Binecuvântare arhierească în Parohia Calafindești, județul Suceava

20210411_095044

În duminica a patra din Postul Paștelui, numită și Duminica Sfântului Ioan Scărarul, 11 aprilie 2021, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Calafindești, Protopopiatul Rădăuți. Ierarhul a fost întâmpinat cu flori de numeroșii credincioși îmbrăcați în costume populare specifice locului, veniți să primească arhiereasca binecuvântare și să participe cu bucurie la sfintele slujbe.

Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.

După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Episcop-Vicar a ținut cuvânt de învățătură despre minunea vindecării fiului demonizat, accentuând faptul că în situațiile limită oamenii descoperă noi lucruri despre ei înșiși, precum apostolii. „Ce au învățat apostolii despre ei? Ce au descoperit apostolii în ei? Au decoperit o neputință lor, au descoperit că nu pot să facă totul, au descoperit că nu pot să scoată pe toți demonii, deși înainte de a se întâlni cu acest copil demonizat și înainte de a fi rugați de acest tată necăjit, abătut și amărât, ei vindecaseră mulți oameni, scoseseră mulți demoni și se bucurau întorcându-se la Domnul Hristos, care i-a trimis și care le-a dat putere ca să vindece și să scoată demoni. (…) Ei, niște oameni neînsemnați, dintr-o dată să vadă că prin ei, prin cuvântul lor, prin rugăciunea lor, semenii lor se fac bine și demonii ieșeau.”

În continuare, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a vorbit despre ce a învățat tatăl copilului care a fost videcat de Mântuitorul Iisus Hristos. „Tatăl a descoperit, ajutat de Domnul Hristos, că nu are credință cât ar trebui. El a venit să se roage de apostoli, dar nu a crezut cu toată inima că apostolii o să-l facă sănătos pe fiul său. Că tatăl a venit la acest învățător despre care probabil auzise că a făcut atâtea minuni, dar nu a crezut cu toată inima că poate să îi vindece fiul. (…) A descoperit acest tată puținătatea credinței sau nedesăvârșirea credinței. De aceea a spus: «Cred, Doamne, ajută necredinței mele!» ”

Ierarhul a vorbit și despre greutățile pe care le întâmpină părinții copiilor bolnavi și despre descoperirile pe care oamenii le au atunci când se află în necazuri, despre punerea la încercare a credinței. „Când vin necazurile unul după altul, nu știu dacă mai suntem la fel, nu știu dacă mai avem aceeași răbdare, nu știu dacă iertăm atât de ușor; de aceea Dumnezeu îngăduie, lasă să se întâmple în viața omului și bune și mai puțin bune, ca și prin aceasta să mai învățăm ceva despre noi, să ne cunoaștem pe noi mai bine, să nu avem o părere chiar atât de bună despre noi înșine și cunoscându-ne să ne îndreptăm, să ne facem mai buni. ”

În încheiere, Preasfinția Sa a făcut un îndemn la prețuirea vieții și a sănătății, mai ales în această perioadă dificilă.

După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a săvârşit şi slujba de sfinţire a noii case praznicare, ridicată în curtea lăcaşului de cult.

Scurt istoric

Prima atestare legată de existența unei biserici în Calafindești este documentul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare din 15 martie 1490, prin care domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun.

Biserica de lemn din Calafindești a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor” în anul 1775,  primind hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica de atunci avea dimensiunile de 20 metri lungime și 8 metri lățime, și era construită din lemn de stejar și brad și acoperită cu șindrilă.

Lăcașul de cult a suferit diferite reparații în decursul timpului (în anii 1832 și 1890-1892). În perioada 1935-1950, în apropierea lăcașului de cult din lemn a fost construită o biserică de piatră, iar în anul 1946 a fost înălțată o clopotniță. Aici se află 4 clopote datând din 1797, 1799, 1893 (nefolosit) și unul nedatat (probabil la fel de vechi ca primele două).

După finalizarea construcției bisericii noi, biserica veche din lemn a fost strămutată la mijlocul secolului al XX-lea într-un sat din județul Neamț, în locul ei rămânând doar masa altarului cioplită de ieromonahul Daniel.

Leave a Reply