Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna mai întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În seara zilei de 15 mai 2023, în biserica cu hramul „Sfântul M. Mc. Gheorghe”, din municipiul Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie. Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfânților Cuvioși Părinți Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei.
După rânduiala de rugăciune, părintele Costineanu Mihai, preot paroh la biserica amintită a susținut referatul intitulat „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică”, din care cităm următoarele:
„Atitudinea variază în funcție de educația religioasă primită în copilărie, dar și de experiențele personale cu Biserica și slujitorii ei precum și de influența mediului social și cultural în care oamenii trăiesc. În general, persoanele vârstnice sunt mai conservatoare în ceea ce privește valorile și tradițiile religioase iar Biserica și preotul au o importanță mai mare pentru aceștia decât pentru alte categorii de vârstă. Mulți dintre acești oameni au crescut într-o societate în care religia ocupa o parte importantă a vieții de zi cu zi. Să nu uităm că majoritatea celor care au astăzi o vârstă înaintată au trecut prin schimbări majore în timpul vieții (perioada de persecuție adusă de regimul comunist), lucruri care au lăsat urme adânci în conștiința și ființa lor”.
După referat, părintele coordonator a invitat preoții membri să dezbată pe marginea subiectului prezentat de către părintele paroh. Astfel, în continuare, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian a precizat faptul că persoanele în vârstă sunt, în majoritatea parohiilor, cele mai prezente la slujbe și în viața Bisericii, spre care și se îndreaptă pastorația preoților mai mult, oameni care au ajutat și ajută bisericile, așa că se cuvine să-i prețuim și să le arătăm respect ajutându-i spiritual.
Părintele doctor Florescu Florin Vasile, de la parohia „Sf. Nicolae”, a afirmat faptul că atitudinea vârstnicilor diferă: sunt bătrâni care la 80 de ani au trecut la secte, despărțindu-se de Biserică, iar alții sunt pilde de viață duhovnicească. Atitudinea față de preot și Biserică la bătrânețe, ține foarte mult de atitudinea și atașamentul arătate înainte de această etapă a vieții. Oricum, pentru că oamenii sunt diferiți, pastorația lor este una personală. În prezent multe s-au schimbat iar ca să fi un bun păstor, trebuie să fi un bun păstor astăzi, adaptând metodele pastorale la actualitate.
Continuând această idee, părintele Grosu Gabriel a vorbit despre utilizarea mijloacelor de comunicare pe care și o parte din vârstnici le folosesc, pentru a le fi alături și pe această cale. De asemenea, a vorbit despre importanța vizitelor la domiciliu și oferirea de ajutor concret, în funcție de nevoi și implicarea tinerilor din parohie, care în felul acesta ar avea multe de învățat din întâlnirea cu cei în vârstă. A luat cuvântul și părintele coordonator al cercului zonal, preot doctor Macar Ilie, care l-a felicitat pe părintele Costineanu Mihai pentru alcătuirea referatului, care s-a încadrat la tema propusă dar în care a prezentat și atitudinea Bisericii față de vârstnici. Referindu-se la situația din parohii, a precizat că ne aflăm într-o adevărată noapte demografică, iar acest lucru este ușor de observat din raportul dintre botezuri și înmormântări. Așadar, avem o populație tot mai îmbătrânită, spre care trebuie să ne arătăm atenția.
În ceea ce privește atitudinea vârstnicilor față de Biserică, aceasta este una personală și diferită. Sunt bătrâni care au fost ostili față de credință dar care în ultima perioadă a vieții s-au apropiat de credință, au cerut să se spovedească și au plecat senini.
La final a luat cuvântul și părintele Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, care a apreciat referatul părintelui paroh și intervențiile părinților care au luat cuvântul. Tema este una actuală, iar subiectul unul de care trebuie să ne preocupăm. În ceea ce privește pastorația persoanelor vârstnice, mai sunt multe de făcut, uneori oamenii nu au nevoie de mult, ci mai ales de prezența și disponibilitatea cuiva de ai asculta și oferi un cuvânt bun dar și cele necesare. A amintit de grija pe care Arhiepiscopul Pimen o arăta față de cei bătrâni dar și dorința Înaltpreasfinției Sale de a se organiza mai bine asistența social în această privință.
La final, părintele paroh a mulțumit tuturor pentru prezență iar preoții au intonat imnul dedicat Maicii Domnului, „Îngerul a strigat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
Luni, 22 mai 2023, la biserica „Sf. Ier. Nicolae” a Parohiei Cojoci, comuna Crucea, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, cerc coordonat de către părintele Ungurean Radu, preot paroh la Parohia Crucea.
