ne şi deprind să participăm la Denii şi la măreaţa slujbă de la Paşti. Ele ne învaţă să ne spovedim şi ne conving că în Sfânta Împărtăşanie e prezent chiar Hristos Cel înviat din morţi.

Totodată, menţinerea şi promovarea relaţiilor armonioase intergeneraţionale permite evitarea unor fobii şi conduite distorsionate la tineri şi la unii adulţi faţă de persoanele în etate, asigură formarea unei atitudini conştiente, responsabile şi adecvate faţă de procesul de îmbătrânire.

 

În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

  1. Bătrânilor li se cuvine cinste și respect pentru ceea ce înseamnă ei pentru cei mai tineri, pentru că prin viața lor culturală și spirituală sunt un model pentru generațiile următoare.
  2. Rolul bunicilor este unul esențial în dezvoltarea și educarea copilului fiind adevarate suporturi emoționale valoroase. Bunicii au avantajul că au foarte mult timp liber ceea ce înseamnă că pot avea grija de copil atunci cand părinții sunt ocupați cu joburile lor.

III. Menţinerea şi promovarea relaţiilor armonioase intergeneraţionale permite evitarea unor fobii şi conduite distorsionate la tineri şi la unii adulţi faţă de persoanele în etate, asigură formarea unei atitudini conştiente, responsabile şi adecvate faţă de procesul de îmbătrânire.

Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Joltea Ifrim – parohul Bisericii din Iacobești – pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.        

 

Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”

 

În data de  21 August 2023, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Gropeni comuna Bălcăuți, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Gheorghe Pelerinul a urmat meditația cu titlul: Rolul bunicilor în formarea tinerei generații” și a fost susținută de către Părintele Cîrstean Ioan-Petru, parohul bisericii din Gropeni.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Omul este direct legat de aproapele său, de societatea căreia îi aparține și de mediul natural în care trăiește. Relațiile lui cu acestea sunt influiențate de religiozitatea sa, care este expresia pe verticală a sociabilității lui. Când aceasta este înlăturată, sociabilitatea pe orizontală își pierde cea de a treia dimensiune, omul devine egocentric, viața socială sărăcește și grija față de mediul înconjurător dispare. Fenomenele acestea sunt deosebit de simțite astăzi, ca egocentrismul absolut, descompunere socială și criză ecologică. Consider că, prezența bunicilor în viața tinerilor are puterea de a echilibra lucrurile și de a corecta aceste derapaje cu care ne cofruntăm. Felul de a fi al omului trecut prin diferite experiențe de viață și copt în focul lor, insuflă în sufletele tinerilor aceea căldură a așezării tihnite, a păcii lăuntrice, a răbdării, și a legăturii sănătoase atât pe verticală cu divinitatea cât și pe orizontală cu semenii și mediul înconjurător. 

Viața capătă conținut social și, în același timp, teologic. Conținutul social nu este înțeles independent de cel teologic, după cum și cel teologic rămâne incert fără cel social. În momenul în care bunicii sunt adânc ancorați în viața eclesiologică, aproape cu certitudine că și copii lor dar și nepoții vor fii crescuți în Biserică, hrăniții fiind cu Trupul și Sângele Mântuitorului precum și cu Cuvântul dumnezeiesc. Vor fi curățiți și îngrijiți prin Sfânta Taină a Spovedaniei și vor acționa și lucra sub asistența Harului Duhului Sfânt. În aceste condiții bunicii, își asumă lucrarea apostolică, devin bineplăcuți lui Dumnezeu și împreună creatori cu El ,născând și crescând copii și nepoți sănătoși sufetește și trupește, oameni valoroși ai societății și creștini devotați Bisericii. Se constată faptul că în familiile în care chiar și numai un membru nu frecventează biserica, copiii, îl aleg drep model, și ușor, ușor se retrag și ei din viața bisericii, iar aceasta aduce consecințe grave: secătuirea vieții și ruperea legăturii cu izvorul Vieții, relații sociale și de familie dificitare, nu își găsesc nici un rost în viață, deznădejde și depresie. Atunci când unul sau ambii părinți șchiopătează în cele duhovnicești, rolul hotărâtor îl au bunicii, având misiunea de a îndrepta pe cât se mai poate acest comportament și de a-și salva nepoții de a nu sări în marea învolburată a lumii acesteia, ci de a rămâne în corabia Bisericii.

