Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Câmpulung – iunie 2022

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 16.06.2022, în curtea bisericii „Înălțarea Domnului”, a Parohiei Sâhla, Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, de la biserica „Sf. Ier. Nicolae”, din municipiu.

Programul a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos. După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preotul Nemțan Nisioiu Ioan, a susținut referatul intitulat „Rugăciunea – mijloc de a dobândi Duhul Sfânt”, din care cităm: „ omul ca să se roage, are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost exprimat de Sfântul Apostol Pavel:  De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8, 26)

            Într-o predică la Rusalii, Sfântul Ioan Hrisostom spune: „Dacă n-ar exista Duhul Sfânt, n-am putea spune Doamne Iisuse. „Căci nimeni nu poate spune că Domn este Iisus decât numai în Duhul Sfânt” (I Corint. 12, 3). Dacă n-ar fi Duhul Sfânt, noi credincioșii n-am putea chema pe Dumnezeu; dar noi spunem „Tatăl nostru, Care ești în ceruri”. Așa cum nu putem spune „Domn”, tot așa nu putem să-L numim pe Dumnezeu „Tată”. De unde știm aceasta? De la Apostolul care spune:  Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Leg.,Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.Dar pentru ca suntem fii a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! (Galateni4, 4-6) Când îl numești pe Dumnezeu „Tată”, cugetă că la imboldul Duhului Sfânt te-ai învrednicit de această grăire”.

După susținerea lucrării, coordonatorul cercului pastoral, preotul Macar Ilie l-a felicitat pe preotul paroh pentru referatul pregătit, o meditație despre rugăciune ca mijloc de a dobândi Duhul Sfânt. Totodată, a adresat preoților și credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură din care sistetizăm următoarele: Mântuitorul Iisus Hristos ne-a răscumpărat din păcat și din moarte prin jertfa Sa pe Cruce și ne trimite Duhul Mângâietorul, Care de la Tatăl purcede, Care a dat putere Apostolilor și luminează pe toți din Biserică. Lucrările din Biserică sunt lucrări ale Duhului.

Și pe noi ne învață Mântuitorul, cum a învățat-o pe femeia samarineancă, să ne rugăm Tatălui ceresc în Duh și în Adevăr.

Răspunsul la întrebarea: Cum poate verifica cineva dacă a dobândit Duhul Sfânt? ne este oferit de Sfântul Apostol Pavel care amintește de roada Duhului (Gal. 5, 6). Când omul reușește să se elibereze de patimi, de egoism și lăcomie, atunci se sălășluiește Sfântul Duh în sufletul său iar prezența Duhului se descoperă prin virtuți, iar rugăciunea este curată. Bineprimită de Dumnezeu este rugăciunea smerită, pe care o dobândim cu gândul la moarte. Aflându-ne în cimitirul care înconjoară biserica, suntem în locul în care cei din morminte de spun: „Noi ca voi am fost, voi ca noi veți fi”. De aceea, rugăciunea să o însoțim cu pocăință.

În continuare, părintele protopop, Goraș Aurel s-a adresat celor prezenți, precizând faptul că IPS Calinic a rânduit ca preoții să se întâlnească în cercuri pastorale pentru împreună rugăciune și sfătuire și este îmbucurător atunci când și credincioșii participă la aceste momente, pentru a se întări duhovnicește. În cuvântul său de învățătură, a precizat faptul că rugăciunea este legătura omului cu Dumnezeu și a amintit vechiul principiu creștin Ora et labora. Rugăciunea simplă are mare valoare, făcută chiar și în timp ce facem treabă în gospodărie, ne aflăm pe drum sau în diferite situații. Important este ca mintea și inima să fie îndreptate spre Dumnezeu.

Părintele protopop și-a încheiat cuvântul de învățătură citând din textul rugăciunii din Vecernia Rusaliilor: „Până ne vom întoarce în pământ, ajută-ne Doamne să ne întoarcem la Tine”. Nu ne putem întoarce la Dumnezeu decât prin rugăciune.

