- Pornind în pelerinaj, nu-ți curăți doar oglinda chipului, ci și izvorul inimii, căci adevărata frumusețe nu constă în strălucirea aparențelor, ci în limpezimea sufletului în care Se oglindește Ziditorul tău.
- Învață taina pustiei în aglomerația lumii și redescoperă tăcerea ca ritm al rugăciunii inimii, fiindcă fără ea nu poți auzi glasul lui Dumnezeu.
- Roagă-te până când rugăciunea respiră în tine și învață să schimbi cele trecătoare pentru cele ale cerului, căci ceea ce păstrezi pentru tine se pierde, iar ceea ce dăruiești se înmulțește în veșnicie.
- Iubește milostenia, icoană a iubirii lui Dumnezeu lucrătoare în om, întrucât dragostea adevărată alege mâna care dă, inima care se frânge și chipul care nu așteaptă recunoștință.
- Poartă-ți crucea ca scară a întâlnirii cu Hristos, iar în lumina Crucii, lângă racla sfinților, afli curajul de a înfrunta necazurile, suferințele și bolile tale.
- Deprinde smerenia, amintindu-ți că în inima celui care se micșorează pe sine Se sălășluiește Dumnezeu, iar sfinții, care nu au căutat slavă, au strălucit prin slava harului dumnezeiesc.
- Coboară mintea în inimă, unește dreapta socotință cu rugăciunea și înțelege că înțelepciunea se luminează și se transfigurează prin harul Duhului Sfânt, deprinzând smerenia înaintea moaștelor sfinților.
- Trăiește lăuntric Sfânta Liturghie, curățește-ți sufletul prin Spovedanie, ca istoria lui Dumnezeu să înceapă în tine, apoi împărtășește-te cu Hristos spre tămăduire și îndumnezeire.
- Pleacă de la moaștele sfinților cu sufletul înnoit, precum Apostolii au coborât de pe Tabor, purtând în inimă lumina slavei lui Hristos, căci acolo unde oamenii se adună în numele lui Dumnezeu, cetatea nu se surpă, fiind zidită din rugăciune.
- Sfințește-ți trupul și sufletul apropiindu-te cu evlavie de racla sfinților, întrucât cine se atinge de sfinți se atinge de o bucată de cer, pentru a fi contemporan cu veșnicia.
