În Duminica a XIV-a după Rusalii, 6 septembrie 2026, cu două zile înainte de praznicul Nașterii Maicii Domnului, obștea Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” – Poiana Răftivanilor, din orașul Dolhasca, împreună cu numeroși credincioși, s-a unit în rugăciune în cadrul manifestărilor liturgice dedicate celui de-al 178-lea hram al lăcașului de cult.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în mijlocul obștii monahale și al credincioșilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat sub streașina bisericii ocrotite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înconjurat de numeroși preoți și diaconi. Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, clerici de la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” și slujitori de la parohiile din împrejurimi.
Răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba au fost oferite de membri ai Grupului Psaltic „Chivotul” din Iași. La momentul rânduit, teologul Alexandru Andrei Rusu Melinte a fost hirotonit întru diacon de Preasfințitul Părinte Ieronim, pe seama Parohiei „Sfântul Dimitrie” Cornul Luncii, Protopopiatul Fălticeni.
În cadrul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Ieronim a tâlcuit pericopa evanghelică a Pildei nunții fiului de împărat, rânduită în Duminica a XIV-a după Pogorârea Duhului Sfânt, arătând că ospățul împărătesc este chip al lucrării de mântuire și al chemării pe care Dumnezeu o adresează tuturor oamenilor. Ierarhul a vorbit despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, despre Taina Întrupării Sale din Preacurata Fecioară Maria și despre Sfânta Euharistie, evidențiind totodată necesitatea pregătirii sufletești pentru participarea la Sfânta Liturghie, prin împăcare, iertare, mărturisirea păcatelor și apropierea de Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii, protos. Natan Țurcan, starețul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” – Poiana Răftivanilor, a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra mănăstirii și asupra celor care îi sunt aproape, precum și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ocrotirea și ajutorul oferite în continuarea lucrării începutului de obște. Părintele stareț a amintit că dorința ctitorilor a fost aceea ca aici să existe un loc în care omul apăsat de suferințe și greutăți să își poată pleca genunchii înaintea Maicii Domnului și să afle mângâiere și întărire.
Un gând de recunoștință a fost îndreptat către Preasfințitul Părinte Ieronim, pentru binecuvântarea adusă obștii și credincioșilor prin slujirea arhierească, precum și către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, pentru sprijinul, îndrumarea părintească și grija constantă față de rezidirea acestui loc. Alese mulțumiri au fost adresate autorităților locale, ostenitorilor și binefăcătorilor, precum și tuturor celor prezenți la acest ceas de sărbătoare. În încheiere, protos. Natan Țurcan a încredințat răsplătirii lui Dumnezeu osteneala tuturor celor care s-au făcut împreună-lucrători la această sărbătoare, rugându-L să răsplătească jertfa fiecăruia spre slava Sa și spre folosul sufletesc al celor care vin să se roage sub ocrotirea Maicii Domnului.
Ca semn al recunoștinței obștii pentru prezența și slujirea arhierească, Preasfințitului Părinte Ieronim i-a fost oferită o bederniță brodată cu chipul sfântului său ocrotitor, iar primarul orașului Dolhasca, domnul Decebal Dumitru Isachi, a primit un exemplar din Sfânta Scriptură îmbrăcat în piele, în semn de apreciere pentru sprijinul acordat așezământului monahal.
Arhim Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al eparhiei ocrotite de Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, a punctat faptul că Sfânta Liturghie arhierească săvârșită în apropierea praznicului Nașterii Maicii Domnului reprezintă începutul unui nou capitol în istoria așezământului. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Poiana, orașul Dolhasca, a fost ctitorită în secolul al XIX-lea, cu menirea de a deveni biserica principală a unui așezământ monahal. Primii ctitori au fost boierii Lupu și Nicolae Răftivanu, la inițiativa cărora biserica a fost construită cu patru turle, un element arhitectural rar întâlnit atât în Moldova, cât și în spațiul românesc. După trecerea lor la cele veșnice, nepotul acestora, boierul Gheorghe Sterea, a continuat înzestrarea sfântului locaș, aducând din Austria sticlă de cristal pentru ferestre și tablă de cupru pentru acoperiș. Ctitorii nu au reușit însă să își vadă împlinit gândul de a întemeia o mănăstire. Corpul de chilii și zidurile așezământului au fost afectate în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul regimului comunist viața monahală a fost restricționată.
Preacuvioșia sa a amintit faptul că după mai bine de 170 de ani, dorința ctitorilor a început să prindă din nou contur. Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și cu sprijinul celor implicați în renașterea acestui loc, au fost făcuți pași pentru restaurarea bisericii și pentru întărirea vieții de obște. Un moment important a avut loc la 1 martie 2025, când lăcașul de rugăciune a fost organizat ca mănăstire, reluându-se astfel menirea pentru care fusese ridicat încă de la început. „Nădejdea este că acel gând binecuvântat al ctitorilor și, poate, răbdarea oamenilor de aici, rugăciunile celor care s-au uitat la această biserică și au dorit să fie ceea ce era chemată să fie, mănăstire, acum rodesc și, cu darul lui Dumnezeu, nădăjduim că vor rodi în continuare și, pas cu pas, căci și acest început este greu, va exista o obște care își va închina viața lui Hristos și slujirii oamenilor, așa cum au dorit-o cei doi ctitori inițiali.”
Irina Ursachi