În sfârșit, omul este organic și inseparabil legat de întreaga omenire. Adevărul acesta este limpede înfățișat în Sfânta Scriptură și în Tradiția bisericească. Întâi de toate se semnalează aici păcatul strămoșesc și nevoia comună de mântuire, care îl leagă pe fiecare om în parte de întraga omenire. Pe de altă parte, este fundamentală în Noul Testament legarea directă a moralei de persoana lui Hristos, în Care este recapitulată și pusă în valoare întreaga omenire. Credincioșii sunt cuprinși în Trupul lui Hristos, Biserica, și devin mădulare unii altora. Astfel, omenirea multi-ipostatică se unifică după modelul Dumnezeirii Tri-ipostatice. În această perspectivă își găsește sensul real și viața credincioșilor ca membri ai familiei, societății și statului.

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

  1. Bunicii echilibrul nepoților și corectorii acestora

Prezența bunicilor în viața tinerilor are puterea de a echilibra lucrurile și de a corecta derapajele acestora cu care se cofruntă. Felul de a fi al bunicilor, trecuți prin diferite experiențe de viață, insuflă în sufletele tinerilor aceea căldură a așezării tihnite, a păcii lăuntrice, a răbdării, și a legăturii sănătoase atât pe verticală cu divinitatea cât și pe orizontală cu semenii și mediul înconjurător. Indicat este să acceptăm sfaturile și îndrumările celor trecuți prin viață pentru a trăi în pace, armonie și bună înțelegere.

  1. Viața bunicilor în strânsă legătură cu Biserica, va da naștere viitorilor creștini de mâine

Atunci când bunicii sunt adânc ancorați în viața eclesiologică, aproape cu certitudine că și copii lor dar și nepoții vor fii crescuți în Biserică, hrăniții fiind cu Trupul și Sângele Mântuitorului precum și cu Cuvântul dumnezeiesc. Vor fi curățiți și îngrijiți prin Sfânta Taină a Spovedaniei și vor acționa și lucra sub asistența Harului Duhului Sfânt. Astfel nepoții urmând exemplul bunicilor va face ca aceștia să devină sănătoși sufletește și trupește, oameni sănătoși ai societății și creștini devotați Bisericii.

  1. Exemple bunici modele demne de urmat

Sfânta Miriam, bunica Maicii Domnului. Mariam sau Miriam, este una dintre femeile care au fost, încă de mică, model de purtare și credință.  Un alt exemplu sunt bunicii Domnului Iisus, Sfinții Ioachim și Ana. Viața lor neprihănită și plină de rugăciune este bineplăcută lui Dumnezeu și de aceea El a lucrat prin trânșii mântuirea neamului omenesc. Astfel și ridicarea tinerei generații se poate face de către Dumnezeu prin bunici credincioși.

Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Cîrstean Ioan-Petru  pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.

 

Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”

 

În data de 17 August 2023, la Parohia ,, Sf. Prooroc Ilie Tezviteanu” din comuna Frătăuții Vechi, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Capră Ioan, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.

            Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Gheorghe Pelerinul, în biserica parohială. A urmat apoi meditația cu titlul: Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilorși a fost susținută de către părintele paroh Capră Ioan.

Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:

Amintirea bunicilor este una din cele mai frumoase amintiri cu care râmanem, pentru că ei sunt de fapt simbolul copilăriei fericite, fiind modele de hărnicie, credință, unitate și echilibru familial și social. Un vechi proverb spune: „Cine nu are bătrâni să-și cumpere”, înțelepciunea bunicilor și experiența lor de viată sunt neprețuite. Bunicii oferă familiei dragostea lor, bunăvoință, sprijinul, fără să ceară nimic în schimb, poate doar un gest, o vorbă tandră și protecție.

  1. Ce înseamnă să fi în chip firesc bunic

Ce înseamnă să fii în chip firesc bunic? O spune cuvântul. Bunicul și bunica se numesc așa pentru că sunt… buni! În unele locuri, chiar li se spune, și mai apropiat, bunul și buna. Dar, în general, se adaugă terminația duioasă, cu nuanță de diminutiv. În unele locuri, în Mărginimea Sibiului, de pildă, dar nu numai acolo, i se spune bunicului moșul. Aceasta arată și faptul că prin bunici se pătrunde mai adânc în spița neamului (al tău, al familiei și al nostru, al țării), ei știu mai multe și au timp mai mult de povestit. Căci bunicii sunt și oameni ai poveștilor. Cele prin care crește frumos sufletul puiului de om. Pentru copil orice poveste are o miraculoasă realitate. În plus, bunicii sunt mai înțelepți, în urma unei experiențe de viață mai bogate, dar și a stingerii multora dintre vanități. Iar înțelepciunea induce căldură și siguranță, o anumită ocrotire, la care aspiră orice copil. Comunicarea dintre bunici și nepoți este cu totul specială.

