Arhimandritul Grigorie Halciuc a fost înmormântat la Mănăstirea Putna

Luni, 18 iulie 2022, în cea mai cunoscută ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Putna, Ierusalimul neamului românesc, a fost condus pe ultimul drum părintele arhimandrit Grigorie Halciuc, proin-starețal Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Slujba înmormântării a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, alături de un sobor de preoți și diaconi, la altarul de vară al așezământului monahal.

În continuare, a fost săvârșită slujba specifică înmormântării unui monah, alături de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte clerici din cadrul Centrului Eparhial Suceava, protopopi, slujitori ai Mănăstirilor „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” și Putna, stareți ai unor mănăstiri din zona Bucovinei, dar și alți slujitori ai sfintelor altare.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

La final, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de mângâiere pentru familia părintelui și pentru cei prezenți: credincioși, monahi și monahii, ucenici și apropiați ai părintelui, membri ai administrației eparhiale. Preasfinția Sa a evidențiat aspectele importante din viața părintelui Grigorie Halciuc, inspirat fiind de interviul pe care i l-a luat acestuia în luna aprilie a acestui an, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Preasfinția Sa le-a vorbit celor prezenți despre căutările și bucuriile părintelui Grigorie, precum slujbele de la Mănăstirea Celic-Dere, loc al copilăriei, unde îl ducea evlavioasa sa mamă. În drumul său spre Dumnezeu, a fost de o importanță fundamentală întâlnirea cu părintele martir Daniil Sandu Tudor la Mănăstirea Rarău.

De la acesta „a învățat fratele Grigorie bazele trăirii monahale pe care le vom recunoaște apoi în toată viața părintelui: asprimea nevoinței, prezența la toate slujbele bisericii (și nu începea Miezonoptica până când nu veneau toți viețuitorii) și la toate mesele de obște, deasa spovedanie și împărtășirea întregii obști în aceeași zi, pentru a se accentua sentimentul unității. Cine nu se conforma era întrebat de către părintele Daniil, pentru a fi responsabilizat: «Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?»”

Această perioadă a durat din 1955 până la arestarea Părintelui Daniil Sandu Tudor, în 14 iunie 1958. Atunci mica obște de la Rarău a fost sechestrată și anchetată, iar în decembrie 1958 schitul a fost închis și obștea s-a mutat la Mănăstirea Slatina, urmând o scurtă perioadă de viețuire aici. Pe atunci Mănăstirea Slatina avea „aproape 100 de viețuitori și era povățuită de părintele protosinghel Emilian Olaru, după plina de rodire stăreție a părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, venit aici cu mulți părinți duhovnicești de la Mănăstirea Sihăstria”.

În 1960, a trebuit să facă armata și, după aceasta, nu a mai fost posibilă revenirea în mănăstire, din cauza Decretului 410/1959, prin care monahii și monahiile care aveau până în 55 de ani erau izgoniți.

A reușit să intre la Mănăstirea Putna în 1965, unde „puținii părinți de atunci țineau aprinsă flacăra credinței și a dragostei de țară la mormântul Slăvitului Voievod Ștefan: părintele stareț Gherasim Cucoșel, părinții Pimen, Iachint și Teofilact, ghizii, părintele Serapion, neobositul și singurul slujitor la altar ani îndelungați, părinții Ioan Ionescu, Luca, Marcu ori Damaschin”.

Un alt moment emoționant din viața arhimandritului Grigorie Halciuc a fost încredințarea ascultării de stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, în 1978, când părintele Iachint Unciuleac i-a spus că trebuie să facă această ascultare provizoriu. Dar, „ceea ce i s-a spus că va fi doar o perioada scurtă, provizorie, s-a arătat a fi o stăreție vrednică, de peste 40 de ani. Dar l-a « iertat» părintele Grigorie pe bădia Iachint, care îi va fi duhovnic până la moartea sa (în 1998), părintele Grigorie recunoscând în cuvioșia sa un exemplu strălucit de răbdare”.

Aici, a continuat Preasfințitul Părinte Damaschin, părintele Grigorie „s-a considerat prea mic pentru o slujire într-o așezare monahală atât de importantă. Și de aceea, mărturisea cu lacrimi, el l-a considerat pe Sfântul Ioan cel Nou ca stareț; la racla lui venea și lua binecuvântare în fiecare zi; și cu ajutorul îmbelșugat și minunat al Sfântului Ioan a coordonat nu puține lucrări stringente: repararea acoperișului bisericii mari și conservarea, atât cât s-a putut, a picturii exterioare, amenajarea stăreției, a chiliilor, a beciului, construirea paraclisului mănăstirii, ajutat în toate acestea de vrednicul arhitect Gheorghe Bratiloveanu”.