Pentru că ziua întâlnirii cercului pastoral a coincis cu ziua de naștere a părintelui paroh, toți cei prezenți și-au unit glasurile pentru a cânta sărbătoritului „La mulți ani”.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2

„Sfinții Români”

 

În data de 20.06.2022, în începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, a Parohiei Holda, de la ora 17 s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, coordonat de părintele Ungurean Radu, de la Parohia Crucea.

Cu acest prilej s-au săvârșit slujba Vecerniei unită cu Litia, rânduiala de sfințire a apei și Taina Sfântului Maslu de obște, în prezența credincioșilor din comunitate.

După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preot Simiraș Adrian, a dat citire referatului pregătit pentru acest moment, intitulat „Rugăciunea în Sfânta Scriptură și în Filocalie ”, din care notăm următoarele idei: „Rugăciunea autentică este un dar ceresc. Sfântul Antonie cel Mare accentuează faptul că numai omului îi este dat acest dar de a i se adresa lui Dumnezeu, de a-I vorbi Creatorului și de a fi ascultat de către Acesta. „Numai pe om îl ascultă Dumnezeu şi numai omul este închinător vrednic al lui Dumnezeu. Numai pentru om se schimbă Dumnezeu la faţă”.

În acest context, cuviosul Evagrie Ponticul spune: „dacă vrei să te rogi ai trebuință de Dumnezeu, care dă rugăciune celui ce se roagă”. Omul nu se poate ruga, amintește cuviosul, decât dacă Dumnezeu îi oferă în dar duhul rugăciunii. Cel care primește rugăciunea este și Cel care o dăruiește. Omul este doar un intermediar care nu are nimic altceva de făcut decât să își încredințeze făptura în mâinile Creatorului său.

Sfinții Părinți filocalici au fost, atât slujitori ai lui Dumnezeu, cât și slujitori ai oamenilor. Mai ales prin rugăciune au reușit ca din aceste două slujiri să facă una singură. Pentru că, așa cum notează Sfântul Ioan Scărarul, „slujitor este cel ce cu trupul stă în faţa oamenilor, dar cu mintea bate prin rugăciune în poarta cerurilor”.Cei care stau în fața oamenilor, dar cu mintea bat în porțile cerurilor, vor reuși să coboare cerul pe pământ și pentru cei în fața cărora stau.

Mântuitorul și Sfinții Părinţi ne învață că o rugăciune trebuie să îndeplinească mai multe condiţii pentru a fi bine primită în fata Tatălui ceresc.
Nevoia de rugăciune a omului credincios este în afară de orice îndoială. Cu cât este mai puternică credinţa, cu atât este mai puternică şi nevoia sa de rugăciune. Pe de altă parte, credinţa unei persoane este susţinută de credinţa altor persoane. În aceasta apare importanţa Liturghiei şi a participării noastre la Sf. Liturghie, la rugăciunea împreună, obștească.

Dar în societatea de astăzi constatăm o slăbire a credinţei. Prin urmare şi un fel de indiferenţă faţă de rugăciune”.

După susținerea referatului, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru Iulian a rostit un cuvânt de învățătură și l-a felicitat pe părintele paroh pentru materialul pregătit și expus cu multă pricepere, care să fie tuturor spre folos.

 

 

CERCUL PASTORAL NR. 3

„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”

 

Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în data de 17.06.2022, începând cu ora 17, la biserica „Sf. Cuv. Parascheva”, a Parohiei Molid, comuna Vama. Programul a debutat prin săvârșirea slujbei Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos.