Conform tradiției locului, s-a săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui Dolgu Nicolae de la Parohia Broșteni I.
După rânduiala de rugăciune, preotul paroh, Scheuleac Nicolai, a dat citire referatului pregătit cu acest prilej, intitulat „Rolul cântărețului bisericesc în lucrarea pastoral misionară a parohiei: aspecte practice, inadvertențe și oportunități”, din care reținem următoarele idei: În trecutul Bisericii, cântărețul bisericesc (psaltul, cantorul sau dascălul) era un membru al clerului inferior, hirotesit de către episcop, potrivit canoanelor, căci nu oricui îi era îngăduit să cânte și citească în biserică. În prezent, hirotesia nu se mai practică, decât foarte rar. În unele situații „unii dintre cei ce cântă în biserică nu conștientizează îndeajuns că desfășoară o activitate liturgică, o lucrare sfântă, ce nu numai că nu poate fi comparată cu oricare altă profesie exersată în lume, ci mai ales, nu poate lua forme de manifestare ale altor arte lumești. Așa se face că în cadrul cultului divin public pe calea cântării, își fac apariția o serie de posibile practici și gesturi, străine cadrului eclezial, care tind mai degrabă să risipească duhul de rugăciune decât să-l susțină. Cu alte cuvinte, deviază sensul real al cântării liturgice, acela de a face o legătură între popor și Dumnezeu”. „Pentru a răspunde deplin atribuțiilor sale și obligațiilor, cântărețul trebuie să-și păstreze în sufletul său o conduită precisă, să fie un model pentru ceilalți, decent, modest și conștiincios și să aibă mai presus de toate un comportament creștin. În timpul slujirii sale în biserică, trebuie să participe la rugăciune, nu să caute să ofere o demonstrație a calităților sale vocale”.
După referat, părintele paroh a vorbit credincioșilor prezenți despre slujirea celor care ajută în biserică, dascăl și pălimar, care sunt binecuvântați să desfășoare o activitate deosebită, au parte de binecuvântare să slujească în Casa Domnului, iar acest lucru implică și responsabilitate.
A luat apoi cuvântul părintele Dolgu Nicolae, care l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul susținut în cadrul cercului pastoral. A oferit mai multe sfaturi duhovnicești credincioșilor prezenți, vorbind despre faptul că este foarte important ca tinerii și copiii să participe la slujbele bisericești, să fie încurajați să cânte la strană și în corul bisericii. Cântarea la strană este o dovadă de dragoste față de Sfânta Biserică, chiar și atunci când nu s-au urmat studii pentru aceasta. Dacă cei care cântă au și studii însoțite de talent, cu atât mai bine. Sunt parohii care se confruntă cu lipsa cântăreților la strană, iar acest lucru reprezintă o greutate pentru preot, în pastorația sa. A mai amintit faptul că este bine să fie încurajați băieții cu vocație spre a urma cursurile Seminarului teologic și, în general, toți copiii să vină la biserică, pentru a crește frumos.
La final, părintele paroh, Scheuleac Nicolai, a mulțumit în nume personal dar și în numele parohiei, tuturor preoților prezenți la întâlnirea cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în data de 18 mai 2023, începând cu ora 17, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani. În prima parte a evenimentului, s-a săvârșit Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, Drelciuc Marius Dumitru, a susținut referatul intitulat „Relația dintre preot și cântărețul bisericesc și efectele acesteia în parohie”. După o primă secțiune introductivă, cu prezentarea unor informații care descriu viața liturgică din primele veacuri ale Bisericii, atunci când credincioșii participau mult mai activ la oferirea răspunsurilor liturgice, s-a menționat dezvoltarea imnografiei, care a favorizat dezvoltarea rolului cântărețului bisericesc, ca persoană pregătită să execute cântările liturgice. „Slujba liturgică este concepută și construită ca să aibă cursivitate și frumusețe. Mesajul textului liturgic este însă clar doar atunci când cântărețul se preocupă în particular de studierea sensurilor acestuia, pentru ca, îmbrăcându-l în haina frumoasă a muzicii, să-l canalizeze spre mintea credincioșilor dornici de înțelegere”.
După susținerea referatului, părintele Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, a adresat un cuvânt de bun venit părintelui protopop, Goraș Aurel. De asemenea, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul susținut, al cărui titlu este mai mult decât sugestiv. Cântărețul bisericesc este mâna dreaptă a preotului, colaboratorul cel mai apropiat, atunci când relația este una bună, aspect esențial, cu consecințe în pastorație. Dacă relația nu este bună, oamenii sesizează și discută, iar sminteala face rău parohiei. Este foarte importantă îndeplinirea datoriilor cu tragere de inimă și responsabilitate, în ascultare și cu credință în Dumnezeu.