  1. Exemple de bunici creștini

Ziua de proslăvire a Sfinților Ioachim și Ana, bunicii după trup ai Mântuitorului Hristos, ne prilejuiește o întâlnire cu lumea minunată a bunicilor noștri. Când spui „bunici” mintea îți fuge către o lume plină de farmec, învăluită într-un parfum arhaic; un univers plin cu povești și obiceiuri care mai de care mai frumoase, privite astăzi, de multe ori, ca pe niște ciudățenii. Când spui „bunici” te referi cu precădere la inestimabilul tezaur de tradiții, credință și sfântă mărturisire. Cine a gustat din tainele satului românesc cunoscute în casa bunicilor, simte cum adesea îi răsună în adâncurile ființei, cu nespusă dulceață, cântece bătrânești, povestiri cu fantasme, întâmplări din războaie, datini, obiceiuri de la sărbători; toate la un loc, aflate în armonie cu Cerul, îţi umplu sufletul de mireasma trecutului.

Discuțiile care au urmat, pe marginea subiectului tratat, au fost dirijate de părintele coordonator Traian Molea, secondat de diaconul misionar protopopesc Ioan-Alexandru Petrașuc. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

  1. a) Mădulare vii ai biserii lui Hristos sunt bunicii. Bătrânii sunt izvoare ale înțelepciunii, ale cunoașterii, fiind plini de frumusețea blândeții şi a bunătăţii. Rolul lor în biserică este unul absolut necesar și în zilele noastre: „vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei”
  2. b) Chipul definit al bunicilor. Bunicul și bunica se numesc așa pentru că sunt… buni! În unele locuri, chiar li se spune, și mai apropiat, bunul și buna. Dar, în general, se adaugă terminația duioasă, cu nuanță de diminutiv. În unele locuri, în Mărginimea Sibiului, de pildă, dar nu numai acolo, i se spune bunicului moșul. Aceasta arată și faptul că prin bunici se pătrunde mai adânc în spița neamului (al tău, al familiei și al nostru, al țării), ei știu mai multe și au timp mai mult de povestit. Căci bunicii sunt și oameni ai poveștilor. Cele prin care crește frumos sufletul puiului de om. Pentru copil orice poveste are o miraculoasă realitate. În plus, bunicii sunt mai înțelepți, în urma unei experiențe de viață mai bogate, dar și a stingerii multora dintre vanități. Iar înțelepciunea induce căldură și siguranță, o anumită ocrotire, la care aspiră orice copil. Comunicarea dintre bunici și nepoți este cu totul specială
  3. c) Bunicii ca exemple de buni creștini. Transmiterea valorilor de credință se cuvine să fie una dintre componentele prime ale acestei blânde educații. Pentru ca bunicii să joace un rol în educarea religioasă a nepoților, trebuie, mai întâi, ca ei înșiși să fie înscriși în respirația liturgică, ancorați în viața Bisericii. Ceea ce, din păcate, este departe de a se petrece întotdeauna. Deprinderea de valori ale credinței se poate face prin practicarea rugăciunii de mici (îndeosebi rugăciunile cele de seară), prin lecturi de factură religioasă, fie ea directă sau indirectă, dar îndeosebi din Scriptură, prin mers împreună la biserică, atunci când se ivește prilejul.

Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Capră Ioan – gazda ședinței de la Parohia Frătăuții Vechi II și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.

 

Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 31 August 2023, la Parohia  Pogorârea Sfântului Duh din satul Hurjueni, comuna Gălănești , Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Ursulean Dumitru, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.

După săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor”.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

În Sfânta Scriptură se regăsesc numeroase menţiuni cu privire la bătrâneţe,

respectiv valoarea şi sensul acesteia, iar scopul prezentului articol este de a

expune, pentru început, o serie de astfel de versete, pentru ca mai apoi să privim

subiectul și prin perspectiva Sfinților Părinți, oferind pasaje din scrierile lor

exegetice, în care se apleacă asupra temei de față. „Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere este” (Ps. 89: 10, 11), spunea Psalmistul David, având ca sursă de inspirație o rugăciune alcătuită chiar de marele proroc Moise și oferind o radiografie necruțătoare, la o primă vedere, a stării trupești a oamenilor trecuți de această bornă a octogenarismului.