Intâlnirea a continuat cu susținerea referatului pregătit de către părintele paroh, Cainar Dumitru Ioan, referat intitulat „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia” din care cităm:  „cu sfatul și binecuvântarea duhovnicului, fiecare preot trebuie să-și stabilească un program de rugăciune zilnică. Canonul corect menține preotul într-o stare bună de spirit, dar în același timp, se păstrează bucuria inimii și dorința de rugăciune. Doar străduința și truda neîncetată asigură mișcarea înainte. Deprinzându-ne cu rugăciunea, sărăcia inimii și plictiseala din suflet vor fi în cele din urmă înlocuite de o bucurie și de dorință de rugăciune. Acesta este un semn de înaintare și ajutor plin de har”.

In continuare, la invitația părintelui coordonator, preot Ianovici Gheorghe, toți cei prezenți au luat cuvântul. In cadrul discuțiilor s-au abordat următoarele subiecte: necesitatea unei pravile zilnice de rugăciune și respectarea acesteia; canonul este oglinda și conștiința fiecărui preot, preoția nu este o activitate de duminică, nici rugăciunea nu poate fi neglijată; ca să avem timp se cuvine să renunțăm la multe, să jertfim. Unde este comoara, acolo e și inima, dacă Hristos este Comoara noastră, avem și inima la El.

La final, preotul Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului pastoral zonal, l-a felicitat pe părintele Cainar Dumitru Ioan, pentru lucrarea susținută dar mai ales pentru frumusețea picturii care împodobește pereții bisericii parohiale. Referitor la tema întâlnirii, a adresat îndemnul de a nu uita cine suntem și care este rolul față de Dumnezeu și oameni. Ințelegând și conștientizând slujirea preoțească, înțelegem și rolul și locul rugăciunii în viața personală. Canonul este o pedagogie a scoaterii răului din noi și „topitoria păcatului”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur.

 

   Cercul Pastoral Nr. 4

„Mărturisitorii dreptei credințe”

 

În data de 22.06.2022, la catedrala „Sfânta Treime” din municipiul Vatra Dornei, a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.

Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Preasfintei Treimi.

A urmat susținerea studiului intitulat „Rugăciunea de pocăință a proorocului Daniel, paradigmă a mijlocirii înaintea Domnului”, pregătit de către părintele coslujitor la parohia gazdă, preot doctor Magherca Marius.

Din cuprinsul materialului, unul deosebit de valoros și pregătit în mod științific, cităm următoarele: „Foarte importantă este şi pregătirea lui Daniel pentru momentul întâlnirii cu Dumnezeu. El ,,şi-a îndreptat faţa spre Domnul”, adică spre Ierusalim (cf  Dan 6,10; 3Rg. 8,44-48) spre ,,a-L căuta cu rugăciune şi implorări, în post, sac şi cenuşă” (Dan. 9,3). Acestea indică o stare sufletească de jale profundă, de pocăinţă şi de smerenie care este foarte importantă în timpul rugăciunii.

          Faptul că Daniel este pătruns de cuvântul lui Dumnezeu, se reflectă în rugăciunea sa, care conţine multe aluzii şi expresii din Sfânta Scriptură (în special din Deuteronom, rugăciunea lui Solomon şi Ieremia). Aceasta constituie un model pentru preoţii şi credincioşii din toate timpurile care doresc să se apropie de Părintele Ceresc. Verbul  פלל (palal) pe lângă sensul de ,,a se ruga”, are şi înţelesul de ,,a intercede pentru cineva”, ,,a media”, ,,a arbitra” şi exprimă o intensitate spirituală cu totul specială a celui care se roagă. Termenul indică deopotrivă frecvenţa implorărilor, intervenţia pentru reabilitarea propriului popor, precum şi caracterul personal al rugăciunii.