Cu toate că despre ascultarea de cântăreț bisericesc s-a vorbit deja la ultimele ședințe ale cercului pastoral, în cadrul anului dedicat acestui subiect, suntem invitați și în această lună să dezbatem asupra relației dintre preot și cântăreț. La invitația părintelui coordonator, o parte din preoții prezenți au luat cuvântul iar din cuprinsul dezbaterilor, sintetizăm următoarele idei: Important este respectul reciproc. Apar probleme și nemulțumiri din cauze financiare, în realitate foarte puțini cântăreți au contribuție salarială, cei mai mulți sunt plătiți pentru serviciul îndeplinit din fondurile parohiei și sunt nevoiți să aibă și alte activități sau locuri de muncă, pentru a duce un trai decent.
S-a discutat despre realitățile din parohii, unde cântăreții pregătiți sunt din ce în ce mai rari, iar realitatea este că la strană, răspunsurile sunt oferite de suplinitori, iar preoții lucrează cu oamenii pe care îi au la îndemână, chiar dacă și-ar dori cântăreți calificați, cu pregătire și calități în domeniu. Este importantă viețuirea și calitatea morală a celui de la strană, atât la biserică, dar și în viața de zi cu zi, fiecare având responsabilitate pentru locul și rolul avute în Biserică.
Concluziile întâlnirii au fost oferite de către părintele protopop, Goraș Aurel, care a apreciat referatul susținut de părintele paroh, care s-a încadrat în tematica propusă anul acesta, când suntem invitați cu toții să reflectăm la aspecte pastorale care țin de cântarea bisericească dar și de grija pe care Biserica, prin slujitorii și credincioșii săi trebuie să o arate față de persoanele în vârstă. Referitor la tema întâlnirii, o voce plăcută și o cântare bisericească care să respecte tradiția bizantină creează o atmosferă potrivită pentru rugăciune. De aceea, s-a emis opinia că prezența sau absența enoriașilor la slujbele bisericești este dată și de vocea și prestația cântărețului. Totuși, în cazul în care o parohie nu are un cântăreț foarte talentat, preotul este dator să compenseze minusurile cântărețului prin propria trăire creștină, prin bunătate și slujirea slujbelor cu adâncă evlavie. Este foarte important ca preotul să-l învețe pe cel care cântă la strană cum anume să se comporte în biserică și în parohie, mai ales să primească în jurul său pe cei care vor să cânte, mai ales pe copii și tineri. De asemenea, relația preotului cu cântărețul trebuie să fie cu sinceritate și transparență, dacă există aceste condiții, se atenuează și posibilele conflicte.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Îngerul a strigat”, specific perioadei.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” și coordonat de părintele doctor docent Valică Mihai, de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei, s-a desfășurat marți, 23 mai 2023, la Parohia „Sf. Ilie”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de oficierea slujbei Acatistului Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
După săvârșirea slujbei, a urmat expunerea referatului cu titlul: „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și față de Biserică”, care a fost susținut de către părintele paroh, Cîrceie Victor, care a precizat faptul că, la sugestia părintelui coordonator, în redactarea referatului s-a axat pe descrierea modului în care au fost văzuți bătrânii în Sfintele Scripturi și în tradiția patristică a Bisericii, iar în final o prezentare pastorală actuală. Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „ Instituția bătrânilor era cunoscută la toate popoarele antice. Ne vom referi doar la cele amintite in Sfânta Scriptură. Termenii cei mai apropiați de bătrâni sau bătrânețe sunt ebraicul HELED=viață și grecescul HELICHIA=vârstă, durată a vieții. Ea există la egipteni (Facere 50:7 Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului), la moabiți si madianiți (Numeri 22:4, 7-14 S-au dus deci bătrânii Moabiţilor şi bătrânii Madianiţilor cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; şi ajungând la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac), la canaaniți (Iosua 9:11-14 Şi auzind acestea, bătrânii noştri şi toţi locuitorii ţării noastre ne-au grăit şi au zis: Luaţi-vă merinde de drum şi duceţi-vă în întâmpinarea lor şi le spuneţi: Noi suntem robii voştri. încheiaţi dar legământ cu noi!). Iudeii aveau o cinste aparte față de bătrâni prin porunca dumnezeiască (Levitic 19:32 Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău; Iesire 3:18 Atunci vei intra tu şi bătrânii lui Israel la Faraon, regele Egiptului) și aspirau la binecuvântările bătrâneții, pe care le considerau ca semne ale aprobării, confirmării și prezenței divine în viaţa omului (Facere 15:15 Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite; Iesire 20:12, Iov 5:22). Așteptau sosirea bătrâneții plini de credință și speranță (Ps. 71:9, 18). Căruntețea era o cunună de cinste (Proverbe 17:51) care împletită cu înțelepciunea (Iov 12:20) da autoritate in comunitate.