  1. Vârsta înțelepciunii

O altă perspectivă legată de povara vârstei înaintate o regăsim și la Fericitul

Augustin, cel care, la rândul său, a compus o tâlcuire a Psalmilor, iar la versetele

10 și 11 ale Psalmului 89 nu face altceva decât să se alăture celorlalți Părinți în a

exprima „scurtimea și suferința acestei vieți”, pentru cei care trec de vârsta de 80

de ani, viața devenindu-le „grea prin necazurile care se înmulțesc”. Totuși, Augustin remarcă faptul că „există și multe cazuri de oameni care și până la vârsta

bătrâneții au avut o viață grea și plină de boli și suferințe, iar, în sensul opus,

oameni care, deși sunt extrem de înaintați în vârstă, se bucură de sănătate și

viociune trupească”.

„Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori

după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta

bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată” (Cartea înțelepciunii lui Solomon 4:8, 9).

Sfântul Ambrozie al Milanului face referire la aceste versete în două ocazii, în

exegeza sa la cartea Facerii, mai exact cu privire la frații Cain și Abel, și apoi la

Patriarhul Avraam: „Cine nu ar fi de acord că adolescența și, în primul rând,

tinerețea însăși sunt agitate și sub impulsul multelor patimi? Sau că, atunci când

omul ajunge la o vârstă mai matură, de îndată ce perioada poftelor tinereții se

trece, aceasta lasă loc unei vieți liniștite și corabia sufletului ostenit ajunge la

limanuri stabile. Mișcările violente ale tinereții, așadar, sunt adormite de prilejul

liniștirii oferite de o vârstă înaintată“.

  1. Bătrânețe fericită

„Un om drept trăiește o bătrânețe fericită. Nu spune «îndelungată», ci

«fericită», deoarece dreptul trece prin viață și îmbătrânește cu bucurie. Nu la fel se întâmplă și cu vreunul din oamenii fără-de-Dumnezeu, oricât de îndelungată lear fi viața pe care ar trăi-o. De altfel, viața îndelungată le este comună atât oamenilor înțelepți, cât și nebunilor. Traiul virtuos, însă, se regăsește numai la cel înțelept a cărui «bătrânețe este lăudată și pentru care vârsta înaintată este o viață fără de prihană». Tot la fel se spune că «nici nu o măsori (bătrânețea) după numărul anilor, sau după căruntețea părului, ci după înțelepciune». Așadar, cel ce a fost înțelept în viața sa îmbătrânește frumos.”

Tema bătrâneții se regăsește și în Noul Testament, cu precădere în două epistole adresate de Sfântul Apostol Pavel lui Timotei și Tit. Aceștia doi, fiind hirotoniți episcopi, primul al Efesului și al doilea al Cretei, au primit numeroase povățuiri și îndemnuri de la Apostol prin epistole, dar și prin viu grai, cu privire la păstorirea credincioșilor din ținuturile ce le-au fost încredințate. Unul dintre  subiectele în legătură cu care Pavel i-a sfătuit pe Timotei și Tit a fost și cum trebuie să procedeze în legătură cu bătrânii și bătrânele din cetate.

            Discuțiile care au urmat pe marginea temei, au fost dirijate de către părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului, secondat de diaconul misionar protopopesc Petrașuc Ioan – Alexandru.

            Amintim câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:

  1. Rolul bunicilor este unul esențial în dezvoltarea și educarea copilului fiind adevarate suporturi emoționale valoroase. Bunicii au avantajul că au foarte mult timp liber ceea ce înseamnă că pot avea grija de copil atunci cand părinții sunt ocupați cu joburile lor.
  2. ,, Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere”  Explicațiile pentru acest fel de atitudine pot fi multiple. Una dintre ele ar fi că proverbul se referă la a prețui înțelepciunea care de obicei vine odată cu bătrânețea. Dacă un om însă își trăiește viața în nebăgare de seamă, adună doar ani, nu și înțelepciune.
  3. Pastorația preotului în parohiile cu preponderent persoane vârstnice.

Preotul, ca trimis al ierarhului în parohia încredințată lui spre păstorire, are,

mai înainte de toate, datoria de a se pregăti atât intelectual, cât și duhovnicește,

prin săvârșirea Sfintei Liturghii și a celorlalte sfinte slujbe, spre a fi într-o simțire

cu Hristos, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: nu mai trăiesc eu, ci Hristos

trăiește în mine (Galateni 2, 20). Astfel, în cadrul unei parohii cu preponderență

vârstnică, preotul este dator a fi răbdător, bun ascultător și solidar necesităților

duhovnicești ale acestora, întrucât se pot instala anumite neputințe trupești,

specifice trecerii anilor, sau afecte ce le pot leza trupul și sufletul.

Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Ursulean Dumitru pentru prezentarea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat

Misionar Protopopesc
Diacon Petrașuc Ioan-Alexandru