          Proorocul utilizează în rugăciune Numele Inefabil Yahve de şapte ori, dar numai în acest capitol. Acest Nume este asociat cu bunătatea lui Dumnezeu, precum şi cu fidelitatea Sa faţă de alianţa încheiată cu Israel (Ieş. 6,2-8). El este întotdeauna credincios făgăduinţelor Sale chiar dacă poporul s-a dovedit infidel. Daniel mărturiseşte deopotrivă transcendenţa lui Dumnezeu (El este Mare) dar şi imanenţa Sa (milostivirea), dovedind o perfectă înţelegere a atributelor lui Dumnezeu. Formula de adresare la persoana I singular ,,Dumnezeul meu” ilustrează comuniunea profundă cu El  dar şi respingerea zeilor falşi ai Babilonului. Măreţia şi puterea Lui inspiră teamă şi cutremur, mai ales celor care nu-L cinstesc.

,,Am păcătuit, am făcut nelegiuire, am săvârşit fapte de răutate şi răzvrătire, întorcându-ne de la poruncile Tale şi de la judecăţile Tale. Şi nu am ascultat de slujitorii Tăi, proorocii care ne-au vorbit în Numele Tău, regilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării” (Dan. 5,5-6).

          Proorocul Daniel  îşi revarsă inima înaintea Domnului mărturisind păcatele întregului popor Israel. Identificându-se cu poporul, în mod cert el nu se situează de partea celor răzvrătiţi care au adus mânia lui Dumnezeu asupra naţiunii. Prin atitudinea sa arată că ,,mărturisirea păcatelor este esenţială pentru reabilitarea unui popor şi de aceea, se consideră şi el responsabil pentru căderile naţiunii sale” (cf. Ps. 13,3 LXX; 52,4 LXX; Ier. 2,29; Rom. 3,10-12). În versetele 5-6 el enumeră şase încălcări grave ale legii lui Dumnezeu. Verbul חטא (chatta), tradus în general ,,păcat” înseamnă din punct de vedere etimologic ,,a greşi ţinta sau destinaţia” pe care Dumnezeu a stabilit-o omului pentru a fi fericit. Sensul de bază al verbului עוה (awah) este ,,a îndoi”, ,,a curba”, ,,a deforma” şi exprimă pervertirea sau distorsionarea cu bună ştiinţă a preceptelor dumnezeieşti. Dobândeşte înţelesul de vinovăţie morală faţă de Dumnezeu şi mai rar faţă de oameni de unde rezultă şi gravitatea lui (1Reg. 24,17). Verbul רשע (rasha) indică săvârşirea unor fapte izvorâte din duşmănie faţă de Dumnezeu (3Rg. 8,47; 2Rg. 22,22) şi faţă de oameni (2Rg. 4,11; Ps. 10,2; 81,4 LXX): idolatria, hoţia, apostazia (Ps.53,3-4 LXX), comerţul necistit (Mih. 6,10), camăta (Iez. 18,6-8) dar şi crimele împotriva umanităţii (2Rg. 4,11; Ps. 10,2; 81,4 LXX).

          Revolta împotriva Domnului este ilustrată prin verbul מרד (marad) – ,,a se răzvrăti”, un alt păcat foarte grav menţionat în Biblie (Num. 14,9) care aduce multe nenorociri în viaţa oamenilor (Ios. 22,18; Iez. 2,3; 20,38). Răzvrătirea împotriva Domnului este întotdeauna ilegitimă (Iov 24,13), fiind îndreptată împotriva relaţiei de credincioşie şi slujire a lui Dumnezeu.

Israel a săvârşit acest păcat greu prin refuzul de a se supune legilor Sale. Ei au desconsiderat în egală măsură rânduiala cultică precum şi legislaţia morală, transmise prin Moise (cf. Deut. 17,20). ,,Judecăţile” la care se referă Daniel sunt prescripţii care prezintă anumite moduri de comportament acceptabile, comparativ cu altele care nu sunt acceptabile (Ieş. 18,20; 26; Deut. 1,16). Mai sunt şi principiile care stabilesc dreptatea în relaţiile interumane (Deut. 25,1).

