Cei ce și-au îndreptat pașii astăzi, 15 martie 2026, în Duminica a treia a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, spre locașul care adăpostește moaștele întregi ale Marelui Mucenic Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, au fost încurajați să își evalueze modul în care, dorind să Îi urmeze Celui răstignit pentru mântuirea lumii, au împlinit porunca renunțării la sine, la „omul vechi”, la „trupul păcatului” (Romani 6, 6), și și-au asumat responsabilitatea Crucii. Prin al nouălea îndemn al Decalogului la Duminica Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a surprins esența referatului evanghelic rânduit de Sfinții Părinți a se citi în această zi: „A urma pe Hristos înseamnă a-ți asuma Crucea sacrificiului pentru ceilalți, însă nu ca pe o povară, ci ca pe o cale spre desăvârșire.”
În duminica în care Biserica prăznuiește liturgic cea de-a treia închinare a Crucii, întâistătătorul Bisericii de pe aceste meleaguri s-a alăturat celor veniți să cinstească lemnul de viață dătător în vechea ctitorie a Mușatinilor din Cetatea Sucevei, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou. Întâmpinat cu multă bucurie de clerici și credincioși în paraclisul în care se află așezate, pentru o vreme, cinstitele moaște ale celui dintâi Sfânt ocrotitor al Moldovei, ierarhul a adus gând de mulțumire marelui mucenic din Trapezunt pentru că mijlocește neîncetat înaintea Tronului Ceresc pentru Biserica de pe aceste meleaguri, s-a închinat după rânduială și a îmbrăcat veșmântul slujirii.
Însoțit de slujitori și popor, s-a îndreptat apoi spre altarul amenajat lângă turnul-clopotniță al complexului monastic ce trece printr-un amplu proces de restaurare, pentru a săvârși Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. Înaltpreasfinția sa a fost înconjurat în comuniune euharistică de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai așezământului monahal îndrumat duhovnicește de starețul Serafim Grigoraș, precum și clerici ai Catedralei Arhiepiscopale, coordonați de arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Potrivit tradiției din duminici și sărbători, răspunsurile liturgice au fost date de Corul Mixt „Sfântul Ioan cel Nou” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de părintele Ionuţ Lucian Tablan Popescu.
În răstimpul rânduit împărtășirii clericilor, arhim. Justinian Săvescu, stareț al Mănăstirii Ițcani și secretar eparhial, a explicat înțelesul duhovnicesc al cuvintelor Mântuitorului și consemnate de Sfântul Evanghelist Marcu. În acest sens, prin intermediul unei povestioare inspirate de „una dintre cele mai frumoase și grăitoare prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (Ieșirea 15, 23-25), momentul de la Mara”, când Moise a îndulcit amărăciunea apei prin aruncarea unui lemn, a evidențiat faptul că fără cruce (înțeleasă ca jertfă, cumpătare și iubire), plăcerile, succesele și iubirile omului rodesc în final fructe amare.
Preacuviosul părinte stareț a dezvoltat apoi ideea că Sfânta Cruce transformă amărăciunea vieții în putere și mântuire atunci când este purtată cu credință, jertfă și iubire, întrucât ea este „Pomul Vieții replantat în mijlocul lumii” și „stindardul lui Hristos care ne spune: Lupta nu este în zadar, Moartea a fost deja învinsă!”. „Crucea, înfiptă simbolic în mijlocul timpului (Postul Mare) și al spațiului (Biserica), ne amintește că suntem responsabili pentru tot ce ne înconjoară. Cele patru brațe ale Crucii sunt și cele patru direcții spre care trebuie să se îndrepte iertarea noastră. Nu poți cinsti Crucea dacă lățimea inimii tale nu îl cuprinde pe vrăjmașul tău sau dacă înălțimea gândului tău e ocupată de mândrie.”
Dorind ca cei prezenți să așeze la inimă adevărul reiterat de Sfinții Părinți, „Crucea începe acolo unde începe libertatea.”, părintele secretar eparhial a concluzionat: „Să căutăm în adâncul sufletului acest lemn sfânt pe care l-am primit astăzi: când ne vine să judecăm, să punem deasupra gândului Crucea tăcerii; când ne simțim singuri, să privim la brațele ei deschise care ne așteaptă mereu; când postul ni se pare greu, să ne amintim că ea este bastonul care ne susține să nu cădem. Să facem din viața noastră o închinare continuă și să silim egoismul nostru să coboare de pe tronul pe care stă, pentru ca Hristos să poată urca pe tronul inimii noastre. Să plecăm astăzi spre casele noastre cu această certitudine: oricât de amară ar fi apa vieții noastre acum, ea poate deveni dulce. Nu prin vreo minune magică, ci prin puterea jertfei asumate. Să purtăm Crucea cu demnitate, cu spatele drept și cu ochii ațintiți spre lumina Învierii, care deja începe să se zărească la orizont. Căci cine își ia crucea cu bucurie, acela nu o mai duce el pe ea, ci este dus de ea direct în brațele Tatălui.”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul de folos și le-a amintit celor prezenți că exegeza sa, Prin Cruce, spre Înviere!, se regăsește pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În continuare, chiriarhul locului a dat citire Decalogului la Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci), prin care „(re)aduce în atenția noastră că urmarea Mântuitorului nu este posibilă fără lepădarea de sine și fără primirea și asumarea Crucii, dar că răsplata este pe măsură, coborârea Împărăției lui Dumnezeu în lăuntrul nostru”.
Pentru a răspunde nevoii credincioșilor de a fi întăriți și mângâiați, Părintele Arhiepiscop a citit apoi rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, pentru cei ce suferă de depresie ori alte tulburări sufletești, dar și pentru cei care zac în patul suferinței.
Înainte de a-i binecuvânta pe toți cei prezenți prin stropire cu apă sfințită, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe toți cei prezenți să revină în după-amiaza acestei zile la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, pentru a lua parte, începând cu ora 16:00, la Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită de către cei doi ierarhi ai eparhiei, împreună cu un sobor de preoți, pentru primirea harului vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor.
