La prăznuirea Sfintei Împărătese Teofana Basarab, țarina care, trăind în tumultul de la curtea domnească a Asăneștilor bulgari, nu și-a neglijat viața duhovnicească, lucrând cu râvnă și evlavie să își împodobească sufletul cu virtuți, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a evidențiat în cadrul unui Decalog fapte prin care putem face credința noastră aducătoare de mult rod, slujind lui Dumnezeu întru dreptate, bine și frumos, arătând lumii bucuria a fi „a lui Hristos”.
- Iubește-L pe Hristos mai mult decât tronul împărătesc și slava lumească, toate trecătoare, căci adevărata împărăție se află în inima unită cu Dumnezeu.
- Lasă în urmă amintirea sfințeniei, nu a puterii, precum Teofana Basarab, fiindcă slava lumească trece, dar iubirea jertfelnică rodește în veșnicie.
- Ctitorește țara și ocrotește Biserica, mărturii de credință pentru generațiile viitoare și, astfel, neamul tău va dăinui în timp.
- Primește încercările cu nădejde, urmând pilda împărătesei Teofana, care a ales monahismul și a descoperit libertatea cea mai înaltă, dobândită prin apropierea de Hristos.
- Poartă crucea trădării fără să răspunzi cu răzbunare, încredințându-I lui Dumnezeu durerea inimii tale, pentru că lacrimile se pot preface în rugăciune și cântare de laudă înaintea Preasfintei Treimi.
- Sprijină scrisul și cultura duhovnicească, în demnitate fiind, căci slova luminată de adevărul Evangheliei păstrează flacăra credinței și aprinde lumina cunoașterii lui Dumnezeu pentru veacuri.
- Fii sprijin semenilor și împletește noblețea cu smerenia, fiindcă adevărata măreție nu stă în podoabe împărătești, ci în bunătate, delicatețe și curăția inimii.
- Caută-L pe Proniatorul a toate și încredințează-I fiecare gând și fiecare durere, căci El ascultă rugăciunea rostită în șoaptă, suspinul nerostit și dorul inimii îndreptate spre cer.
- Iubește-ți familia, fă-ți un colț de liniște în suflet și fii bun cu toți, chiar și cu cei ce nu-ți răspund la fel, ca bunătatea ta să fie lumină pentru cei din jur.
- Nu te teme de moarte, purtând povara demnității și a responsabilității fiind, ci întâmpin-o cu nădejdea în Înviere, căci în răbdarea suferințelor fără cârtire, cu nădejdea în Înviere, se desăvârșește credința în Dumnezeu.