          Daniel aminteşte apoi de respingerea sistematică a profeţilor care au vorbit în numele Domnului fiind pentru aceasta prigoniţi. Este utilizată, cu referire la prooroci, o expresie prezentă în cartea lui Ieremia, mai mult decât în celelalte cărţi biblice, şi anume ,,slujitori ai lui Dumnezeu” (Ier. 7,25; 25,4; 26,5; 29,19; 35,15; 44,4) şi tot în această carte sunt prezentate categoriile de oameni cărora li s-a vestit pocăinţa: ,,părinţii lor, regii, căpeteniile şi poporul ţării” (Ier. 44,21; cf. Ier. 1,18). Acelaşi profet aminteşte şi de preoţii care i-au făcut mult rău căutând să-l omoare (Ier. 20, 1-6; 26,7-9). Observăm că Daniel se raportează cu maximă seriozitate la cuvintele Scripturii mai ales că în calitate de guvernant imperial era foarte receptiv şi conştient de uriaşa responsabilitate pe care o au cei care conduc poporul.

          ,,A Ta Doamne, este dreptatea iar a noastră ruşinarea feţelor, precum se arată astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim şi întregului Israel, celor de aproape şi celor de departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din cauza necredinţei faţă de Tine! Doamne, a noastră este ruşinarea feţelor, a regilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a părinţilor noştri, pentru că noi am păcătuit faţă de Tine!” (Dan. 9,7-8).

          De această dată, profetul Daniel subliniază contrastul total dintre dreptatea lui Dumnezeu şi condiţia morală deplorabilă a poporului său. Dreptatea lui Dumnezeu are două nuanţe deosebite: una de sfinţenie, care este o stare conformă cu voia Lui şi alta de justeţe absolută, adică voia constantă de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine. În distribuirea dreptăţii Sale, Dumnezeu nu se conduce după o normă din afara Lui, pentru că ar însemna că voia Sa este condiţionată şi mărginită de acea normă.

 Dumnezeu nu este drept fără să fie milostiv şi nu este milostiv fără să fie drept (Ps. 34, 23; 35,10 LXX). Dacă ar fi numai drept, Dumnezeu nu ar fi deplin liber. Dacă ar fi numai milostiv, nu ar ţine seama de eforturile umane şi nu le-ar încuraja.

          Din raporturile lui Dumnezeu cu Israel transpare ca idee predominantă dreptatea. Fiind drept, Dumnezeu cere şi membrilor comunităţii să fie la fel în raporturile dintre ei, întrucât numai cel drept se poate bucura cu adevărat de dreptatea lui Dumnezeu.

Dreptatea lui Dumnezeu este în strânsă legătură cu legământul încheiat cu Israel (Is. 41,2; 10; 42,6; 45,8; 50,7), iar El este sursa dreptăţii pentru că menţine acest legământ în ciuda tuturor încălcărilor legii.

          În rugăciune, Daniel se raporta în acest moment la textul din Deut. 32,4: ,,El este Stânca! Desăvârşite sunt lucrările Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu şi fără nedreptate; drept şi adevărat este El!”. 

          Şi aici, perfecţiunea lui Dumnezeu este pusă în antiteză cu situaţia deplorabilă a Israelului, dar totodată este subliniată stabilitatea, veşnicia şi neschimbabilitatea lui Dumnezeu. Profetul menţionează de două ori ruşinea suferită de poporul umilit şi batjocorit de oştirile babiloniene care i-au târât înlănţuiţi în robie. Substantivul comun, feminin, singular בשת (boshet) exprimă situaţia ori condiţia în care o persoană, cetate ori naţiune au fost deposedate de orice formă de respect, ajungând ţinta batjocurii publice. Profeţii utilizează adeseori acest concept pentru a descrie comportamentul condamnabil al oamenilor faţă de Dumnezeu, precum şi consecinţele acestei conduite (Ier. 48,13; Os. 4,18). Daniel arată că păcatele din trecut continuă să aducă şi în prezent, chiar la mare depărtare de ţară, o dureroasă dezonoare.

După prezentarea referatului, au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris toți preoții prezenți, apreciind lucrarea părintelui Magherca Marius, ca fiind o adevărată exegeză vetero-testamentară.

