- Învață de la Sfânta Nazaria să iei aminte la lucrarea Proniei lui Dumnezeu în istorie, în familie și în locul în care ești așezat, căci prin toate acestea El te zidește ca persoană și te pregătește pentru o chemare mai înaltă.
- Nu te răzvrăti împotriva suferinței, ci, asemenea Cuvioasei Nazaria, vezi în ea o adâncire a relației cu Dumnezeu și pune-ți toată nădejdea în El, făcând loc lucrării harului acolo unde puterile omenești se sfârșesc.
- Nu-ți alipi inima de cele trecătoare și nu-ți risipi viața în grija de a dobândi multe, ci alege simplitatea, care te deschide spre comuniune cu Proniatorul a toate și cu semenii.
- Împlinește cu răbdare și smerenie ascultarea, căci ea nu este o micșorare a libertății, ci o deschidere a ei, voia omului lărgindu-se atunci când se unește cu voia lui Dumnezeu.
- Prețuiește statornicia în lucrurile mici, deoarece aceasta, împreună cu rugăciunea și râvna slujirii, adună ființa și o face vrednică de a purta răspundere pentru alții.
- Vezi în demnitatea conducerii încredințată ție o participare la purtarea de grijă a lui Hristos pentru Biserica Sa, fiindcă autoritatea duhovnicească este chip al iubirii, nu afirmare a propriei puteri.
- Fă din participarea la slujbele Bisericii un mod de viețuire, nu doar o prezență trupească, întrucât în ritmul liturgic persoana se reașază în adevărul ei, se luminează și se hrănește din comuniunea euharistică.
- Urmează pilda de odinioară a primei starețe a Văratecului și întemeiază-ți comunitatea pe iubire, smerenie și ascultare, virtuți care își află temeiul în taina comuniunii treimice, știind că unitatea nu anulează diversitatea, ci o armonizează în iubire.
- Privește moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o pășire în cămara de nuntă a Fiului de Împărat, trăindu-ți întreaga viață sub semnul veșniciei și al întâlnirii mult așteptate cu Mirele Hristos.
- Prefă existența ta într-o neîncetată doxologie adusă lui Dumnezeu și Maicii Domnului, ca fiecare zi să-ți fie o Liturghie a inimii ce tinde spre îndumnezeire.