Aceasta autoritate (inițial civilă), a preluat și prerogativele religioase, dând naștere Sinedriului-Marele Sfat al Bătrânior (Numeri 11:24-30), care s-a menținut si după robia babiloniană (Ezdra 5:5-9), și in vremea Domnului Iisus Hristos (Luca 8:49; F. A. 18:8), și după anul 70 (dărâmarea templului de Ierusalim). În cartea lui Isus Sirah, cap. 3, însuși Dumnezeu face o cutremurătoare pledoarie pentru cinstirea părinților și implicit a bătrânilor.
Disprețul față de bătrâni este catalogat ca semn al degradării și degenerării societății (Isus Sirah 3:5) și al cruzimii omului rupt de Dumnezeu (Deuteronom 28:50; Isus Sirah 47:6; Pilde 4:16).
Bătrânii, în Biserica Apostolică și Primară au împrumutat multe din prerogativele vechi-testamentare, cu excepția săvârșirii Sfintelor Taine. Știm din Faptele Apostolilor și din Istoria Bisericească Universală, care era rolul bătrânilor înțelepți (purtători ai harului Dumnezeiesc) în administrarea bunurilor comunităților creștine, dar și despre calitățile pe care trebuiau să le aibă:
- Spirituale: să urmărească sfințenia și să fie atașat de învățăturile sănătoase (Evrei 12:14; ITesaloniceni 4:1-8)
- Personale: să fie sobru, cumpătat, nededat la vin, smerit, stăpân pe sine (Tit 2:1-6)
- Familiale: să păstreze curăția în familie (bărbat al unei singure femei), să-și chivernisească bine casa și să aibă autoritate în familie (Tit 2)
- Sociale: să aibă o buna mărturie din partea celor din afară, să fie cunăscător și statornic în învățătura sănătoasă, capabil să învețe pe alții și să înfrunte pe cei care defaimă dreapta credință (Toate scrierile nou-testamentare și ale Sfinților Părinți)
Odată cu organizarea administrativă a Bisericii, această autoritate se manifestă prin comitetele și consiliile parohiale”.
„Atitudinea persoanelor vârstnice față de preot și de Biserică diferă de la o țară la alta, de la o zonă la alta, de la mediul urban la cel rural, și se manifestă în funcție de calitatea vieții personale, cu concursul tuturor factorilor (genetic, educațional, spiritual, financiar, moral, etc.). Dar indiferent dacă au fost buni creștini sau nu, dacă au iubit virtuțile sau plăcerile vieții, dacă au făcut sau nu compromisuri, odată cu îmbătrânirea, omul simte nevoia unei alte siguranțe (dincolo de cea materială), prin dorința de a spori sau a reface relația cu Dumnezeu. De aceea nevoile şi aşteptările vârstnicilor sunt cu totul altele faţă de toate celelalte etape ale vieții”. „Biserica trebuie să transmită vârstnicilor curajul de a continua viaţa uitându-se în Sus. Doar privind spre Cer rămânem drepţi, verticali. Privirea îndelungată spre pământ aduce cocoşare, gârbovire. Iar gârbovirea bătrânilor arată imbolnăvirea societăţii. O societate sănătoasă şi o Biserică lucrătoare realizează că bătrânii sunt adevărate izvoare de binefacere: făcându-le bine şi purtându-le de grijă, pe ei ii odihnim, iar pe noi de umplem de daruri duhovniceşti. Pentru aceasta este însă nevoie de o înţelegere a vieţii şi a rostului nostru pe acest pământ. Nu trebuie să privim bătrâneţea ca pe o perioadă de doliu şi de neîncetată cârtire, ci ca pe finalul călătoriei spre întâlnirea cu Dumnezeu. Avându-l pe Dumnezeu drept prieten, omul nu va simti niciodată greutatea apăsătoare a singurătăţii, a bolilor, ori a lipsei lui de rost. Avem nevoie de oameni care ştiu să îmbătrânească frumos”.
