În seara primei zile a lui Brumar, 1 noiembrie 2026, cu binecuvântarea și prin părinteasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava s-a întors, pentru câteva ore, în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii Mirăuți. Alegerea acestui lăcaș de rugăciune nu este întâmplătoare, întrucât aici a fost așezat spre cinstire, la începutul veacului al XV-lea, trupul nestricăcios al ostașului adevărat și neînfricat al lui Hristos, adus de la Cetatea Albă în Cetatea de Scaun a Moldovei. Acest eveniment de o covârșitoare importanță istorică a fost determinat de năzuința domnului Alexandru cel Bun și a sfătuitorului său, mitropolitul Iosif I Mușat, de a afirma suveranitatea voievodatului dintre Carpați și Nistru, dar și de a consfinți autonomia Bisericii de pe aceste meleaguri.
După citirea unui fragment din slujba Acatistului ce îi este închinat, racla cu moaștele marelui mucenic originar din Trapezunt a fost dusă spre vechea reședință mitropolitană a Moldovei de către clerici ai Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, coordonați de arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale, procesiunea fiind condusă de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
La vremea amurgului, în cântarea veselă a clopotelor Mirăuților, mulțime de credincioși, purtând în mâini lumânări aprinse, s-a alăturat obștii monahale îndrumate duhovnicește de arhim. Haralambie Țanef pentru a-l primi pe oaspetele drag inimii lor. Din soborul slujitor care l-a întâmpinat pe Sfântul Ioan la revenirea în prima sa casă au mai făcut parte pr. Doru-Ionel Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I, precum și stareți ai mănăstirilor din împrejurimi.
Ocrotitorul Cetății Sucevei a fost așezat în biserica mănăstirii, precum odinioară la începutul secolului al XV-lea, unde s-a continuat slujba Acatistului, răspunsurile liturgice fiind oferite de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar a vorbit despre însemnătatea acestei zile deosebite pentru comunitatea Mirăuților, subliniind rolul important pe care îl au sfinții pentru creștini, ca modele de viețuire bineplăcută lui Dumnezeu. „Prezența unui sfânt, prin intermediul prezenței sfintelor sale moaște, este deopotrivă o încurajare și o chemare. (…) Este o încurajare, pentru că vedem că au existat persoane care L-au ascultat și L-au iubit pe Dumnezeu și au ajuns ceea ce vrea Dumnezeu de la fiecare: să fim sfinți. Aceasta este menirea omului: Fiți voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru cel din ceruri, desăvârșit este. Acesta este planul lui Dumnezeu să fim. (…) Sfântul Apostol Pavel insistă: Voia lui Dumnezeu aceasta este, sfințirea voastră. (…) Deci, ne încurajează legătura cu sfinții, din toate veacurile, interacțiunea cu ei, să vedem că Da, se poate să dobândim sfințenia. (…) Este și o chemare a sfântului (…) la schimbarea vieții noastre în direcția vieții pe care el a urmat-o. Ce schimb eu în viața mea ca să mă asemăn Sfântului Ioan? Cu ce mă inspiră, și sunt multe, și ce pot eu să iau din viața lui și să pun concret în viața mea, într-un moment de cotitură, și să-L bucur pe Dumnezeu și pe sfânt? Dacă viața mea nu se schimbă pentru nimic după întâlnirea cu un sfânt și plec acasă mulțumit că mi-a îndeplinit o cerere, nu îmi folosește acea întâlnire. (…) Să răspundem așadar acestei chemări, cu pași poate mărunți, dar constanți, și determinați, și asumați, ca să ducem o viață plăcută lui Dumnezeu și să îl bucurăm pe Sfântul Ioan cel Nou.”
În cuvântul său, părintele arhimandrit Haralambie Țanef a adresat alese mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru inițiativa organizării și binecuvântarea acestui eveniment, gesturi care reflectă grija părintească și prețuirea față de biserica în jurul căreia a gravitat, pentru o vreme, viața religioasă a Țării Moldovei. De asemenea, și-a exprimat gândul de recunoștință față de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, pentru însoțirea cinstitelor moaște, față de părintele arhimandrit Valerian Radu și părinții însoțitori și slujitori, față de părintele arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava și exarh de zonă, pentru bunăvoință, sprijin și sfaturile folositoare, și față de toți toți clerici, monahii și credincioșii care au contribuit la buna desfășurare a momentului.
În continuare, au fost săvârșite Slujba de Priveghere și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de noapte, iar în dimineața zilei de 2 noiembrie 2026, delegația Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” a însoțit odorul cel mai de preț al Cetății Sucevei către paraclisul așezământului monahal.
Luând aminte la îndemnul care încheie Decalogul la prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților: Caută cu evlavie spre trupul îndumnezeit al mucenicului (Ioan), dovada vie a ceea ce omul poate deveni când crede și iubește pe Dumnezeu și pe sfinții Săi, membrii comunității Mirăuților au venit în număr mare să aducă prinosul lor de rugăciune și mulțumire Sfântului Mare Mucenic, grabnic ajutător și făcător de minuni.
***
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou s-a născut în jurul anului 1300 în cetatea Trapezunt, aflată în Asia Mică, pe malul Mării Negre. Pentru că nu a dorit să se lepede de dreapta credință, a fost martirizat în anul 1330, în Cetatea Albă. Vestea minunilor pe care Sfântul Ioan cel Nou le-a săvârșit în decursul timpului a străbătut întreaga lume ortodoxă, moaștele sale fiind aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, la începutul secolului al XV-lea. Pomenit de Biserica Ortodoxă în zilele de 2 și 24 iunie, Sfântul Ioan cel Nou s-a dovedit a fi mângâietor și grabnic ajutător tuturor celor care îl cinstesc cu evlavie.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
foto credit: Sebastian-Andrei Lazăr