În fața vieții pilduitoare a Părintelui Arhimandrit Grigorie, Preasfințitul Damaschin i-a cerut ajutorul pentru obștea de acum: „Obștea Sfântului Ioan s-a înnoit acum și tinerețea are nevoie de privire la cei dinainte: ajutați-ne, pe toți, să nu ne poticnim în fața greutăților, să fim fermi în cele făgăduite la călugărie, să iubim Biserica, Liturghia și rugăciunea de chilie, buna rânduială, cumințenia, răbdarea, seriozitatea, respectul între noi, smerenia și după reușite, sau mai ales atunci; inspirați-ne să fim hotărâți, energici, exigenți cu noi, mai înainte de a fi cu alții”.

 Arhim. Melchisedec Velnic, stareț al Mănăstirii Putna și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a dat citire procesului verbal din 6 decembrie 1969, în care părintele stareț de atunci, Preasfințitul Gherasim, și ceilalți părinți ai mănăstirii, cer Mitropoliei aprobarea să fie călugăriți rasoforii Tudor Pavlo și Grigorie Halciuc, document păstrat în arhiva mănăstirii.

Noi, arhimandrit Gherasim Cucoșel, starețul Mânăstirii Putna, și membrii celor trei Consilii, duhovnicesc, cultural și economic, ne-am întrunit astăzi în ședință de lucru și am luat în discuție următoarele:

Având în vedere că rasoforul Tudor Pamvo și rasoforul Grigore Halciuc – viețuitori în Mănăstirea Putna – au vocație pentru viața monahală, fapt dovedit prin ascultarea desăvârșită ce-au făcut în mănăstirea noastră, potrivit Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, tradițiilor mănăstirești și nevoilor mănăstirii, găsim de cuviință să se intervină la Sf. Mitropolie a Moldovei și Sucevei la Iași pentru a dispune tunderea în monahism a persoanelor mai sus amintite. (…) De asemenea și rasoforul Halciuc Grigore a făcut ascultare în Mânăstirea Slatina-Rarău de la 25 noiembrie 1955 până în 1960, când a fost încorporat. La Mânăstirea Putna se găsește în ascultare din 1966, făcând diferite ascultări în obște și în prezent este casier la Colecția de obiecte bisericești și responsabil cu materialul pentru difuzare prestând și ascultări în gospodărie sau la biserică. Serviciul militar l-a satisfăcut, are școala monahală și bacalaureatul. Solicităm ca susnumiții rasofori să fie tunși în viața monahală în mod excepțional, ținând seama că personalul monahal este numai de 11 persoane/inclusiv acești doi rasofori, din care 2 au peste 73 de ani, unul 62, iar restul parte din ei sunt suferinzi”.

Momentul liturgic a continuat cu purtarea pe brațe a sicriului cu trupul părintelui și înconjurarea bisericii, cortegiul funerar oprindu-se în cimitirul Mănăstirii Putna. Mormântul în care părintele Grigorie a fost așezat a fost pecetluit de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic și a fost binecuvântat cu untdelemn și vin.

Cei prezenți și-au luat rămas bun și au adus un ultim omagiu părintelui proin-stareț Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, fiind cel care a desfășurat activități de mare anvergură pentru așezământul monahal.

Redăm, în cele ce urmează, răspunsul arhim. Grigorie Halciuc la întrebarea Ce sfaturi deosebite dați credincioșilor care vin în pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava?:

„Îi îndemnăm să se roage cu credință lui Dumnezeu și Sfântului Ioan cel Nou, să se împace cu cei din casa lor și să fie cât mai des spovediți de păcate, că fără spovedanie mai greu primim ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților. Apoi îi îndemnăm să-și crească copiii lor în credință și frică de Dumnezeu și să se jertfească pentru ei, că fără jertfă și martiriu, fără răbdare și suferință, fără rugăciune și viață curată, nu ne putem mântui și în zadar ne trecem zilele. Pe cei care primesc vindecări de boli și li se împlinesc cererile aici, la moaștele Sfântului Ioan, și sunt numeroase aceste cazuri, îi îndemnăm să mulțumească lui Dumnezeu și Sfântului Ioan, cu rugăciuni de recunoștință, cu milostenii la săraci și cu o viață creștinească exemplară. Avem cazuri de vindecări și la oameni de alte religii, nu numai la credincioșii noștri ortodocși. Cred că Sfântul Ioan de la Suceava face cea mai mare misiune ortodoxă în Moldova, împreună cu Cuvioasa Parascheva de la Iași și ceilalți sfinți din țară.”

Dumnezeu să odihnească în pace sufletul părintelui și să îl așeze în ceata sfinților Săi slujitori!

Protos. Dosoftei Dijmărescu
Irina Ursachi

ALBUM FOTO ÎN CURS DE ACTUALIZARE.