După prezentare, coordonatorul cercului zonal, părintele doctor docent Valică Mihai, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul pregătit, cu un conținut bogat și a invitat preoții prezenți să discute pe marginea temei. Astfel, majoritatea preoților au luat luat cuvântul, aducând în atenție diverse aspecte întâlnite în pastorație, dintre vorbitori amintim pe părintele Văideanu Dan, în prezent preot pensionat, fost paroh la biserica „Nașterea Maicii Domnului” din municipiu, și preoții Borgovan Dumitru, Borgovan Iulian, Rus Virgil și preot doctor Magherca Marius. Din cadrul dezbaterilor notăm: Biserica are chemarea de a aduna în comunitatea eclesială pe toți credincioșii, îndiferent de vâstră; este necesară o integrare a bătrânilor în activități parohiale, pentru că vârstnicii aduc aportul lor de experiență și înțelepciune, pot fi exemple pentru cei tineri, dacă nu sunt marginalizați și ignorați, același lucru fiind valabil și în cazul preoților ieșiți la pensie. Totuși, lucrurile nu se pot generaliza, nici nu pot fi priviți vârstnicii într-un mod ideatic. Părintele Magherca Marius, doctor în Vechiul Testament, a amintit celor prezenți că, în istoria Israelului, bătrânii au fost adesea motiv de sminteală, oferind mai multe exemple scripturistice în acest sens.
La final, preotul paroh a mulțumit tuturor pentru prezență și implicare în discuții. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Îngerul a strigat”, specific acestei perioade liturgice.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Joi, 11 mai 2023, Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie”, Poiana Negri I, a fost gazda întâlnirii lunare a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
După intonarea troparului „Hristos a înviat”, specific perioadei liturgice și rostirea rugăciunilor începătoare, părintele Lostun Dorin Ioan, preot paroh al parohiei gazdă, a susținut referatul intitulat „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și Biserică”, din care cităm: „Fenomenul îmbătrânirii populației nu este numai o temă socială care trebuie să preocupe Guvernul unui stat, ci și o preocupare pastorală și misionară pentru Biserică. Acțiunile sale sociale, filantropice, duhovnicești și spirituale completează semnificativ abordarea problemelor celor ajunși la senectute. Realitatea arată că, în cazul vârstnicilor și al bolilor grave, nevoia de asistență duhovnicească și spirituală crește. Frica de moarte, teama de pedeapsa divină, dorința de mântuire sau de a găsi sensul vindecării, îi apropie pe oameni de Dumnezeu. Atenția mai mare îndreptată către Dumnezeu sporește calitatea vieții, a sănătății mintale, reducerea simptomelor depresive și de anxietate”. „Biserica este locul în care diferite generații sunt chemate să împărtășească planul de iubire al lui Dumnezeu printr-un raport de schimb reciproc de daruri cu care fiecare este îmbogățit prin harul Duhului Sfânt. Un schimb în care persoanele în vârstă poartă valori religioase și morale, care reprezintă un important patrimoniu spiritual pentru viața comunităților creștine, a familiilor și a lumii”.
După referat, arhidiaconul misionar protopopesc, Norocel Bogdan, a lansat preoților prezenți invitația de a vorbi despre atitudinea celor în vârstă în ultima perioadă a vieții lor, dacă în pastorație au întâlnit situații de bătrâni care în cursul vieții au fost indiferenți și ostili față de Biserică, iar pe patul de moarte au dorit să se spovedească și împărtășească. De asemenea, cum au gestionat unele situații dificile, în care membrii familiei au chemat preotul pentru a spovedi un muribund, de exemplu.
La această provocare, au răspuns o parte din preoții prezenți, expunând întâmplări de convertiri pe patul de moarte, pocăință sinceră după ce în timpul vieții au trăit în păcate grele și indiferență față de credință. În cadrul experienței pastorale, preoții au întâlnit și situații în care oamenii au rămas nereceptivi la mesajul Bisericii sau au refuzat ajutorul duhovnicesc al preotului, neacceptând să se spovedească sau să fie părtași Tainei Sfântului Maslu. În fața unui refuz categoric, preotul se vede nevoit să se retragă, însă acolo unde vede dorință de îndreptare și de împărtășire, atunci are datoria să acorde toată atenția și timpul pentru rugăciune și sprijin sufletesc.
Alte aspecte aduse în discuție au avut în vedere singurătatea și abandonul de care suferă mulți bătrâni, în sate și orașe. De asemenea, faptul că centrele de asistență, sau căminele de bătrâni din țara noastră sunt percepute într-un mod negativ, în Occident sunt locuri de socializare. Pe de altă parte, sunt bătrâni care vor ca preotul să fie la dispoziția lor, să suplinească lipsa familiei, care în multe situații i-a abandonat sau neglijat. Un alt subiect atins a fost cel al pensionării preoților și al situației lor liturgice și misionare după acest moment.
