- Începe anul școlar cu recunoștință adusă Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților pentru șansa unui nou început, dar și cu gândul că nu toate roadele lui vor putea fi trecute în catalog; cele mai importante se vor vedea în omul care vei fi atunci când anul se va încheia.
- Cinstește-i pe părinții care te sprijină, prețuiește-i pe profesorii care te formează și respectă-i pe colegii care învață alături de tine, fiindcă școala este și locul în care ne deprindem să ascultăm, să dialogăm, să ne ajutăm și să creștem unii prin ceilalți.
- Învață să pierzi fără să te pierzi, nu transforma nereușita într-o dramă și ridică-te din greșeală fără amărăciunea eșecului, înțelegând că un rezultat mai puțin așteptat poate închide o etapă, dar îți poate deschide un nou început.
- Caută adevărul, nu doar varianta corectă, deoarece poți găsi repede multe răspunsuri, dar nu toate te conduc spre adevăr; întreabă, cercetează, verifică și învață să deosebești ceea ce este folositor de ceea ce este doar atrăgător.
- Nu te rușina să spui „nu știu”, căci nimeni nu a venit în lume știind totul, și nu te măsura cu ceilalți, fiindcă Dumnezeu l-a înzestrat pe fiecare om cu daruri și cu puterea de a spori în cunoaștere, pas cu pas.
- Vezi în greșeală o chemare spre a învăța și a fi mai bun, nu o sentință, întrucât nu căderile spun povestea unui om, ci felul în care acesta se ridică și merge mai departe.
- Bucură-te de reușita celuilalt, pentru că succesul colegului tău nu îți știrbește valoarea, iar adevărata maturitate înseamnă să poți ajuta fără să te socotești mai bun și să primești ajutor fără să te simți mai puțin vrednic.
- Păzește-ți mintea de risipire și nu lăsa tehnologia, graba și zgomotul să-ți ocupe tot spațiul interior; fă loc lecturii, tăcerii, rugăciunii și gândului așezat, amintindu-ți că o minte mereu ocupată, mai ales cu cele stricătoare de suflet, nu este neapărat și o minte luminată.
- Întipărește în inimă binele primit, amintește-ți de cei care te-au învățat, te-au sprijinit, te-au iertat sau au descoperit în tine ceea ce tu nu vedeai, fiindcă recunoștința te păzește de iluzia că ai devenit, prin tine însuți, ceea ce ești.
- Încheie anul nu doar mai învățat, ci și mai așezat sufletește, mai responsabil, mai atent la ceilalți și mai conștient de darurile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat, înțelegând că rostul cel mai înalt al educației nu este numai să știi mai mult, ci să devii un om mai bun prin ceea ce ai învățat.