 

   CERCUL PASTORAL NR. 5

„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”

 

            În data de 14.06.2022, în biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” a Parohiei Dornișoara, comuna Poiana Stampei, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.

Întâlnirea a debutat cu săvârșirea unui Te Deum și rostirea unor rugăciuni de mulțumire înălțate către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra părintelui paroh, preot Buliga Dorel, peste familia acestuia și enoriașii încredințați spre păstorire.

După săvârșirea  rânduielilor liturgice, părintele paroh, Buliga Dorel, a dat citire referatului intitulat „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia” din care cităm: 

„Nu se poate concepe o trăire duhovnicească deplină a preotului fără o pravilă de rugăciune zilnică. Cu sfatul și binecuvântarea duhovnicului, fiecare preot trebuie să-și stabilească un program de rugăciune zilnică. Canonul corect menține preotul într-o stare bună de spirit, dar în același timp, se păstrează bucuria inimii și dorința de rugăciune. Doar străduința și truda neîncetată asigură mișcarea înainte. Deprinzându-ne cu rugăciunea, sărăcia inimii și plictiseala din suflet vor fi în cele din urmă înlocuite de o bucurie și de dorință de rugăciune. Acesta este un semn de înaintare și ajutor plin de har”.

In continuare, au adresat scurte cuvinte de învățătură credincioșilor prezenți în biserică, preotul Cormoș Sorin Ilie de la Parohia Poiana Ștampei I și arhidiaconul misionar Norocel Bogdan, de la Protoieria Câmpulung Moldovenesc, în care s-au referit la importanța rugăciunii în viața creștinilor dar și la nevoia pe care și preoții o au, aceea ca enoriașii încredințați lor să se roage pentru păstor, deoarece viața și slujirea preotului nu este lipsită de îngercări, greutăți și ispite, ci avem cu toții nevoie de împreună rugăciune. După miruirea credincioșilor, au urmat discuții pe marginea temei, iar coordonatorul cercului pastoral zonal, preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești, l-a felicitat pe părintele paroh pentru materialul pregătit, dar mai ales pentru slujirea jertfelnică pe care o desfășoară în mica parohie Dornișoara.

Intâlnirea s-a încheiat printr-un program muzical, oferit de membrii corului „Ecclesia”, al Parohiei Dorna Candrenilor, dirijat de preot paroh, Doroftiesei Gabriel.

 

CERCUL PASTORAL NR. 6

„Sf. Ap. Andrei”

 

În noua biserică a Parohiei Șaru Dornei, în după amiaza zilei de 27.06.2022,  a avut loc întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sf. Ap. Andrei”, coordonat de către părintele Petrovici Ovidiu, preot paroh la Parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Panaci.

Cu acest prilej, începând cu ora 16:00, membrii cercului pastoral zonal au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

După momentul de rugăciune, părintele paroh, Antone Emanuel Ștefan, gazda întâlnirii, a susținut referatul intitulat „Canonul de rugăciune al preotului și importanța acestuia”, din care cităm:

„Lucrarea preoţiei este responsabilă de slujirea creştină în lume şi trebuie să ridice umanitatea la înăţimea sfinţeniei îndumnezeitoare. Oamenii îşi adresează întrebări veşnice într-un mod mereu original, iar preoţii trebuie să fie cu rugăciune mereu în slujba lor, să le vorbească de Dumnezeu, să le arate calea către Dumnezeu, atât prin grai, cât și prin exemplul personal. Rugăciunea personală este rug aprins în sufletul preotului, stâlp de foc în conştiinţa lui şi car de foc în inima lui, toate acestea în lumina, flacăra şi nimbul limbii de foc a Sfântului Duh de la Rusaliile hirotoniei lui întru preot. Rugăciunea personală a preotului este cădelniţa de aur (Apocalipsă 8, 3) în care se aprinde şi arde neîncetat această tămâie binemirositoare a convorbirii lui lăuntrice cu Dumnezeu, acasă, în biserică, în parohie şi oriunde în lume.