Preotul coordonator al cercului pastoral a oferit concluziile întâlnirii, amintind despre faptul că, în trecut, era un adevărat cult al vârstnicilor, aceștia fiind prețuiți pentru experiența de viață și trăire. Studiind subiectul din punct de vedere psihologic, poate afirma că bătrânii doresc să spună povești. Povestirea îi ajută să existe, să supraviețuiască. De aceea, trebuie determinați să-și spună viața și, foarte important, preotul și cei din jur să aibă disponibilitatea de a-i asculta. Vârstnicii sunt modele, avem de învățat de la ei, ne îmbogățim dacă le acordăm atenția cuvenită. Drama vârstnicilor este singurătatea, iar ca preoți avem datoria de a fi mai prezenți, ascultându-i.
La final, preotul misionar l-a prezentat pe părintele Brăilescu Petru, numit preot paroh la parohia Mestecăniș, comuna Iacobeni, membru nou al cercului pastoral zonal. Gazda întâlnirii, părintele Lostun Dorin Ioan, a mulțumit tuturor preoților pentru prezență și împreună sfătuire. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Îngerul a strigat”
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 6, așezat sub ocrotirea cerească a Sfântului Apostol Andrei, a avut loc în data de 8 mai 2023, în biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a parohiei Panaci.
Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.
În continuare, părintele paroh, Petrovici Ovidiu, cel care este coordonatorul cercului pastoral zonal, a dat citire referatului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei”, din care cităm:
„Imnografia bizantină, adică melodiile compuse de sfinți cuvioși, te duce cu gândul și te apropie de slujba îngerilor din ceruri. Nu oricine poate interpreta melodiile bizantine, dar oricine poate intra în atmosfera acestora pentru a-și intensifica rugăciunea și a se înălța spre Dumnezeu”. „Cântarea bisericească este haina ce îmbracă producțiile literaro-liturgice ale Părinților Bisericii noastre. Ea nu este produsul simplu al științei muzicale, ci este produsul darului de Sus ce a activat și dirijat știința și dispoziția artistică a scriitorului de cântări. Ea poartă în sine pecetea insuflării de Sus, având ca tată pe Duhul Sfânt și de mamă pe smeritul rânduitor, care și-a însemnat numele în acrostih sau în capul poemului. Așa se explică sfințenia cu care ea a fost însemnată și păstrată în vechile documente și, mai mult decât atât, Îl revelează în chip real pe Dumnezeu și face simțită și trăită prezența Lui” (Ioan D. Petrescu, „Ce este muzica bizantină?”, în Arta Musicae Byzantinae, vol. I, 1999, nr. 1, Iași, p. 9). „Cântarea bisericească este o lucrate teologică și artistică. Ea vindecă sufletul întinat și-l înalță pe cel căzut, adună gândurile risipite și unește pe om cu Dumnezeu. Vorbind de comuniunea interioară, spirituală, morală a celor ce cântă în comun, Sfântul Vasile cel Mare se întreabă: Cine oare mai poate fi socotit dușman al altuia, atunci când își unește glasul cu al lui, pentru a aduce împreună laudă lui Dumnezeu? Cântarea împreună aduce cu sine tot ce poate fi mai bun, iubirea, făcând din însoțirea glasurilor un fel de trăsătură de unire între oameni, aducând credincioșii într-un singur glas”.
În ceea ce privește valoarea teologică a imnografiei, părintele a redat mai multe idei doctrinare care se regăsesc în cântările bisericești, cuprinse în cărțile de cult.
După susținerea referatului a lua cuvântul preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian, care a apreciat expunerea părintelui paroh, care a susținut un referat foarte bine pregătit, în stilul în care părintele Ovidiu ne-a obișnuit deja. Referitor la temă, a precizat că putem redescoperi bogăția teologică și duhovnicească a imnografiei, a textelor cuprinse în cărțile de cult, utilizând toată această bogăție în mod omiletic, în pregătirea și prezentarea predicilor. Imnele liturgice conțin destulă teologie, de înțeles pentru credincioși, iar o predică inspirată din imnografie merge mai bine la inima oamenilor decât o predică prea dogmatică, în sens scolastic. De foarme multe ori, oamenii rețin ceea ce au auzit cântând.
Au urmat luări de cuvânt și ale altor preoți din cercul pastoral, care au adus în discuție probleme practice și pastorale, din care notăm următoarele: este foarte important să se transmit corect conținutul imnografiei. Este foarte importantă dicția și respectarea punctuației. Aceste aspecte trebuie prezentate cântăreților bisericești. De asemenea, să nu se sacrifice textul de dragul muzicii. Textul imnografiei este inspirat, alcătuit de oameni sfinți ai Bisericii, care s-au rugat mult și au transpus învățătura curată a Bisericii, inspirată din Sfintele Scripturi, hotărârile Sinoadelor Ecumenice și opera Sfinților Părinți. De aceea, imnografia a apărut și trebuie înțeleasă în continuare în Biserică drept o formă de catehizare și transmitere a adevărurilor de credință mântuitoare.
