- Primește chemarea lui Dumnezeu prin cuvântul Bisericii și întemeiază-ți viața pe bunele făptuiri ale sfinților, așa cum hotărârea pentru monahism a Olimpiadei s-a născut din citirea Sinaxarelor.
- Nu începe nicio lucrare fără binecuvântare, așa cum fiecare pas al Olimpiadei – de la plecarea în pustie până la întemeierea Văratecului – a fost făcut sub povățuirea Sfântului Paisie și a duhovnicilor săi.
- Caută cu răbdare locul pe care Dumnezeu ți-l pregătește și nu te teme să înfigi toiagul credinței tale într-o poiană pustie, având nădejdea că dintr-un loc smerit poate răsări o vatră de sfințenie când discernământul este luminat de har.
- Zidește nu din prisos, ci din jertfă, și transformă averea în altar, așa cum Cuvioasa Olimpiada și-a dăruit întreaga zestre pentru ridicarea schitului, arătând că lucrarea lui Dumnezeu se sprijină pe a dărui totul, nu pe a avea totul.
- Ferește-te de dorința întâietății și învață să lași pe altul în frunte atunci când iubirea o cere, urmând pilda Sfintei Olimpiada, care a refuzat stăreția și a arătat spre Nazaria, socotind slujirea mai mare decât conducerea.
- Alege pacea obștii mai presus de dreptatea ta și stinge împotrivirile prin iubire, precum a cedat ea întâietatea pentru a păstra unitatea comunității, arătând că adevărata autoritate se naște din smerenie și slujire.
- Fii gata să-ți pui viața pentru aproapele tău, nu doar în cuvinte, ci în faptă, așa cum Cuvioasa Olimpiada s-a făcut chezașă pentru izbăvirea celor în primejdie, arătând că iubirea creștină devine deplină atunci când îndrăznește până la hotarul jertfei.
- Primește responsabilitatea ca pe o cruce, atunci când Dumnezeu ți-o așază pe umeri, chiar dacă nu ai căutat-o, și poart-o cu statornicie, după modelul stareței de la Văratec, care a revenit la conducerea obștii în vremuri tulburi și a păstrat-o în pace și rânduială prin credință și discernământ.
- Unește contemplația cu lucrarea și rugăciunea cu rânduiala, pentru că sfințenia nu exclude buna chibzuință și priceperea, iar cel care ridică chilii și înfrumusețează un locaș de rugăciune poate fi deopotrivă adânc înrădăcinat în viața lăuntrică.
- Zidește suflete și transmite duhul adevăratei păstoriri, astfel încât după tine să rămână conștiințe vii, pregătite să își asume răspunderea unor comunități, așa cum ucenicele Sfintei Cuvioase Olimpiada au devenit starețe, purtând mai departe flacăra unei credințe lucrătoare, smerite și jertfelnice.