Dar, rugăciunea preotului este hrănită cu mana cuvântului lui Dumnezeu şi este adăpată cu apa cea vie a harului Sfintei Scripturi, de la stânca din Horeb a citirii stăruitoare şi de la fântâna lui Iacob a cugetării neîncetate la cuvintele Revelaţiei, conform îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică” (Ioan 5, 39). Prin citirea Sfintelor Scripturi, pregătindu-şi predica şi hrănindu-şi sufletul, preotul urcă tainic şi îşi găseşte loc mistic pe Muntele Fericirilor, contemplând fulgerele şi auzind tunetele de pe Sinai, fiind străbătut de adierea blândă şi liniştită a Duhului Sfânt de la Horeb şi fiind purtat de mână în grădina din Eden a Pildelor, Minunilor şi Învăţăturilor evanghelice ale Mântuitorului Hristos.

Prin citirea stăruitoare a Sfintelor Scripturi şi prin înţelegerea şi tâlcuirea lor, în duhul Sfinţilor Părinţi, preotul se face fiu al patriarhilor, ucenic al profeţilor şi martor şi contemporan al Sfinţilor Evanghelişti şi al Sfinţilor Apostoli, ucenicii şi urmaşii direcţi ai Mântuitorului. Dacă Cartea acesta a Legii Revelaţiei dumnezeieşti nu se va pogorî de pe buzele preotului, cum îi spune Dumnezeu lui Iosua şi se va călăuzi după ea „ziua şi noaptea” (Iosua 1, 8), atunci preotul va avea izbândă în căile sale pastorale; va avea „cuvânt cu putere multă” în predicile şi cuvântările sale şi va păşi cu spor pe drumul spre Emaus al preoţiei sale, alături de Hristos Cel Înviat, nevăzut şi necunoscut şi de Luca şi Cleopa, de-a dreapta şi de-a stânga”.

Au urmat luări de cuvânt, la care s-au înscris toți preoții prezenți. Din discuțiile lor, sintetizăm următoarele: În preoție contează conștiința și relația cu duhovnicul; ni se cere să fim modele, oamenii au nevoie de exemple; este diferență între a te ruga și a citi rugăciuni (pericolul formalismului);  preotul doar prin rugăciune poate acumula înțelepciunea și dragostea de cele sfinte. 

 La final, coordoatorul cercului pastoral, preotul Petrovici Ovidiu, a apreciat lucrarea ca fiind o bună sinteză și a precizat că întâlnirile pastorale din cadrul cercurilor sunt benefice deoarece constituie prilejuri de a învăța unii de la alții și ne întări sufletește pentru lucrarea pastorală de fiecare zi.

 

    CERCUL PASTORAL NR. 7

„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”

 

Duminică după-amiază, în data de 26.06.2022, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor  Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, coordonat de părintele Negură Dan Dumitru.

Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, în curtea bisericii „Sf. Ier. Nicolae”, începând cu ora 17, sub protia părintelui Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.

După rânduiala de rugăciune, părintele protopop a rostit un cuvânt de învățătură despre chemarea Sfinților Apostoli și răspunsul dat de aceștia, prin care au moștenit Împărăția Cerurilor. Pornind de la această temă, a lansat tuturor celor prezenți întrebarea: Cum ne raportăm noi la chemarea Bisericii? Avem șase zile pentru noi iar Dumnezeu și-a rezervat una pentru El, duminica, însă de multe ori o furăm tot pentru noi. La fel facem cu timpul pe care ar trebui să-l dedicăm rugăciunii și spovedaniei.