Intâlnirea cercului pastoral s-a încheiat printr-un cuvânt de mulțumire al părintelui paroh și intonarea imnului „Îngerul a strigat”. Tuturor preoților participanți la eveniment, părintele paroh a oferit o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos și un drapel al României.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
Luni după-amiază, în data de 29.05.2023, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru, parohul Parohiei Vatra Moldoviței.
Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea de către preoţii membri, a Tainei Sfântului Maslu, în curtea bisericii cu hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, a Parohiei Prisaca Dornei, comuna Vama, începând cu ora 17.
Săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște a fost urmată de rânduiala sfințirii Icoanei Maicii Domnului „Pantanassa”, pictată de pictorul bisericesc, lector universitar doctor Alin Trifa, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca.
În continuare, părintele protopop, Goraș Aurel, a rostit un ziditor cuvânt de învățătură, despre rugăciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru ucenicii Săi și pentru toți care vor primi învățătura cea dreaptă a Bisericii, ca să fie una precum suntem și Noi (Ioan 17, 11). Unitatea s-a respectat pe timpul Sfinților Apostoli, ei fiind uniți în aceași credință și insuflați de Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste ei. Din păcate, nu toți oamenii au respectat și nu respectă principiul unității de credință. Sfântul Apostol Pavel avertizează în această privință: Mă mir că așa degrabă treceți de la cel ce va chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie. Care nu este alta, doar că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o – anatema să fie! (Galateni 1, 6-8). În prezent sunt foarte multe grupări care se consideră creștine, care pretind că urmează Evanghelia și doar ei au dreptate. Elementul de siguranță, care ne păzește de a greși este ținerea credinței dată sfinților, o data pentru totdeauna (Iuda 1, 3), pentru că este un Domn, o credință, un botez (Efeseni 4, 5).
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, desfășurată în interiorul bisericii, unde părintele paroh, preot Brocea Cristian Gheorghe, a dat citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Conduita liturgică a preotului și a cântărețului la săvârșirea serviciilor religioase”, din care cităm: „În concepția ortodoxă, preotul este veriga indispensabilă de legătură între credincioși și Dumnezeu, hrănindu-i pe aceștia cu puterea dumnezeieștilor energii prin Sfintele Taine. De aceea misiunea preoțească necesită persoane cu o înaltă trăire spiritual, cu o înaltă ținută morală și cu o temeinică pregătire intelectuală pe măsura responsabilității ei. Prin urmare, este firesc ca Sfântul Grigorie Teologul, zugrăvind un tablou al demnității preoțești, să se întrebe: Cine este cel ce crede că poate plăsmui, într-o singură zi, ca pe o statuie de lut, pe preot, pe apărătorul adevărului, pe cel ce vas ta împreună cu îngerii, pe cel ce va slăvi pe Dumnezeu împreună cu arhanghelii, pe cel ce va înălța jertfele la jertfelnicul cel de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel ce va plăsmui din nou pe om, pe cel ce va restaura în om chipul lui Dumnezeu” (Despre preoție)”. „Păstorul sufletesc este dator să se pregătească pentru liturghisire. În timpul săvârșirii slujbei, multe din actele pe care preotul le săvârșește: rugăciuni, spălări, închinăciuni – sunt date tocmai cu scopul de a-i atrage atenția asupra pregătirii lui morale. Prin curăția duhovnicească, obligatorie pentru slujire, trebuie să înțelegem o anumită sfințenie lăuntrică, căci numai prin aceasta ne conformăm și ne unim viața noastră cu voința lui Dumnezeu, opunându-ne păcatului”.
În același timp, „datorită rolului ce îl îndeplinește în biserică, dascălul sau cântărețul de strană trebuie să aibă o conduită exemplară. Rânduielile bisericești prevăd: Cântăreții și paraclisierii au îndatoriri, potrivit hotărârilor Sfintelor Canoane și locului sfânt în care slujesc. Ei vor avea o purtare plină de pietate, îndeplinindu-și cu sfințenie datoriile lor, în ascultare de preot”.
