„Drumul către Dumnezeu trece doar pe la poarta săracului. Nu-l evitați căutând un altul!” sunt cuvintele cu care Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a încheiat exegeza la textul evanghelic citit în Duminica a XII-a după Pogorârea Sfântului Duh, în predica intitulată Ca să am viața veșnică, ce bine trebuie să fac?, ce poate fi lecturată pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Această concluzie rezumă dialogul Mântuitorului Hristos cu tânărul bogat, preocupat nu doar de cele materiale, ci și de a face binele necesar pentru „a avea viața veșnică”.
Asemenea acestui tânăr, numeroși suceveni și-au îndreptat pașii astăzi, 23 august 2026, spre mănăstirea binecuvântată cu un odor neprețuit, cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, pentru a afla de la Bunul Învățător care este calea de a dobândi ceea ce scapă înțelegerii omului, deși este convins, în adâncul sufletului, că există – Binele de dincoloși fericirea pe care nimic din cele trecătoare nu o poate oferi.
În duminica în care se face și Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului, cea care este un model de încredințare întru totul Proniei dumnezeiești, în mijlocul sucevenilor veniți să aducă jertfă de timp și tainică rugăciune Multmilostivului Dumnezeu, smerită mulțumire pentru toate binefacerile, s-a aflat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară amenajat în preajma clopotniței ce străjuiește intrarea în vechea ctitorie mușatină, Biserica-monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava aflându-se într-un amplu proces de renovare.
În comuniune liturgică i s-a alăturat un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh, format din clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care pr. Dimitrie Horga, consilier la Sectorul Administrativ-Bisericesc, și slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și ai așezământului monahal aflat sub ocrotirea sfântului trapezuntin martirizat în Cetatea Albă în 1330.
Corala mixtă ce poartă numele celui care, prin cinstitele sale moaște întregi, ocrotește de peste șase veacuri aceste meleaguri, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu, a oferit răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba.
Cuvântul de învățătură referitor la textul Sfintei Evanghelii, rânduit pentru această zi, a fost rostit în momentul împărtășirii clericilor de către pr. Dimitrie Horga, consilier eparhial. Pornind de la întrebarea care surprinde întreaga neliniște a omului religios: „Bunule Învățător, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” (Matei 19, 16), sfinția sa a explicat înțelesul duhovnicesc al versetelor nou testamentare, îndemnându-i pe cei prezenți să reflecteze la modul în care inima împărțită a tânărului ce Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu este cea mai mare piedică în calea comuniunii cu Cel pe Care Îl caută: „Tânărul dorește viața veșnică, dar o dorește fără să piardă ceea ce devenise pentru el temelia siguranței sale. Îl dorește pe Dumnezeu, însă nu este încă pregătit să-L dorească mai mult decât toate celelalte.”
Menționând perspectiva greșită că viața veșnică este un bun pe care omul îl dobândește prin acumularea unui anumit număr de fapte, întâlnită, din păcate, și în timpurile noastre, părintele oaspete a evidențiat răsturnarea de perspectivă pe care o propune dialogul evanghelic: „Tânărul întreabă ce trebuie să facă pentru a avea viața, iar la sfârșit Hristos îi spune: «Vino şi urmează-Mi». Viața pe care o caută nu este departe de el. Viața stă înaintea lui. Nu are de descoperit numai o faptă, ci are de urmat o Persoană.”
Fiul Întrupat al lui Dumnezeu propune un itinerar al mântuirii, o lecție dincolo de timp despre căutarea Împărăției lui Dumnezeu. „Hristos nu opune iubirea, poruncilor și nici harul, ascultării. El nu desființează Legea, ci îi descoperă împlinirea ei în comuniunea cu El. După cum observă Sfântul Ioan Gură de Aur, păzirea poruncilor reprezintă începutul drumului, dar desăvârșirea nu se reduce la corectitudinea morală; ea se împlinește în urmarea lui Hristos.” Prima condiție este însă voia omului, eliberată de tot ceea ce o robește. „Dumnezeu cheamă, dar nu constrânge. Harul nu desființează libertatea omului, ci o vindecă și o cheamă la împreună-lucrare. Desăvârșirea nu poate fi rodul unei siliri exterioare, pentru că ținta ei este iubirea, iar iubirea, nu există fără libertate.”
Căutând ca învățătura Mântuitorului să rodească în inimile celor prezenți, preacucernicul părinte le-a cerut să răspundă la întrebarea: „Care este lucrul pe care, dacă Dumnezeu mi l-ar cere, l-aș da cu cea mai mare greutate?”, pentru a identifica robia care își pune amprenta asupra faptelor personale și, mai ales, pentru a nu pleca întristați, asemenea tânărului care a înțeles ceva din adevărul chemării adresate lui, dar nu a găsit încă libertatea de a-i răspunde. „Hristos nu negociază chemarea. (…) Îl dorea pe tânăr pentru Împărăția cerurilor. Averea era numai legătura care îl împiedica să-I urmeze. De aceea, punctul culminant al versetului nu este porunca „vinde averea ta”, ci chemarea „vino și urmează-Mi”. Aici trebuie înțeles și sensul creștin al lepădării de sine. Creștinismul nu este religia unei negații fără țintă. Renunțarea nu este un scop în sine. Postul, înfrânarea, milostenia, lepădarea de patimi și chiar sărăcia de bunăvoie își primesc sensul numai din iubirea pentru Hristos. Creștinul nu renunță numai pentru a avea mai puțin. Renunță, pentru a putea iubi mai mult. Nu se golește pentru golire, ci pentru a face loc lui Dumnezeu.”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui consilier pentru tâlcuirea versetelor scripturistice și a dat citireDecalogului la Duminica a XII-a după Pogorârea Duhului Sfânt, prin care îndeamnă la cercetarea conștiinței personale și la deschiderea inimii spre celălalt, ca prin semeni să-L agonisim pe Însuși Dumnezeu, cea mai de preț bogăție, atrăgând totodată atenția asupra pericolului împlinirii formale a poruncilor și al idolatrizării bunurilor materiale.
Potrivit tradiției îndătinate de la venirea în eparhie în calitate de chiriarh, Înaltpreasfinția Sa a citit rugăciuni pentru sănătatea sufletului și trupului, precum și rugăciuni de dezlegare, binecuvântându-I pe cei prezenți prin stropire cu apă sfințită.
Ca în fiecare duminică, între zidurile ctitoriei domnilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță și astăzi au venit în număr mare credincioși, pentru a se bucura de binecuvântarea arhierească, dar și pentru a poposi preț de o rugă și la racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, ocrotitor al Moldovei și al întregii țări, ca să îi întărească în hotărârea de a împlini cele ce se cuvin pentru a intra în viața veșnică.
Daniela Livadaru
Foto credit: Mihai Grosu