După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, în cadrul căreia părintele paroh, preot Ceredeev Dan Constantin, a invitat preoții din cercul pastoral să reflecteze și să dezbată asupra  subiectului intitulat „Inovații și deviații în cult”. Expunerea a fost precedată de vizionarea unui filmuleț rusesc, despre rugăciunea simplă dar bineprimită a trei pescari izolați pe o insulă, care se adresau cu smerenie celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi.

Miezul întâlnirii pastorale a constat în dezbaterea pe marginea unor situații concrete, întâlnite în slujirea liturgică și clasificarea acelor situații în categoriile inovație sau deviație. Fiecare preot a primit o hârtie în care era descrisă o anumită situație, iar după lecturare și dezbatere pe marginea subiectului, se clasifica și se formulau anumite concluzii sau se ofereau soluții pentru ca astfel de practice să se evite în practica liturgică.

La final, părintele paroh a mulțumit tuturor membrilor cercului pastoral pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună și de a se aduna pentru sfătuire și dezbateri constructive.  

 

CERCUL PASTORAL NR. 8

„Sf. Ier. Spiridon”

 

Întâlnirea membrilor cercului pastoral numărul 8, așezat sub ocrotirea cerească a  Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de preotul Horga Alexandru, a avut loc miercuri, 15.06.2022, la biserica „Sf. Ier. Nicolae” a Parohiei Moldova Sulița. În prezența unui număr important de credincioși din comunitate, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sf. Maslu de obște.

            După rânduiala liturgică, părintele Horga Alexandru, s-a adresat credincioșilor, referindu-se la activitatea cercului pastoral și explicând rolul și importanța întâlnirii preoților pentru slujire comună și împărtășiri ale experiențelor pastorale personale. Întrucât, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, anul 2022 a fost dedicat rugăciunii și Sfinților isihaști. Unul dintre Părinții care și-au dedicat viața rugăciunii și a fost un dascăl al rugăciunii pentru mulți monahi și mireni, a fost Sfântul Paisie Velicicovschi, despre care va prezenta mai multe detalii bibliografice părintele paroh.

În continuare, preotul paroh, preot Corlațan Ștefan, a dat citire referatului pregătit pentru acest prilej, intitulat: „Sfântul Paisie de la Neamț (1722-1794) și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”. Lucrarea a constat din prezentarea vieții Sfântului Paisie și a contextului religios și istoric în care a viețuit. Din cuprinsul referatului reținem faptul că venirea Sfântului Paisie în Moldova a fost o binecuvântare, pentru că acest părinte duhovnicesc a avut o influență deosebită asupra monahismului românesc. Totodată, și pentru Cuviosul Părinte a fost o binecuvântare viețuirea în aceste locuri, deoarece a găsit oamenii și mediul potrivit pentru buna desfășurare a vieții de obște, după vechile principii monahale. Astfel, „Tipicul Sfântului Vasile cel Mare dar și al altor Sfinți Părinți, de a trăi cu toții în viața de obște”. Când a venit din Sfântul Munte la Mănăstirea Dragomirna, scria mitropolitului Gavriil de atunci: „mai înainte de ducerea mea în Sfântul Munte, șezând câțiva ani în țările acestea, m-am deprins foarte mult de limba română… căci în toată lumea n-au rămas alte locuri ca să poată cineva a ține mai vârtos viața de obște, fără numai în aceste blagoslovite țări pe care Dumnezeu le păzește ca să preamărească Numele cel sfânt al Său”.

De la Dragomirna, Sfântul Paisie cu monahii adunați în jurul său, s-au mutat la Neamț și Secu, unde au continuat viața de rugăciune. 

Pentru că a sintetizat din literatura patristică dar a și scris pentru folosul obștesc, Sfântul Paisie este considerat unul din cei mai importanți scriitori asceți  ai secolului XVIII.

La final, după miruirea credincioșilor, preoții din cercul pastoral au dezbătut tema întâlnirii, care a avut rolul de reaminti date din istoria Bisericii noastre dar și de a chema la o grijă sporită față de rugăciune.

 

A consemnat, arhid. Norocel Bogdan