„Ținuta sau starea sufletească a preotului și cântărețului la săvârșirea sfintelor slujbe trebuie să se reflecte și în ținuta lor exterioară, care se referă și la modul intornării, recitării sfintelor rugăciuni cu multă pace și claritate. Astfel, prin modul solemn și evlavios în care preotul și cântărețul săvârșesc serviciile religioase, aceștia transmit în chip tainic poporului credincios starea harică, starea de rugăciune și implicit prezența lui Dumnezeu, care stă de față la săvârșirea slujbelor”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale majorității preoților prezenți, care și-au exprimat punctele de vedere despre tema întâlnirii, aducând mărturii din propria experiență pastorală. Preoția este o lucrare sfântă, de care se cuvine să ținem seama și să ne comportăm mereu conform chemării noastre dar și potrivit așteptărilor credincioșilor, care privesc la slujitorii Bisericii ca la niște modele. Multă atenție trebuie acordată slujirii liturgice, mai ales slujbelor în sobor, de asemenea, punctualitatea ține tot de conduită.
A luat cuvântul și părintele protopop, Goraș Aurel, care a apreciat materialul prezentat dar și intervențiile preoților. Lucrarea preoțească este a lui Dumnezeu, iar slujitorii nu sunt decât prelungirea Mâinilor Marelui Arhiereu și Preot, Hristos.
La final, coordonatorul cercului zonal, părintele Negură Dan Dumitru, a felicitat pe părintele Brocea Cristian Gheorghe pentru lucrarea susținută și a mulțumit tuturor celor prezenți pentru angajarea în discuții, în care s-au expus idei valoroase, importante pentru folosul fiecăruia.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
În ziua de marți, 30 mai 2023, începând cu ora 10, a avut loc o nouă întâlnire a cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, la Parohia Izvoarele Sucevei II. Programul a debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște, în biserica „Nașterea Maicii Domnului”, din satul Bobeica. După rânduiala de rugăciune, părintele Butnaru Cristian-Gabriel, preot paroh la Parohia Benia, a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre lucrarea de tămăduire a Bisericii, prin Taina Sfântului Maslu, dar și prin puterea de curățire sufletească a rugăciunilor și a harului dumnezeiesc care se revarsă prin viața liturgică a Bisericii.
După miruirea credincioșilor, preotul paroh la parohia gazdă, părintele Mechno Tiberiu Mihăiță, a susținut referatul cu titlul „Povețele bătrânilor și aplicarea acestora în pastorație”, din care cităm următoarele: În foarte multe situații „slăbiciunea trupească, specifică bătrâneții, este acoperită de tăria înțelepciunii, de bogăția cunoașterii, de frumusețea blândeții și a bunătății. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinței. Podoabă a Bisericii e căruntețea gârbovă unită cu credința întraripată”. „Generațiile tinere nu trebuie să treacă cu vederea adevărata comuniune din Biserică între diferite generații: copii, tineri, adulți, vârstnici. Întreaga comunitate creștină este una în drum spre unica Împărăție a lui Dumnezeu. Ruperea comuniunii dintre generații este străină spiritualității ortodoxe”.
„Chiar și atunci când bătrânii s-ar putea să nu mai fie în pas cu mersul vremurilor, Sfântul Pavel ne spune că nu trebuie să-i înfruntăm: Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte (I Timotei 5, 1). Iar referitor la faptul că râvna tinerilor are nevoie de experiența bătrânilor, Părintele Arsenie Papacioc ne-a lăsat o maximă: Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea. Când suntem tineri și plini de putere, nu știm bine ce să facem și avem nevoie de sfatul bătrânilor, iar la bătrânețe puterile ne scad, dar îi putem sfătui pe alții. Mare importanță au bunicii și părinții pentru viața noastră spiritual. S-o ascultăm, de exemplu, pe mama fraților Macabei, dăscălindu-și fiul: Fiule, fie-ți milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni și te-am alăptat trei ani și te-am hrănit și te-am adus la vârsta aceasta și te-am crescut, purtându-te în brațe. Rogu-te fiule, ca, la cer și la pământ căutând și văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoști că din cele ce n-au fost le-a făcut Dumnezeu și pe neamul omenesc așijderea l-a făcut (II Macabei 7, 27-28)”.
După referat, au luat cuvântul majoritatea preoților, care au apreciat referatul susținut de către părintele paroh. Pornind de la tematica audiată, dezbaterea a avut în vedere situații concrete din experiența pastorală a fiecăruia, despre amintirea unor bătrâni deosebiți, întâlniți de-a lungul timpului în parohie, oameni duhovnicești și plini de bunătate, de la care au avut multe de învățat. Totuși, în parohii sunt întâlnite și situații negative, cu bătrâni care dezbină membrii familiei, lăsând urmașii în diferite procese sau situații conflictuale. De aceea, în misiunea sa, preotul este dator și să povățuiască și să învețe pe cei vârstnici să nu facă discriminări între proprii copii.
La final, preotul paroh a mulțumit preoților prezenți pentru slujirea împreună și pentru participarea la cercul pastoral.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
A consemnat, Arhid. Norocel Bogdan
